Un protest neașteptat. Cine din NATO nu-i agreează pe finlandezi și suedezi

Dmitri Ermakov, RIA Novosti.

Finlanda și Suedia și-au anunțat miercuri decizia de a se alătura Alianței Nord-Atlantice. Ambasadorii au transmis deja cererile secretarului general al Alianței Atlanticului de Nord, Jens Stoltenberg. Cu toate acestea, Turcia a promis că va bloca inițiativa.

Nici unele state din Europa de Est nu i-au susținut pe scandinavi. Ce pretenţii sunt înaintate de cei care se opun şi dacă pot opri negocierile, în analiza RIA Novosti.

„Incubatorul de terorism”

Helsinki și Stockholm și-au exprimat intențiile de a adera la NATO cu o săptămână înainte de depunerea oficială a documentelor. Recep Tayyip Erdogan și-a anunțat imediat obiecțiile. El este îngrijorat de faptul că numeroși reprezentanți ai Partidului Muncitorilor din Kurdistan (PKK) s-au stabilit în țările scandinave. Turcia, UE și SUA consideră Partidul Muncitorilor din Kurdistan drept grupare teroristă.

La început, pe 13 mai, Erdogan a lăsat să se înțeleagă că ar putea refuza decizia. "Nu avem o opinie pozitivă în această chestiune. Țările scandinave sunt o casă de oaspeți pentru organizațiile teroriste", a spus el.

Cert este că aderarea la NATO necesită aprobarea tuturor celor treizeci de membri ai Blocului nord-atlantic. Astfel, orice membru al Alianței poate bloca intrarea.

Chiar a doua zi, se părea că Turcia a făcut câțiva pași înapoi. Consilierul prezidențial principal pentru politică externă, Ibrahim Kalin, a spus că țara „nu a închis ușa” și a cerut potențialilor membri ai Alianței să negocieze. Ministrul turc de Externe, Mevlut Cavusoglu, s-a întâlnit la Berlin cu colegii suedezi și finlandezi.

Se părea că totul mergea spre încălzirea relațiilor. Suedia urma să trimită mesageri la Ankara pentru a stabili un dialog. Dar Erdogan a făcut un pas înapoi pe neașteptate: "Nu putem spune “da” celor care impun sancțiuni împotriva Turciei. NATO este o organizație de securitate. Delegațiile din Finlanda și Suedia nu ar trebui să se obosească să călătorească".

Potrivit șefului statului turc, scandinavii au refuzat să-i extrădeze pe cei suspectați de implicare în PKK. Mai mult, există susținători ai acestui partid în Parlamentul suedez. Potrivit presei turce, solicitanții de aderare la Alianță nu au fost de acord să extrădeze mai mult de treizeci de membri ai PKK și ai mișcării Hizmet (FETO) la Ankara. Șeful Hizmet este scriitorul și predicatorul Fethullah Gülen, care a fost declarat în Turcia organizatorul unei lovituri de stat nereușite în 2016. Erdogan l-a numit un inamic personal.

„Suedia este un incubator al organizațiilor teroriste”, a subliniat președintele turc.

Cu toate acestea, se pare că Ankara nu pune bariere finale și negociază. După cum au declarat cu condiția anonimatului pentru Bloomberg trei oficiali turci de rang înalt, ea este gata să cedeze ca răspuns la pașii reciproci ai Alianței. Pe lângă problema PKK, este vorba despre ridicarea embargoului privind exportul de arme către Turcia, precum și ridicarea sancțiunilor pentru achiziționarea sistemului de apărare aeriană „Triumph”.

Potrivit ziarului turc Sabah, Ministerul Afacerilor Externe al Republicii Turcia urmează să transmită Finlandei și Suediei un manifest cu zece condiții în viitorul apropiat. Toate se referă la PKK, dar printre acestea nu există cerințe pentru extrădarea rezidenților țărilor către Ankara. Cu toate acestea, această listă nu a fost încă publicată oficial.

Nuanțe de la Stockholm

Ca răspuns la declarațiile liderului Turciei, imigranții kurzi au arborat un steag uriaș al PKK pe una dintre străzile din Stockholm și au aprins grenade fumigene. Există mulți reprezentanți ai acestui popor în Suedia - aproximativ o sută de mii (în Finlanda – de câteva ori mai puțin). Și există într-adevăr un deputat în parlament care sprijină PKK, Amina Kakabawe, originară din Iran. În tinerețe, ea a fost membră a grupului Komala, care este recunoscut ca grup terorist în Republica Islamică.

Acum, Kakabava nu este oficial membru al vreunui partid kurd. Dar vrea ca PKK și aliații săi să fie scoși de pe lista organizațiilor teroriste din Suedia. Social-democrații au postat pe site-ul lor un document cu un astfel de apel. De asemenea, menționează necesitatea recunoașterii independenței Kurdistanului.

Un înalt oficial suedez a declarat pentru Financial Times că există mulți alți „deputați cu origini kurde” în țară. De asemenea, la Stockholm se află sediul Centrului pentru Libertate din Stockholm (SCF) și al Rețelei de Cercetare pentru Monitorizarea Nordului (NRMN), care au adunat în jurul lor dizidenți turci.

