CHIȘINĂU, 7 aug – Sputnik. Președintele Rusiei, Vladimir Putin, a ajuns în marea politică acum 20 de ani. Solicitați de agenția RIA Novosti, politologii au explicat ce calități și-a păstrat în toți acești ani șeful statului rus și cum s-au schimbat viziunile sale asupra lumii, asupra relației cu Occidentul și problemei cadrelor.
Pe 9 august 1999, președintele rus Boris Elțin a demis guvernul Serghei Stepașin, funcția de premier interimar fiindu-i transmisă lui Vladimir Putin, care cu o zi înainte fusese numit prim-vicepremier. Candidatura lui Putin i-a fost propusă Dumei de Stat pentru confirmarea în funcția de prim-ministru, iar în aceeași zi Elțin l-a prezentat pe Putin drept succesorul său.
De la o persoană aproape necunoscută, la candidatul numărul unu
Potrivit lui Serghei Bespalov, cercetător la Institutului de Științe Sociale a Academiei Ruse de Economie Națională și Administrație Publică de pe lângă președintele Federației Ruse, numirea lui Vladimir Putin în calitate de șef interimar al guvernului și declarația președintelui Boris Elțin despre succesiunea la șefia statului, din august 1999, au fost cu totul neașteptate.
“Desigur, Putin nu era un om cu totul nou, a ocupat niște funcții importante – a fost secretarul Consiliului de Securitate și șeful FSB. Pentru Elțin, care încerca să păstreze un echilibrul între forțele de ordine și structurile de forță, pentru a nu permite acestora să-și consolideze influența, faptul că a recurs la numirea unei persoane în două funcții înalte a reprezentat o manifestare a unei încrederi sporite față de Putin. Desigur, nu putem vorbi despre lipsa unor premise pentru numirea lui Putin, însă o astfel de decizie a fost cu totul neașteptată”, a spus Bespalov.
“Îmbinarea acestor factori a dus la sporirea popularității lui în decembrie 1999 când, din momentul demisiei lui Elțin, a devenit candidatul cu cele mai mari șanse în alegerile prezidențiale”, a adăugat Bespalov.
“Dacă în august 1999 nimeni dintre analiștii serioși nu credeau că Putin are șanse la victorie, atunci în decembrie a devenit clar că ceilalți candidați nu au nicio șansă. Cele patru luni au devenit cruciale”, a subliniat politologul.
Președintele speranțelor și urmașul echipei lui Primakov
Primul mandat al președintelui Putin, menționează toți experții, a fost unul din cele mai de succes, pentru că noul șef al statului a reușit să răspundă tuturor așteptărilor: a unit țara, a relansat economia.
Liderul “Grupului Politic de Experți”, Constantin Kalacev, amintindu-și de primul mandat al lui Putin, menționează că principalele obiective ale președintelui erau lupta cu tendințele separatiste, păstrarea unității țării, asigurarea creșterii economice.
“Putin era perceput atunci drept un om care este interesat de transformarea Rusiei într-un stat modern și democratic... În primul mandat el a fost un “președinte al speranțelor”, pe care le-a justificat. În cel de-al doilea mandat a fost un “președinte al rezultatelor”… Creșterea economică, separarea politicului de afaceri, a reușit să îndepărteze oligarhii de puterea politică, oamenii au început să trăiască mai bine, iar până la criza din 2008 țara a cunoscut o creștere economică”, a povestit politologul.
Potrivit lui Bespalov, în primii ani ai aflării la putere, un rol important în conducerea statului l-au jucat oamenii pe care Putin i-a ”moștenit” de la echipa lui Elțin – prim-ministrul Mihail Kasianov și conducătorul administrației Kremlinului, Alexandr Voloșin.
“Acești oameni, indiferent ce am spune despre ei acum, au fost destul de eficienți în acea perioadă, spre exemplu, succesele în politica internă sunt legate de numele lui Voloșin”, consideră el.
Expertul a adăugat că un rol important în restabilirea economiei Rusiei l-a jucat guvernul lui Evghenyi Primakov, care a reușit să realizeze măsuri dure de stabilizare bugetară, asupra cărora au insistat anterior liberalii, în același timp au fost întreprinși pași spre susținerea sectorului real al economiei, industriei militare.
