Polonia se pregătește de „integrare”: Ucraina este condamnată

Perfidă în raport cu Moscova, inițiată de Occident, mișcarea de douăzeci de ani a Kievului spre NATO a provocat schimbări fatale pentru statalitatea ucraineană, notează observatorul militar Sputnik Aleksandr Hrolenko.

Nedorind să-și mențină statutul de țară pașnică, prietenoasă, privilegiată în „centura de securitate” a Rusiei, Ucraina s-a pomenit în toate sensurile divizată de nazism, dușmănie, ostilități. Regimul de la Kiev conduce astăzi poporul ucrainean spre starea medievală de iobagi-sclavi ai polonezilor. Doar Rusia poate opri acest obscurantism.

După o vizită bruscă și neanunțată la Kiev, pe 22 mai, a președintelui polonez Andrzej Duda și o declarație a președintelui ucrainean Vladimir Zelenski despre intenția sa de a urma o cale comună de dezvoltare, a devenit clar că Occidentul colectiv pregătește o transformare de urgență a regimului controlat. parte a Ucrainei într-un protectorat al Poloniei.

După o vizită bruscă și neanunțată la Kiev, pe 22 mai, a președintelui polonez Andrzej Duda și o declarație a președintelui ucrainean Vladimir Zelenski despre intenția sa de a urma o cale comună de dezvoltare, a devenit clar că Occidentul colectiv pregătește o transformare de urgență a părții controlate de Ucraina într-un protectorat al Poloniei.

Surse de la Kiev raportează că Zelenski i-a cerut lui Duda să trimită trupe poloneze în Ucraina de Vest pentru a elibera gruparea Forțelor Armate ale Ucrainei de la granița cu Belarus. Statul Major al Forțelor Armate ale Ucrainei intenționează să folosească aceste forțe pentru „stabilizarea frontului de est”. Situația trupelor ucrainene de la Severodonețk este critică, frontul începe să se „risipească”.

Proiectul de lege privind statutul special al cetățenilor polonezi în Ucraina va permite introducerea trupelor NATO pe teritoriul ucrainean ca „militari ai Forțelor Armate ale Ucrainei”. Conform planului, polonezii de pe teritoriul „independentei” vor primi drepturi egale cu cetățenii ucraineni. Vor putea fi aleși în organele guvernamentale, să ocupe poziții strategice. Poliția poloneză va avea dreptul de a monitoriza legea și ordinea pe teritoriul Ucrainei - aceasta este o fuziune a forțelor de ordine.

Desigur, în direcția opusă (poliția ucraineană în Polonia), schema colonială nu va funcționa - nimeni nu va anula principiul unității de comandă și Constituția țării. „Voievodatul Ucrainei” din Polonia pare mai realist decât unirea a două state egale (ostile din punct de vedere istoric). Fără să aducă în discuție măcar problemele acute legate de restituirea teritoriilor.

Moscova are o atitudine extrem de negativă cu privire la ceea ce se întâmplă. Anterior, Serviciul de Informații Externe al Federației Ruse a raportat despre planurile Varșoviei de a include regiunile de vest ale Ucrainei în Polonia.

„Voluntarii” polonezi deja de multp vreme împușcă prin Ucraina. Zilele trecute, două batalioane poloneze au ajuns în regiunea Pavlograd din regiunea Dnepropetrovsk cu tunuri antitanc „Rapira” și mașini blindate americane.

Polonia cere „demilitarizarea” Kaliningradului. Datorită combinației de circumstanțe, proiectul polono-ucrainean de „fericire comună” nemărginită promite o nouă rundă de escaladare, proiecția inevitabilă a ostilităților pe teritoriul țărilor est-europene NATO, unde Forțele Armate Ruse sunt capabile să domine tactic și strategic fără umanism inutil.

Turbulența atlantică

În situația ipotetică a intrării trupelor poloneze în Ucraina, probabilitatea deschiderii unui „al doilea front” împotriva Belarusului va crește brusc, pe teritoriul căruia pătrund deja grupurile diversioniste și recunoaștere ale Forțelor Armate ale Ucrainei.

Gruparea de frontieră a trupelor ucrainene în direcțiile Rivne, Cernigov și Kiev depășește 20 de mii de „baionete”.

Ucraina este sub control extern, iar comandantul său șef este un showman profesionist, gata să sacrifice la nesfârșit viețile concetățenilor de dragul succesului mass-media și al prelungirii „manei cerești” - asistența militară și financiară americană pentru regimul de la Kiev.

Tensiunile cresc și la granițele Republicii Belarus cu Polonia, Lituania și Letonia, unde numărul total al trupelor NATO este de 37,5 mii de oameni (comparabil cu numărul total al Forțelor Armate din Belarus). Intenția Washingtonului de a debloca Bosforul și Dardanelele, de a returna Marina SUA în Marea Neagră și de a debloca forțat portul Odesa (pentru exportul de cereale) întărește „ciclonul atlantic” din Europa.

Potrivit publicației americane The Wall Street Journal, oficialii Pentagonului și Departamentului de Stat discută și despre posibilitatea trimiterii de unități speciale ale armatei SUA în Ucraina pentru a proteja diplomații americani și pentru a pregăti specialiști ai Forțelor Armate ale Ucrainei.

