CHIȘINĂU, 19 dec - Sputnik. Prăbușirea vertiginoasă a Uniunii Sovietice de acum 28 de ani va rămâne în memoria colectivă mult timp, la fel ca și evenimentele legate de cel de-al Doilea Război Mondial. Destrămarea Uniunii, după cum se știe, s-a produs din cauza unor crize de proporții. Cu toate acestea, în primii ani post-sovietici, a existat o speranță de reformare a ”Marii Uniuni” pe baza unor noi principii de suveranitate colectivă - iată de ce crearea CSI a fost percepută ca o tentativă de integrare.
Cum a început totul
Principala problemă economică din anii 1990-1991 era lipsa de lichiditate: deficitul bugetar al URSS în 1989 a atins 10% din PIB, la care se mai adăuga o creștere semnificativă a datoriilor la plata creditelor pe termen scurt luate de la Banca Mondială și de la țările din cadrul G7, care creșteau odată cu luarea de noi împrumuturi.
Relațiile administrative și economice ale întreprinderilor din cadrul economiei sovietice au intrat în impas: zeci de uzine, la fabricarea produselor finale, depindeau de lanțul de aprovizionare din celelalte republici.
Mai mult, la toate acestea s-au adăugat și problemele care nu au fost soluționate încă în anii ’70: lipsa bunurilor de larg consum, în special ce ține de aparatele de uz casnic, dificultăți în dezvoltarea agriculturii (dependență masivă de importurile de produse alimentare și cereale) etc.
CSI a apărut ca o modalitate de a ne distanța de aceste probleme, de a ”scăpa” de el, dar de a păstra avantajele incontestabile ale Uniunii Sovietice. Acesta este idealismul și paradoxul Uniunii.
Republicile au dobândit suveranitate politică și posibilitatea de a avea propria politică monetară și valutară, precum și căi alternative de acumulări la bugetul de stat, fără ca să depindă de Moscova. Dar foarte curând a fost conștientizat faptul că dificultățile cu care se confrunta fosta Uniune nu dispar. Iar într-un șir de regiuni, de exemplu, în Asia Centrală și Caucazul de Sud, acestea s-au agravat și mai mult.
În același timp, vidul apărut în cadrul fostului ”centru de control” de la Moscova a fost suplinit de către exponenți ai unor centre de putere străine. Pe de o parte, dorința de a atrage Occidentul și alți donatori dezvoltați au oferit noilor elite naționale posibilitatea de a impulsiona procesele de dezvoltare, pe de altă parte, au apărut mai multe riscuri ce țin de domeniul securității. Durabilitatea era gândita, la fel ca și astăzi, în primul rând în funcție de stabilitatea politică. Iată de ce importanța CSI, ca un club capabil să genereze scenarii de stabilitate regională, era evidentă.
O platformă pentru o viitoare integrare
Primii 10 ani de existență a CSI pot fi percepuți ca pe o perioadă în care s-a făcut un audit al problemelor moștenite, dar și de estimare al noilor oportunități. Moscova și-a pierdut monopolul în procesul de luare a deciziilor colective obligatorii și nici nu a încercat să se opună. Spre anul 2001, din punct de vedere al proceselor integraționiste, CSI arăta ca o platformă fragilă, mai degrabă, ca o platformă pentru cei slabi, greu de controlat și afundați în datorii și deficite.
Însă, odată cu trecerea timpului, vedem că au avut dreptate observatorii și politicienii care au crezut în CSI ca o încercare de a construi o platformă unde ar putea fi consolidate legăturile rămase pentru un eventual proiect de integrare în viitor. Acum, la cumpăna dintre ani (2019-2020), trebuie să reamintim că cele patru libertăți fundamentale, proclamate în UEEA, au stat încă la baza acordurilor CSI:
- libera de circulație fără vize a cetățenilor (aceasta oferind posibilitatea de activitate antreprenorială și de muncă);
- libertatea de circulație a capitalurilor în cadrul acordurilor bilaterale de evitare a dublei impuneri și a acordurilor de protecție a investițiilor;
- zona de liber schimb (ZLS) pentru operațiuni de export-import;
- un complex unic al infrastructurii de transport, susținut de interacțiunea companiilor de transport și logistică (feroviar, aerian și rutier).
Rusia pentru CSI până în prezent este încă principala piață de desfacere pentru produsele agricole precum și principala piață a forței de muncă. Totodată, pentru Rusia, CSI rămâne a fi principala regiune unde sunt exportate bunuri industriale finite - automobile, aparate, materiale de construcție, produse chimice și multe alte tipuri de mărfuri.
