Exercițiile geopolitice s-au încheiat cu succes

Rusia nu intenționează să invadeze Ucraina, Putin nu a așteptat că americanii vor accepta imediat să ofere garanții că Ucraina nu va adera la NATO, însă era foarte important de demonstrat că Moscova nu va admite în principiu niciun fel de aderare la NATO.

Surprinzător, însă până la vizita la Moscova, noul cancelar german, Olaf Scholz, nu se cunoștea cu Vladimir Putin: e surprinzător, luând în considerație interesul președintelui rus pentru relațiile cu Germania și experiența politică solidă (chiar dacă nu neapărat în guvern) a lui Scholz. Acum au făcut cunoștință, însă în cele trei ore de negocieri, o bună parte a timpului nu l-au dedicat multiplelor probleme în relațiile bilaterale, ci războiului din Europa.

Un război imaginar, de pregătirea căruia, precum și de iminenta “invazie a Rusiei în Ucraina” Occidentul a încercat să convingă lumea și pe sine însuși. La sosirea lui Scholz la Moscova, atlantiștii au respirat ușurați și au început să vorbească despre detensionarea situației, profitând de anunțul despre încheierea exercițiilor militare desfășurate de Rusia.

Dar să renunțe pur și simplu la subiectul amenințării rusești era oarecum incomod chiar și pentru nemții, care n-au participat la această isterie, iată de ce la conferința de presă cu Putin Scholz a repetat des cuvinte precum “război” și “detensionare”:

“Vizita mea are loc sub semnul crizei, cea mai grea și amenințătoare criză din ultimele decenii în Europa. Activitatea militară a Rusiei și concentrarea trupelor rusești de-a lungul frontierelor a ocupat o mare parte a negocierilor, precum și problemele legate de garanțiile de securitate formulate de Rusia... Suntem îngrijorați că o sută de mii de militari sunt concentrați la frontiera ucraineană, fără niciun motiv. Iată de ce este nevoie de o detensionare urgentă. În această situație tensionantă este foarte important să nu se declanșeze un război”.

Războiul nici nu urma să se declanșeze: Moscova nu a intenționat să atace Kievul, ea doar cere niște negocieri serioase cu privire la neextinderea NATO spre Est. Aceste negocieri îi sunt refuzate, adăugându-se că problema aderării Ucrainei la alianță nu se află pe agenda discuții, iată de ce e ciudat că este invocat acest subiect. Scholz a vorbit în ajun la Kiev și a repetat gândul la Kremlin:

“Extinderea nu este planificată, nu este discutată, nu se află pe agenda de discuții. Nu ne vom ocupa de această chestiune atât timp cât ne aflăm fiecare la postul nostru”.

Următoarele alegeri în Germania vor avea loc în 2025 – nu este atât de departe în dimensiuni istorice. Chiar și propunerile care sunt enunțate de unii analiști atlantiști: să i se ofere Rusiei garanții de neaderare a Ucrainei la NATO în următorii 20-25 de ani, nu rezolvă problema, iar în cazul dat este vorba de câțiva ani. Chiar dacă Scholz intenționează, precum Merkel, să petreacă în fotoliul de cancelar 16 ani, oricum va fi vorba de 2037. Anume din acest motiv Rusia propune eliminarea definitive a problemei ucrainene de pe agenda relațiilor ruso-occidentale sau, cel puțin, a celor ruso-europene, renunțând la orice idee de ”atlantizare” a Ucrainei.

Pentru că, după cum a spus Putin, “descurajarea prin forță a Rusiei este tratată de noi ca o amenințare directă la adresa securității noastre naționale, eliminarea căreia îi revine acordurilor juridice în baza proiectelor înaintate de noi”, cele cu privire la garanțiile de securitate. Cu alte cuvinte, haideți să ne înțelegem acum cu privire la o securitate cu adevărat comună în Europa – cine este împotriva?