“Însă, promovând o politică bugetară austeră, Putin poate fi privit ca un continuator al guvernului Primakov... Deși fără o contribuție personală a lui Putin, lucrurile nu ar fi mers la fel și nu ar fi existat ascensiunea de la începutul anilor 2000. Dacă la sfârșitul anului 1999 rezultatele pozitive puteau fi puse pe seama specialiștilor în tehnologii politice, tot ce a urmat ulterior este meritul lui Putin”, consideră analistul
Liberal și patriot
La etapa inițială, menționează Kalacev, Putin crea impresia unui om care împărtășește ideile liberale. „Și acum împărtășește idei liberare, însă doar în sfera economică”, a explicat politologul.
“Pe atunci, Putin era un lider tânăr, cu viziuni liberale, însă cu un anumit background, care nu se asocia cu liberalismul, din punctul de vedere al Occidentului. Însă, dacă e să ne amintim de liberalismul rus, spre exemplu, de Pavel Miliukov, vom vedea că liberalii ruși erau patrioți sau chiar național-patrioți. Putin a încercat să îmbine liberalismul și patriotismul”, a adăugat el.
Bespalov a menționat și dorința lui Putin de a îmbina patriotismul și viziunile economice liberale. “Acest lucru se păstrează și astăzi. În această privință el, practic, nu s-a schimbat”, constată Bespalov.
În opinia expertului, Putin avea sarcina să îmbine măsurile dure cu necesitatea unei politici economice liberale, al cărei adept rămâne și astăzi.
“Din acest punct de vedere, acea plasare a economiștilor liberali în anumite poziții cheie și numirea reprezentanților structurilor de forță la conducerea unor regiuni și instituții, a fost o îmbinare organică”, a explicat politologul.
Vicepreședintele Asociației Ruse pentru Relațiile cu Publicul, Evghenyi Mincenko, a menționat că Putin a venit în politica mare ca un reformator liberal.
Pe de o parte el a menținut unitatea teritorială a țării, a făcut ordine, a limitat influența marilor afaceri, însă, pe de altă parte a încercat să restabilească relațiile cu Occidentul și să realizeze niște reforme care ar contribui la dezvoltarea economiei și ar stimula inițiativa privată”, a spus el.
Însă dacă el a reușit să promoveze cu succes niște reforme liberale, care au stimulat creșterea economică, totuși președintele nu a reușit să restabilească relațiile cu Occidentul și să facă Rusia parte a marelui Occident, menționează Mincenko.
“Aici nu e vina lui, ci a partenerilor noștri. În mare parte, acest lucru a provocat o dezamăgire a lui Vladimir Putin care, ideologic, este pro-occidental”, consideră expertul.
Noi viziuni
Dacă viziunile liberale asupra economiei s-au păstrat în ultimii 20 de ani, atunci relațiile cu Occidentul au fost revizuite radical, menționează politologii.
“Putin presupunea că Rusia și Occidentul pot avea drepturi egale, pot fi parteneri deplini și multe probleme vor putea fi rezolvate prin relații personale cu anumiți lideri, pe care a știut să le cultive, demonstrând o politică reformistă și deschidere față de lume... Putin le-a întins mâna (partenerilor occidentali), însă această mână, în opinia lui, a rămas în aer”, consideră Kalacev.
Potrivit lui, discursul rostit la Munchen este punctul de pornire pentru revizuirea mai multor idei de către președintele rus.
Politologul adaugă că, ulterior, mulți experți europeni și americani în relații internaționale și-au criticat propriile guverne pentru că nu au susțin la timp acea direcție, nu au acceptat relațiile de prietenie cu Rusia și nu au luat în considerare specificul țării.
În opinia lui Bespalov, pe lângă vectorului politicii externe a lui Putin, a suferit schimbări și politica de cadre a președintelui.
“În ceea ce privește abordarea față de politica de cadre, aici s-au schimbat multe lucruri, chiar dacă atunci și acum s-a pus accentul pe oameni verificați, deseori pe reprezentanții structurilor de forță, acum observăm că se pune tot mai mult accentul pe tineri tehnocrați. Ultimul ”val” al numirii noilor guvernatori este cea mai elocventă confirmare a acestui fapt”, consideră expertul.
