Kiril Vîșinski
Încurcând cuvintele, schimonosind accentele, trei procurori îmi pronunță deja mai bine de două săptămâni actul de acuzare. Au ajuns până la pagina 34. Au mai rămas 45.
În pauza dintre ședințe, colegii mei - jurnaliști de la diferite publicații și posturi de televiziune – mă roagă să comentez acuzațiile procuraturii. Însă convoiul nu-mi permite să răspund la întrebări și caută să mă scoată cât mai repede din sala de ședințe. Este clar că nici procuraturii, nici Serviciului de Securitate al Ucrainei (SSU) nu le convine, dar nici nevoie nu au ca eu să comentez acuzațiile. Lipsa celui de al doilea punct de vedere este legea de bază a unei propagande eficiente, lege pe care o cunosc bine cei care au comandat urmărirea mea penală. De aceea trebuie să fie pronunțate doar acuzațiile, fără nici un fel de alte comentarii.
Consider că un al doilea punct de vedere este, pur și simplu, necesar, de aceea am scris acest text, în care mi-am expus punctul meu de vedere asupra acuzațiilor SSU. Le voi comenta pe cele principale, fără a intra în detalii. Conținutul amănunțit al expertizelor textelor de pe site-ul nostru (SSU a efectuat cinci), starea financiară a activității întreprinderii pe care am condus-o – toate acestea vor urma.
Așadar, acuzațiile principale care mi le aduce SSU: fiind în funcția de redactor-șef al site-ului RIA Novosti Ucraina, eu nu mă ocupam de jurnalism, ci organizam „operațiuni speciale de informare în interesul Federației Ruse”. În cadrul acestei activități „nejurnalistice”, sub conducerea mea, pe site nu erau publicate informații obiective și veridice, ci articole cu „orientare antiucraineană”. Au fost 72, publicate în primăvara anului 2014 și în 2015 (doar cinci din cele 72 au apărut în anul 2016). Iată în linii mari fabula principală a acuzării.
Pe scurt, acuzațiile din partea Serviciului de Securitate al Ucrainei și procuraturii conțin adevărate manipulări, minciuni și minciuni absurde. Iar acum voi vorbi mai detaliat.
Activez ca jurnalist de peste 25 de ani. Am condus redacții de știri în Dnepropetrovsk și Kiev, am lucrat la ziar, radio și televiziune. Reportajele mele televizate apăreau în programele de știri aproape pe toate posturile naționale de televiziune din Ucraina. În 2006 am devenit corespondent special al VGTRK în Ucraina (canalele „Rossia 1” și „Rossia 24”), plecând din funcția de redactor-șef adjunct al programului „Faktî” de la ICTV. În cei peste 25 de ani de muncă în această profesie eu am înțeles foarte bine că informația neautentică, publicată sau apărută în emisie este un eșec al activității redacției și un motiv pentru neplăceri serioase: o posibilă acționare în justiție, dezmințirea informației neautentice și, de cele mai multe ori, impunerea de a achita o compensație materială pentru daunele pricinuite.
Îmi amintesc că, din cauza unor astfel de acționări în judecată, au falimentat redacțiile unor publicații impunătoare. În redacția noastră verificam minuțios faptele pe care le publicam, luptam pentru autenticitatea sută la sută a materialelor noastre. Și reușeam: în patru ani și ceva cât m-am aflat în fruntea redacției RIA Novosti Ucraina nu am avut nici o acționare în judecată, cereri de dezmințire a informației publicate sau reproșuri privind lipsa de obiectivitate. De aceea consider ca fiind neîntemeiate acuzațiile SSU precum că, din prima zi a activității mele în funcția de redactor șef, adică din martie 2014, eu am publicat pe site, sistematic și intenționat, informații neobiective și neautentice. Pur și simplu, nu există dovezi în acest sens. Tot așa cum nu există dovezi nici în expertizele privind textele noastre efectuate de către experții SSU. Eu calific aceste acuzații ale SSU drept neîntemeiate, deci – false. Pur și simplu, minciuni.
Acum, despre „caracterul antiucrainean” al celor 72 de publicații care au apărut pe site-ul nostru în primăvara anului 2014, 2015 și 2016. Stranie situație: timp de trei ani apar materiale cu un „caracter antiucrainean” pe un site care se numără printre primele 30 cele mai accesate surse de informare ale Ucrainei. Și nu a fost nici o pretenție în acest sens în decurs de patru ani (până în luna mai 2018) nici din partea SSU, nici din partea Ministerului Politicii Informaționale al Ucrainei.