Dar printre politicienii suedezi se numără și susținătorii lui Erdogan. În septembrie, Partidul Islamist Nuance, al cărui lider Mikayil Yuksel este de origine turcă, va candida la alegerile parlamentare. El este asociat cu „Grey Wolves” („Bozkurt”), o organizație de extremă dreaptă care a organizat sute de crime în Turcia în anii 1970. După rebeliunea din 2016, „lupii” au încetat să mai fie în dizgrație – mulți politicieni turci nu își ascund părerile panturciste. În plus, Yuksel s-a confruntat în mod repetat cu reprezentanții PKK în Suedia.

Observatorii sugerează că prin „Nuance” Ankara vrea să facă lobby pentru interesele sale în Europa, inclusiv în fosta Iugoslavie. Aproape 100.000 de imigranți din Bosnia și Herțegovina, Kosovo și Albania trăiesc în Suedia. Partidul lui Yuksel cere includerea Bosniei și Herțegovinei, precum și a Turciei însăși, în UE.

Veto-ul balcanic

Problema balcanică a fost ridicată și de alți oponenți ai intrării țărilor scandinave în NATO. Președintele croat Zoran Milanovic a amenințat cu veto dacă discuția va avea loc în timpul prezenței sale la summitul Alianței din iunie. El a invocat legile electorale din Bosnia și Herțegovina, care, potrivit lui Milanovic, nu le oferă croaților suficiente drepturi în țară. El îi consideră vinovați pe „americani, britanici și germani”.

Milanovic a condamnat, de asemenea, confruntarea cu Rusia. Președintele a numit problema aderării Finlandei la Alianță „viclenie periculoasă” și a atras atenția asupra faptului că țara se află la 50 de kilometri de Sankt Petersburg (de fapt la 300 km). „Lăsați-i să se alăture NATO, lăsați-i să-i înfigă ursului furios un stilou în ochi”, a spus el.

Aceste cuvinte au provocat scandal în Croația. Prim-ministrul Andrei Plenkovici a spus că președintele este un manipulator, un vandal și o persoană cu opinii pro-ruse. La sfârșitul lunii aprilie, guvernul a întrerupt contactul cu Milanović.

Croația este o republică parlamentară, așa că președintele are doar influență indirectă asupra politicii externe. Dar Zoran Milanovic este cu adevărat capabil să blocheze decizia de a admite noi membri în NATO dacă va fi prezent la consiliul Alianței pe această problemă. Potrivit regulamentului, consiliul se poate întruni atât la nivelul ambasadorilor, cât și al șefilor de stat.

Alte țări din sudul și estul Europei sunt, de asemenea, nemulțumite de implicarea NATO în conflictul ucrainean. În Grecia a avut loc un miting împotriva furnizării de arme către Kiev, precum și a prezenței bazelor militare americane și NATO în țară. Angajații TrainOSE au boicotat transportarea armelor grele către porturile grecești. Un miting similar a avut loc în Bulgaria. La acesta, liderul partidului conservator „Renașterea”, Kostadin Kostadinov, a cerut demisia guvernului.

O chestiune de preț

Cu toate acestea, aceasta este doar starea de spirit a unei părți a cetățenilor. La cel mai înalt nivel, nimeni, cu excepția lui Erdogan și Milanovic, nu s-a pronunțat împotriva admiterii statelor scandinave în NATO. Președintele finlandez Sauli Niiniste a declarat pentru canalul Yle TV că pune la îndoială dorința Turciei de a bloca intrarea țării în organizație.

„Alianța mizează pe pași rapizi pentru oficializarea aderării Finlandei și Suediei”, a declarat secretarul general al NATO Stoltenberg la ceremonia de primire a ambasadorilor.

Președintele rus Vladimir Putin a remarcat la summitul OTSC că aderarea celor două țări în NATO nu reprezintă o amenințare pentru Moscova. Dar, potrivit șefului statului, Rusia va răspunde la extinderea infrastructurii militare a Alianței.

Politologii nu exclud ca această poziție să fie luată în considerare la Ankara: își dau seama de importanța comerțului sigur în Marea Neagră și Transcaucazia, unde Rusia este unul dintre jucătorii de frunte. „Acest lucru sugerează că Erdogan, într-o oarecare măsură, nu vrea să agraveze relațiile cu Moscova”, a declarat Viktor Nadein-Raevski, cercetător principal la Institutul de Economie Mondială și Relații Internaționale. Totuși, el subliniază: Turcia urmărește întotdeauna mai multe obiective pe arena internațională.

Evgheni Mincenko, președintele holdingului de comunicații „Mincenko Consulting”, împărtășește aceeași părere. El compară situația diplomatică dintre Ankara și statele care vor să adere la NATO cu un bazar turcesc. "Când vânzătorul are multe poziții de negociere, îi este mai ușor să negocieze ceva. Prețul și alegerea mărfurilor se pot schimba, dar dacă ambele părți vor să facă o înțelegere, vor ajunge la această înțelegere", argumentează politologul.

Potrivit expertului, Erdogan, care se confruntă cu alegeri anul viitor, se gândește și la ratingul său. În primăvară, el a reușit să recâștige puțin după o scădere record în decembrie la 39 la sută - conform unui studiu al MetroPol, 43 la sută dintre respondenți l-ar susține acum. Creșterea este mică și acum, mai mult ca niciodată, liderul Turciei are nevoie de succes serios pe arena politicii externe.