Deja vu: Ucraina este înarmată de țările care au pregătit Georgia pentru aventura din 2008

În ceastă analiză, observatorul militar rus Aleksandr Hrolenko încercă să estimeze care ar putea fi rezultatul unui conflict militar între Ucraina și Rusia, pe care și-l doresc SUA și NATO.

Astăzi multe state NATO își propun „să ajute” Ucraina cu arme, conștientizând probabil că într-un conflict ipotetic cu Rusia aceste livrări doar vor spori numărul de victime, distrugeri și nu vor schimba rezultatul final, care va fi unul tragic pentru regimul de la Kiev.

Occidentul colectiv se pregătește deschis să înmormânteze armata ucrainean în mormanul unor arme învechite și ineficiente, pentru care Ucraina mai și plătește.

Pe 6 noiembrie americanii au transmis într-o atmosferă festivă armatei ucrainene (mai exact, au vândut) două bărci Island ai pazei de coastă a SUA, scoase din uz, destinate inițial combaterii contrabandiștilor și traficanților de droguri în zona de țărm. În ziua aniversării a 30 de ani a Forțelor Armate ale Ucrainei evenimentul arată umilitor, pentru că arma de bază a bărcii de patrulare sunt două mitraliere, absolut inutil în condițiile de luptă pe mare.

Între timp, Ucraina intenționează să primească din partea SUA arme și muniții, care în trecut urmau să fie livrate armatei afgane. Washingtonul este gata să vândă Kievului șase avioane de atac braziliene ușoare Embraer EMB 314 Super Tucano.

Aceste aeronave ar putea fi utile pentru suprimarea rezistenței în Donbas, unde pierderile armatei ucrainene a constituit mai devreme 11 avioane și 7 elicoptere. Însă sunt cu totul inutile într-o confruntare cu Forțele Aerospațiale ale Rusiei. Iată de ce SUA se pregătesc în secret să transfere în Ucraina baterii de rachetă a sistemului de apărare antiaeriană Patriot.

În cadrul cooperării tehnico-militare, Lituania a transmis Ucrainei muniții ruginite, care nu pot fi lansate. În consecințe, exercițiile pentru trageri a brigăzii infanteriei motorizate 56 au fost date peste cap, fiind organizate verificări în rândul trupelor pentru estimarea proporțiilor “diversiunii” lituaniene.

Varșovia se pregătește să transmită Kievului 5000 de muniții reactive de calibru 122 de milimetri pentru sistemele cu lansare multiplă „Grad”, pentru respingerea “agresiunii rusești”. Cu toate acestea munițiile poloneze au zăcut zeci de ani în aer liber, prin urmare, nu pot fi utilizate și sunt chiar periculoase pentru armata ucraineană – există pericolul exploziei chiar la locul de tragere.

A se observa, artileria ucraineană are o insuficiență acută de arme noi, muniții, de mijloace moderne de recunoaștere și orientare la țintă.

Afganizarea Forțelor Armate Ucrainene

După lovitura de stat din 2014, dirijată de Departamentul de Stat al SUA, regimul de la Kiev a încercat să accelereze mișcarea țării spre NATO. Această direcție a fost adoptată în primăvara anului 2002, cu mult până la primăvara Crimeii din 2014.

Trupele ucrainene sunt pregătiți activ de instructorii alianței, dotați conform standardelor NATO în așa-numitul forma QUINT (eforturile conjugate ale SUA, Canada, Marea Britanie, Lituania și Polonia).

În arsenalele armatei ucrainene au apărut rachetele americane antitanc Javelin, puști cu lunetă Barret, precum și transportatoarele blindate Saxon. În același timp, forțele navale și forțele aeriene sunt inexistente practic, vechea tehnică de luptă (sovietică) este inutilizabilă.

Mândria complexului industriei militare ucrainene este automobilul blindat Kozak-2M1, creat conform standardelor NATO, poate proteja doar de gloanțe cu calibru de 7,62 milimetri. „Javelin”, „Barrets”, „Bayraktars” și alte arme promovate de NATO nu garantează un succes trupelor ucrainene.