Mai mult ca atât: în materialele dosarului există o scrisoare a acestui Minister în care sunt prezentate două liste cu 42 de site-uri a căror activitate este urmărită de către un consiliu de experți al Ministerului respectiv constituită din deputați ai poporului, jurnaliști și experți media pentru a depista „orientarea antiucraineană, plină de conținut distructiv”. Printre aceste site-uri se numără „Russkaia vesna”, „News front” și altele. Multe dintre ele înregistrează mai puțin de 100 de mii de vizitatori pe lună, în timp ce noi eram accesați lunar de peste 1,5 milioane de utilizatori. Activitatea antiucraineană a acestor site-uri neînsemnate a fost depistată de către experții Ministerului Politicii Informaționale. Totodată, potrivit SSU, aceeași experți nu consideră activitatea noastră de patru ani ca fiind antiucraineană. La fel și direcția de profil a SSU nu a considerat că activitatea noastră este antiucraineană. Și, brusc, la al cincilea an, în 2018, direcția SSU pentru Crimeea, care a condus investigațiile în cazul meu, a erupt, pur și simplu: „sistematic, intenționat”, „activitate antiucraineană”. Și toate acestea în mai puțin de un an până la alegerile prezidențiale. Sunt sigur că acuzațiile respective sunt niște minciuni menite să justifice ținerea mea în închisoare de aproape un an de zile.
Bombănind monoton acuzații generale, procurorii au trecut la detalii. Aceste detalii prezintă aprecierea conținutului acelor 72 de texte publicate în primăvara anului 2014, în vara lui 2015 și în 2016 în „scopuri antiucrainești”. Pentru a înțelege despre ce este vorba, trebuie spus că aceste texte se împart în trei categorii.
Prima: comunicate, doar fapte și citate din declarațiile persoanelor oficiale, ale experților, spicherilor renumiți și analiștilor.
A doua categorie: reportaje sau materiale analitice ale jurnaliștilor noștri despre evenimente, procese și probleme importante. Comunicatele de presă (prima categorie) reprezintă pâinea jurnaliștilor. Aici obiectivitatea și veridicitatea materialelor sunt pe primul loc. Reportajele (a doua categorie) și materialul analitic sunt relatări ale corespondentului nostru de la evenimentele la care nu a asistat orice cititor. Materialul analitic sau de problemă reprezintă o selecție anumită de fapte, interpretarea fenomenelor și proceselor, și nu o selecție de informații veridice. Redacția poartă răspundere deja nu doar pentru autenticitatea faptelor, ci și pentru obiectivitatea analizei. Subliniez că în cei patru ani și ceva nu au existat pretenții față de site-ul nostru la acest capitol.
A treia categorie de materiale: comentariile observatorilor politici sau ale autorilor a căror opinie referitoare la evenimente are un caracter nu doar de expert, ci și personală. Anume subiectivismul acestor comentarii trezește interesul cititorilor. De foarte multe ori comentariile privind unul și același eveniment făcute de către doi comentatori cu opinii diferite pot fi diametral opuse. Acest lucru se întâmplă deosebit de des în societatea politizată și extrem de polarizată din Ucraina, în condițiile crizei sociale și politice profunde din ultimii ani. De aceea pe site-ul nostru astfel de texte subiective erau publicate la rubricile „Puncte de vedere” sau „Analitică și comentarii”. Acestea erau însoțite în mod obligatoriu de remarca: „Opinia autorului ar putea să nu coincidă cu cea a redacției, răspunderea pentru citatele și cifrele din text este pe seama autorului”. Văzând această remarcă, cititorul își dă seama că are în față o apreciere subiectivă, deseori cu un caracter polemic, și nu o simplă expunere a faptelor. Redacția ar putea să nu fie de acord cu punctul de vedere al autorului, însă consideră că este important ca cititorul să-l cunoască, pentru a înțelege întregul spectru al opiniilor care există în societate. Anume acesta este pluralismul de opinii, chiar dacă opiniile sunt discutabile sau inacceptabile. Aceasta face parte din practica mondială, este abc-ul jurnalisticii într-o societate democratică. O redacție poate fi trasă la răspundere pentru publicarea faptelor eronate, a informației neverificate, pe când comentarea evenimentelor sau a fenomenelor cade pe seama autorului.
Să revenim la acuzațiile prezentate de SSU referitor la textele publicate, după cum scrie anchetatorul, pe site-ul „controlat” de mine. Sunt multe, 72 de texte, de aceea iată doar câteva exemple.
Pagina 11 din actul de acuzare: eu, „în circumstanțe neidentificate în cursul investigației precontencioase”, am publicat pe 30.03.2014 pe site-ul RIA Novosti Ucraina „un articol cu un conținut antiucrainean, care conținea îndemnuri la modificarea frontierelor teritoriilor și a frontierei de stat ale Ucrainei încălcând prevederile Constituției Ucrainei; la transformări violente și răsturnarea regimului constituțional”. Este vorba de comunicatul de presă „Crimeea a trecut la ora Moscovei”. Aceasta este o știre clasică despre faptul că, după referendumul din martie 2014, la decizia autorităților locale, Crimeea a trecut la ora Moscovei, mutând acele ceasornicelor cu două ore înainte și trecând, de asemenea la ora Moscovei, orarul circulației tuturor mijloacelor de transport de pe teritoriul peninsulei. În afară de aceasta, în text sunt descrise circumstanțele trecerii la altă oră și istoria evenimentelor care au dus la acest lucru. Potrivit gramaticii limbii ruse, în textul „Crimeea a trecut la ora Moscovei” nu există nici o chemare! Doar informație și fapte. Însă pentru SSU și procuratură această publicație este o manifestare a „activității antiucrainene”. Cu o astfel de logică, orice reportaj informațional și orice știre din Barcelona de la mitingurile catalanilor care cer autodeterminare poate fi considerat ca o chenare la răsturnarea regimului constituțional din Spania”. E absurd? Desigur! E minciună? Firește! Însă în actul meu de acuzare o minciună atât de absurdă devine realitate!