În vorbe, nemții sunt pentru, același Scholz a declarant: “(…) Pentru noi, germanii, și pentru toți europeni, este clar că o securitate durabilă nu poate fi edificată fără Rusia, ci doar cu Rusia. Și aici avem o poziție unită – atât în NATO, cât și în Uniunea Europeană”. Sună frumos: nu împotriva Rusiei, ci împreună cu ea. Doar că în realitate își rezervă de fiecare dată șansa să utilizeze în orice moment Ucraina (adică, o parte a Rusiei istorice) în calitate de instrument împotriva Kremlinului. Altfel de ce ar mai păstra posibilitatea de a o accepta în NATO?

Iar atunci când Rusia vorbește despre acest lucru, este acuzată de pregătirea unui război, în loc să discute căi de ieșire nu atât din criza de moment (creată de propagandă), cât din criza securității europenii. Însă țipetele în legătură cu invazia se vor calma zilele apropiate, dar ce va rămâne în cele din urmă?

Aici e foarte important să separăm propaganda de realitate. Cu propaganda totul este clar. Este clar că vor răsuna afirmații că Occidentul ar fi salvat, chipurile, Ucraina și a prevenit războiul– ciocnindu-se de fermitate și amenințarea cu sancțiuni, Moscova s-a speriat și și-a anulat invazia. Va fi dificil să-i fie ”vândută” acestei “victorii asupra Rusiei” chiar și cele mai vizibile părți a opiniei publice occidentale, însă vor exista astfel de tentative, în special, luând în considerare situația politică internă a conducătorilor din lumea anglo-saxonă.

O altă teză propagandistică va consta în faptul că este nevoie de negocieri cu Rusia în chestiunile care provoacă îngrijorări, însă de pe niște poziții cât mai dure. Adică, să nu renunțe în niciun caz la chestiunea Ucrainei. Să nu se facă promisiuni în mod public, iar neoficial să se dea de înțeles că în anii următori problema aderării Ucrainei la NATO este închisă.

A treia teză, care va fi oferită opiniei publice va consta în faptul că Rusia a avut de pierdut, cerințele ei au fost respinse, iar Putin nu a avut curajul să lupte. Adică, Rusia slabă a fost umilită de Occident, nu – chiar de Putin, care a încercat nereușit să-i înfrunte pe anglo-saxoni. În loc să facă praf un stat marionetă vecin, Putin poartă din nou negocieri: eh, neputinciosule, totul e pentru că elita e legată de Occident!

Toate aceste teze le observăm în diverse combinări, fiind adresate diverselor grupuri țintă, însă reacția la ele nu trebuie să eclipseze esența a ceea ce se întâmplă. Iar ea este simplă.

Occidentul s-a retras din Ucraina. Nu în totalitate, însă a făcut un pas important înapoi. În fața unei poziții dure a Rusiei și a unei amenințări imaginare rusești, atlantiștii au demonstrat renunțarea la pretențiile privind controlului strategic asupra Ucrainei. Cel mai vizibil, acest lucru s-a manifestat prin evacuarea ambasadei americane la Lvov – un gest care a reprezentat, practic, un verdict pentru ultimele speranțe ale clasei conducătoare ucrainene că“Vestul ne va ajuta”.

Rusia nu intenționează să invadeze Ucraina, Putin nu a așteptat că americanii vor accepta imediat să ofere garanții că țara nu va adera la NATO, însă era foarte important de demonstrat că Moscova nu va admite în principiu niciun fel de aderare la NATO.

Gândul nostru a fost auzit și s-a reacționat la el nu doar prin campania informațională despre “iminenta invazie rusească”, dar și prin evacuarea instructorilor militari și a ambasadelor. Din partea noastră a fost vorba de exerciții, dar nu pentru atacul asupra Ucrainei, ci pentru alungarea “protectorilor” ei occidentali. Din aceste considerente, exercițiile au fost de mare succes.