Dronele de asalt ale armatei ucrainene Bayraktar TB2 de producție turcească în Donbas reprezintă o încălcare gravă a acordurilor de la Minsk și ar putea să provoace o reacție operative cu mijloace avansate din partea Federației Ruse. Cu cât mai multe drone (a apărut informații despre o nouă livrare de 24 de drone), cu atât mai dur va fi răspunsul, pentru că în Estul Ucrainei locuiesc peste 500 de mii de cetățeni ruși.

În ultimii șapte ani SUA și alte state NATO au oferit Kievului ajutoare militare în valoare de miliarde de dolari. Ucraina intenționează să majoreze cheltuielile pentru apărare cu 2,1 miliarde de dolari – până la 11,7 miliarde. Însă experiența afgană arată că bugetul militar al unei țări experimentale este mai ușor de extins decât capacitatea de luptă a armatei.

Adoptarea standardelor NATO presupune demontarea sistemului anterior de pregătire a trupelor și crearea unui sistem noi. Pentru exploatarea armelor NATO în primăvara anului 2015, instructorii americani și britanici au pregătit militarii ucraineni pe poligoane din preajma orașelor Nikolaev și Lviv.

În mod similar au fost “reformate” armatele din Afganistan, Irak, Georgia, iar aceste experimente nu pot fi considerate deloc reușite. Organizarea structural a NATO, sistemul de control și comunicare, tactica, dotarea și armele se adaptează cu greutate pe un sol străin.

Mai mult, numărul mare al conflictelor armate pe planetă cu implicarea SUA și NATO nu înseamnă și calitate, alianța nu a desfășurat nicio operațiune terestră de succes. Toate războaiele Pentagonului în țările lumii a treia din ultimii 75 de ani pot fi considerate eșuate. Guvernului pro-american al Afganistanului nu a fost salvat nici măcar de statutul de “principalul aliat al SUA în afara NATO”, un statul la care visează Kievul.

Evenimentele din istoria contemporană ne permit să facem o concluzie cu privire la inutilitatea standardelor alianței pentru Forțele Armate ale Ucrainei. Pe de altă parte, armata ucraineană devine în mâinile SUA un instrument ieftin pe care îl poate sacrifice fără remușcări într-un război indirect cu Rusia.

Experiența georgiană

Regimul de la Kiev încearcă cu insistență să repete în Donbas aventura georgiană din august 2008. Georgia era pregătită de război de peste 20 de țări, inclusiv SUA, Turcia, Bulgaria, Cehia, Israel, Bosnia și Herțegovina, Serbia, Ucraina. Rusia nu a uitat de livrările de armament făcute de ucraineni către Tbilisi pentru operațiunea “Câmpul curat” în Osetia de Sud: 74 de tancuri T-72, zeci de mașini de luptă ale infanteriei BMP-1 și transportatoare blindate BTR-70, de participarea militarilor și sistemelor antiaeriene ucrainene în acțiunile militare împotriva armatei Rusiei.

Statele NATO au cheltuit două miliarde de dolari pentru reînarmarea și instruirea trupelor georgiene. Au transmis către Tbilisi 175 de tancuri, 126 de mașini blindate, 67 de sisteme de artilerie, patru avioane, 12 elicoptere și opt unități de luptă ale forțelor navale.

În afară de aceasta, peste 8000 din 20 de mii de specialiști militari au fost instruiți în SUA, Turcia sau au fost pregătiți în țară de instructorii NATO. În decurs de patru ani până la operațiunea „Câmpul curat”, cheltuielile militare ale Tbilisi au crescut de 30 de ori, ajungând la 10 la sută din PIB, iar bugetul Ministerului Apărării al Georgiei a ajuns în 2008 la aproximativ 1 miliard (din contul asistenței tehnico-militare străine). Militarii au dobândit experiență de luptă în Irak.