Un alt exemplu: paginile 14 – 15. Procuratura și SSU afirmă că, „continuând să realizez intenția criminală”, și „în condiții neidentificate de investigația precontencioasă”, eu am plasat pe site-ul nostru articolul „Istoria referendumurilor ucrainene”, prin care autorul, chipurile, „justifică desfășurarea referendumului local în RA Crimeea și separarea acestora de Ucraina” (este păstrată formularea originală în care, nu se știe de ce, RA Crimeea este folosită la plural…) O astfel de material „este o manifestare a activității subversive… împotriva Ucrainei”.
Este vorba de articolul politologului și expertului în domeniul dreptului Iuri Gorodenko, publicat pe site-ul RIA Novosti Ucraina pe 15 martie 2014 la rubrica „Puncte de vedere” cu remarca „Opinia autorului ar putea să nu coincidă cu cea a redacției. Răspunderea pentru citatele și cifrele din text este pe seama autorului”.
În acest articol autorul studiază istoria organizării referendumurilor locale în Ucraina și își expune punctul de vedere în legătură cu referendumul din Crimeea. Cititorul, ca și redacția, poate fi sau nu de acord cu opinia autorului, însă el are dreptul să cunoască existența acestei opinii, iar redacția îi oferă cititorului acest drept. Totodată, indicând, strict conform practicii jurnalistice mondiale, că acest articol reprezintă opinia personală a autorului, și nu cea a redacției. Însă pentru SSU și procuratură această respectare a dreptului la exprimare, opinie și apreciere înseamnă „manifestare a activității subversive”. Este absurd? Fără nici o îndoială! Iar astfel de pretenții în actul de acuzare față de articolele publicate la rubrica „Puncte de vedere” cu mențiunea „Opinia autorului ar putea să nu coincidă cu cea a redacției. Răspunderea pentru citatele și cifrele din text este pe seama autorului” sunt un car și o teleguță!
Încă un exemplu, ultimul în acest text, al absurdității acuzațiilor la adresa mea. În anii 2015 – 2016 pe site-ul nostru au apărut materiale despre viața oamenilor simpli din autoproclamatele republici Donbas și Lugansk, în zona conflictelor armate. Iată titlurile câtorva dintre ele: „Locuitorii Luganskului: „Noi îi rugăm pe militari: plecați…”, „Donbasul în blocadă: nici nouă, nici nouă”, „Nici să treci, nici să stai. Blocada transportului în Donbas și rute sub foc de arme”. Sunt despre viața oamenilor de rând din Donbas în acei ani, o relatare sinceră, directă, veridică despre greutățile și nevoile lor. Au fost și reportaje, și simple informații. În afară de această temă, am scris și despre situația economică și socială din țară. Ce scrie procuratura despre acest lucru?
Pag. 20: „… articolele enumerate mai sus, potrivit conținutului lor, indiferent de faptul dacă conțin o informație veridică sau neveridică, ele sunt fiecare în parte (!!!) componente ale unui sistem de opinii…” și „articole cu orientare antiucraineană”.
După o asemenea învinuire din actul de acuzare, eu am rămas tablou. La pag. 5 a acestui document sunt acuzat de neglijarea și neîndeplinirea obligațiilor „de a da pentru publicație informații obiective și veridice” (adică, să scriu adevărul), iar la pag. 21 deja scrie că nu are importanță dacă articolele de pe site-ul nostru conțin informații veridice sau neveridice. Important este că ele sunt pur și simplu de „orientare antiucraineană”. Și toate aceste învinuiri se datorează doar faptului că aceste materiale, precum și altele, conțin afirmații că „autoritățile ucrainene, în frunte cu P. Poroșenko, sunt corupte, oligarhice, inumane, indiferente față de poporul lor, cinice…” (pag. 20). Acestea sunt de asemenea „articole cu orientare antiucraineană”, „manifestare a activității subversive”.
E o absurditate? Da, însă una foarte periculoasă. Sunt convins că astăzi procuratura și SSU, aplicând formularea „indiferent de faptul dacă conțin o informație veridică sau neveridică”, pot înainta pretenții față de zeci de materiale jurnalistice apărute în mass-media din Ucraina care scriu că „autoritățile ucrainene, în frunte cu P. Poproșenko, sunt corupte, oligarhice, inumane, indiferente față de poporul lor, …” (pag. 20 din actul de acuzare).
Iar cu astfel de formulări în actul de acuzate zeci de colegi de ai mei se pot pomeni în locul meu - eu deja de aproape un an stau închis. Cum se zice, nu dea Domnul, dar, dacă cu o asemenea „colecție” de acuzații absurde poți băga la închisoare un singur jurnalist, de ce dar atunci ceilalți trebuie să se simtă în siguranță?!