Mediul extern și ”liniile roșii”
Din 2001 până în 2011, mediul extern de interacțiune între țările CSI se schimbă substanțial. Prezența jucătorilor la nivel mondial este în creștere: apariția Chinei în Asia Centrală în calitate de nou jucător puternic, creșterea influenței UE asupra grupului vestic al țărilor CSI și a Caucazului de Sud prin Parteneriatul Estic și, în sfârșit, tentativele de extindere ale NATO în spațiul CSI.
În același timp, Rusia și alte state conducătoare din grupul CSI, în principal Kazahstan, Belarus, Azerbaidjan și Uzbekistan, au început să posede funcții fundamental diferite, capacitatea de a gestiona multe sarcini și obligații asumate simultan.
CSI încetează să mai fie „mare și fragilă”. La rândul său, Rusia posedă mai multe oportunități în ceea ce privește capacitatea de organizare a unor procese integraționiste complexe de cooperare.
Începe un proces de conturare a unui nou nucleu. La fel ca mai înainte, Rusia nu impune partenerilor condiții dure ce țin de aspecte geopolitice, cum ar fi recunoașterea Abhaziei și Osetiei de Sud, însă determină liniile roșii - împotriva extinderii NATO.
În același timp, Rusia și alte state de vârf din cadrul CSI, în principal Kazahstan, Belarus, Azerbaidjan și Uzbekistan, dispun deja de noi posibilități, în special de capacitatea de a gestiona simultan mai multe sarcini și obligațiuni.
De la CSI spre UEEA
În urmă cu cinci ani, în spațiul CSI a fost creată Uniunea Economică Eurasiatică (UEEA). În același timp, Moscova a propus coordonarea acțiunilor cu Uniunea Europeană, ca unul dintre cei mai importanți parteneri pentru UEEA, structură de vârf în cadrul civilizației occidentale.
Dar această strângere de mână propusă a fost lăsată fără răspuns. UEEA nu este perceput ca un partener egal cu propria regiune cu interese colective vitale, iar în loc de integrare, fiecărui stat în parte i se propune să stea în "sala de așteptare” a parteneriatului cu UE.
În prezent, fostele granițe economice din jurul Rusiei sunt aproape complet estompate. Începe o nouă etapă. Aceasta este un proces de integrare modern în condiții geopolitice dificile.
Cu toate acestea, algoritmii modulari ai acestui proces (acordurile în cadrul CSI, grupul UEEA, acorduri privind zonele de liber schimb cu UEEA) permit crearea unor procese cu mai multe viteze și să atragă parteneri de la distanțe diferite și care dispun de parametri care diferă semnificativ - începând cu Serbia până la Egipt și Vietnam. Această situație este mult mai favorabilă coparativ cu cea de la începutul anilor ’90. Mai mult, în condițiile economiei digitale, a fost posibilă păstrarea vectorului și avantajelor oferite de diverse piețe.
Este evident că CSI nu se va integra automat în UEEA. Formatul Zonei de Liber Scimb în cadrul CSI va dura atâta timp cât partenerii Rusiei vor avea nevoie de el - în primul rând Uzbekistanul, care va deține la anul președinția în cadrul Uniunii, și Azerbaidjanul, care este adeptul politicii de nonaderare, în același timp intensificând relațiile cu nucleul UEEA.
În viitorul apropiat, în UEEA va fi dezvoltat un sistem de opțiuni care va permite unui antreprenor din cadrul Uniunii, sau din Zona de Liber Schimb cu UEEA, să găsească parteneri cât mai rapid prin bazele de date ale centrelor de export unificate; să beneficieze de sprijinul de credite necesare de la bănci; să se bucure de comoditate logistică (servicii de livrare și depozitare), un sistem pentru efectuarea plăților în monedă națională.
Un astfel de sistem urmează a fi creat până în anul 2024. Tot în această perioadă, va funcționa sau va fi gata în mare măsură:
- Piața comună a energiei electrice și de comunicații mobile;
- va crește finanțarea pentru proiecte de la Banca Euro-Asiatică de Dezvoltare și a băncilor ruse pentru dezvoltarea infrastructurii;
- va crește comerțul în ruble;
- va crește numărul proiectelor de cooperare internă;
- va intra în vigoare sistemul comun de pensii.
Toate acestea, desigur, vor contribui la creșterea atractivității UEEA ca proiect eficient de integrare, succesor al CSI, care a reușit să depășească inerția post-sovietică.