Caracterul parteneriatului politico-militar georgiano-american s-a manifestat din plin pe 8 august 2008, când unitățile georgiene au invadat Osetia de Sud (pregătindu-se să intre și în Abhazia), pentru „a restaura ordinea constituțională” și pentru a crea un cap de pod pentru NATO în Caucazul de Sud. Totodată, au tras în populația locală din tancuri și Grad, au omorând și rănit zeci de pacificatori ruși.

Rusia a reacționat operativ, iar militarii georgieni au dat bir cu fugiții din Țhinval până în Tbilisi, au abandonat armele și tehnica. A se observa, marionetele NATO au fugit din fața unui adversar egal numeric. În direcția Țhinval acționau până la trei brigăzi de infanterie, o brigadă de artilerie, o brigadă de tancuri și blindate și trei brigăzi antitanc ale forțelor georgiene.

S-au dovedit ineficiente noile tactici elaborate de alianță pentru Georgia și toată concepția de desfășurare a acțiunilor militare în zona de munte. În apropierea portului Poti a fost luată în captivitate un grup al trupelor speciale ale armatei SUA, care acționa în interesele Georgiei și NATO.

În cadrul campaniei de constrângere la pace și demilitarizare, militarii ruși au scufundat toate navele serviciului de pază de coastă al departamentului de grăniceri a Georgiei. În paralel, în zona conflictului georgiano-abhază a fost dezarmată gruparea georgiană de trupe în defileul Kodori.

Ar merita regimul de la Kiev “să zdrăngănească din arme”, încălcând toate legitățile evoluției istorice și a bunei vecinătăți?

Liniile roșii

Scopul SUA și NATO este sprijinirea regimului antirusesc de la Kiev și provocarea la frontierele Rusiei un conflict militar permanent. Conceptual conflictul ucrainean este echivalent crizei Caraibelor „în sens invers”. SUA și NATO s-au apropiat prea mult. Moscova nu permite „partenerilor” să transforme Ucraina într-o bază militară gigantică, care ar amenința securitatea națională a Rusiei.

Mizele Rusiei în acest conflict sunt extrem de înalte. Moscova este gata de acțiuni hotărâte. După operațiunea rusească de constrângere la pace, regimul de la Kiev va devenit, figurat vorbind “o pârjoală ca la Kiev”. Cu un guvern mai adecvat, Ucraina ar putea reveni pe calea unei dezvoltări independente, a reformelor pașnice și a aspirațiilor fără perspectivă de a ajunge acolo unde nu sunt așteptați (NATO). Într-un astfel de sistem de coordonate, negocierile dintre președinții Rusiei și SUA nu vor schimba nimic, cel mai probabil.

E ciudat că “partenerii” sunt atât de indiferenți la pozițiile Rusiei, care este invulnerabilă din perspectiva militară (precum orice stat nuclear). Mai devreme președintele rus Vladimir Putin a definit foarte scurt și cuprinzător strategia în direcția ucraineană: “Am vorbit de mai multe ori, am avertizat că vom fi nevoiți, anume nevoiți, să întreprindem măsuri adecvate de răspuns în scopul asigurării securității noastre”. În anul 2006, în cadrul discuțiilor legate de aderarea Ucrainei la NATO, Vladimir Putin a spus că nu va admite acest lucru. Rusia dispune de o gamă largă de arme convenționale. Occidentul nu va putea ignora „liniile roșii” trasate de Rusia, care trece prin Kiev. Dacă NATO consideră posibilă consolidarea primei linii de apărare în Irak și Libia, evident, Rusia are aceleași drepturi în Georgia și Ucraina.

La conferința Asociației trupelor terestre ale SUA (AUSA) în 2015 a fost anunțată o astfel de informație: “În trei minute... în rezultatul unui atac al trupelor rusești cu utilizarea munițiilor de lansare de sus, în combinație cu focoasele termobarice, au fost lichidate două batalioane mecanizate ”.

În orice caz, cei înțelepți învață din greșelile altora. Iar Rusia nu va permite “partenerilor” să transforme spațiul post-sovietic într-un teritoriu al ostilităților și autodistrugerii a grupurilor de state pseudo-independente.