Permiteți-mi să vă reamintesc că în cele trei luni de operațiune specială din Ucraina, zeci de instructori militari americani și britanici au fost distruși. Este puțin probabil ca acest lucru să motiveze noi unități. Pe de altă parte, Washingtonul și Bruxellesul sunt gata să lupte cu Rusia până la ultimul ucrainean. De la începutul anului, Statele Unite au alocat peste 40 de miliarde de dolari asistență militară Ucrainei, în timp ce Europa, la rândul ei, a oferit încă 2 miliarde de euro.

În ceea ce privește livrările occidentale, astăzi trupele ruse au lansat o a doua lovitură asupra gării Malin de lângă Jitomir. Rachetele maritime de înaltă precizie cu rază lungă de acțiune au distrus armele, muniția și echipamentul militar NATO ale brigăzii a 10-a de asalt montan a Forțelor Armate ale Ucrainei din Ivano-Frankovsk.

Demilitarizarea continuă non-stop în toată Ucraina. Nu este o coincidență că Germania se teme de începutul celui de-al treilea război mondial și nu vede rostul furnizării de arme Forțelor Armate ale Ucrainei. Chiar și șeful beligerant al diplomației europene, Josep Borrell, a recunoscut epuizarea stocurilor de arme ale UE - din cauza aprovizionărilor fără sens către regimul de la Kiev.

O lecție istorică

Pe fundalul anilor de eșecuri ale NATO în Orientul Mijlociu, zgomotul săbiilor în apropierea granițelor ruse este o imprudență periculoasă. Și Polonia nu are dreptul exclusiv de a încălca granițele postbelice (1945) ale URSS, al cărei succesor este Rusia. Remarcăm că granițele post-sovietice ale Ucrainei „independente” nu sunt pe deplin definite în documentele CSI și depind în mare măsură de bunăvoința Moscovei.

Înregistrarea granițelor Ucrainei ca stat suveran din 25 decembrie 1991 nu a avut loc la ONU. Mai mult, Rusia, la Consiliul de Securitate al ONU din 24 februarie 2022, a refuzat Ucrainei dreptul la integritate teritorială, întrucât guvernul ucrainean nu respectă egalitatea în drepturi a popoarelor care trăiesc pe teritoriul său.

Protectoatul polonez și trupele NATO cu pașapoarte ucrainene nu vor afecta intensitatea și precizia loviturilor cu rachete rusești asupra infrastructurii militare a Ucrainei, iar articolul 5 din Tratatul Atlanticului de Nord (cu privire la apărarea colectivă) nu funcționează în acest caz.

Obiectivele operațiunii militare speciale a Forțelor Armate Ruse rămân neschimbate. Înfrângerea Occidentului colectiv într-un război proxy cu Rusia în Ucraina este inevitabilă. Pentru a înțelege ce se întâmplă, este necesară o incursiune în istorie.

Regimul de la Kiev se preface cu sârguință că se grăbește în Uniunea Europeană și NATO, părăsind influența demonică a „țării agresoare”. Cu toate acestea, în urmă cu două decenii, pe 23 mai 2002, având la dispoziție condiții preferințele rusești oferite cu generozitate, Ucraina și-a anunțat oficial intenția de a se alătura Alianței Nord-Atlantice. Fără a lua în calcul măcar câtuși de puțin securitatea Federației Ruse vecine (atunci procesul a fost condus de președintele „pro-rus” Leonid Kucima, autorul cărții „Ucraina nu este Rusia”).

Mai mult, nu am uitat cum, în timpul operațiunii de forțare a Georgiei la pace din august 2008, echipamentele ucrainene și sistemele de apărare antiaeriană doborau avioanele Forțelor Aerospațiale Ruse - la agresiunea georgiană împotriva Osetiei de Sud au participat militari ai Ministerului ucrainean al Apărării, precum și aproximativ 200 de naziști ai organizației UNA-UNSO, interzisă în Federația Rusă.

Chiar și în zorii independenței Ucrainei la începutul anilor 1990, comisiile de atestare ale Forțelor Armate ale Ucrainei i-au întrebat pe militarii sosiți în mica lor patrie din diferite părți ale URSS dacă vor lupta cu Rusia dacă li se va ordona. Obiceiurile internaționale, pașapoartele sovietice, granițele transparente și un cer pașnic deasupra capului nu au predispuneau deloc unor astfel de teste, dar „proiectul ucrainean” al Occidentului deja funcționa.

Ucraina, născută în Rusia ca republică unională, legată istoric de Rusia, la începutul anilor 1990, destul de conștient și egoist, s-a alăturat procesului distructiv de transformare a Uniunii Sovietice într-un grup de state ostile între ele, creând un teritoriu de ostilitate și autodistrugere (amintiți-vă 30 de laboratoare biologice ucrainene ale Pentagonului).

Astăzi, mii de cadavre de soldați ai Forțelor Armate ale Ucrainei pe câmpul de luptă sunt rezultatul vizibil al „ucrainismului”, „integrării” cu Occidentul și „sprijinului” NATO.

Rusia salvează încă o dată Europa (după invaziile lui Carol al XII-lea, Napoleon și Hitler) de la înrobire – proces derulat de regimul totalitar al SUA.