De ce nu a semnat "Memorandumul Kozak" și nu a fost soluționat diferendul transnistrean? Cum a trăit momentele în care membrii de partid, discipolii săi, plecau spre alte fracțiuni parlamentare sau își formau propriile partide, devenind oponenți politici? În ce relație a rămas cu Igor Dodon sau Marian Lupu, care au crescut în sânul Partidului Comunist? Cine-i este cel mai bun prieten și de unde a moștenit simțul umorului atât de bine dezvoltat? Răspunsurile la aceste întrebări le aflați din interviul realizat de jurnalista Cristina Bumbu-Dănuță.
- Ce a obținut Republica Moldova în cei 26 de ani de independență?
— Așa cum 26 de ani din viața unui om nu este foarte mult pentru a atinge obiective înalte, așa și pentru țară, această perioadă nu este una destul de lungă pentru ca societatea să simtă unele rezultate. Analizez situația și văd mai multe nereușite, comparativ cu alte foste republici sovietice socialiste. Mulți se cred azi eroi, că au luptat pentru Independență, că au organizat mitinguri. Nu este adevărat acest lucru, deoarece independența a căzut din cer ca urmare a destrămării Uniunii Sovietice. Noi nu am păstrat patrimoniul care a fost creat în perioada sovietică. Am pierdut totul după implementarea unor programe de privatizare. Este ușor să distrugem, mai greu este să construim.
- Ați fost președinte al Republicii Moldova opt ani. Care este cea mai mare realizare din acea perioadă cu care vă mândriți și ce obiectiv v-ați fi dorit să-l atingeți atunci, dar nu ați reușit?
— Nu voi vorbi despre cifre sau detalii. Vreau să menționez că până la venirea Partidului Comuniștilor la guvernare, în 2001, toți spuneau că Republica Moldova nu poate exista ca țară independentă fără a se uni cu cineva, că nu are surse de existență, de dezvoltare. Noi în acei opt ani am demonstrat că țara noastră poate să obțină rezultate frumoase, să avem o economie stabilă. În condițiile în care noi am preluat economia țării cu o datorie externă de 85% din PIB, când nu se plăteau salarii și pensii, noi nu am luat credite, dar am stabilizat situația economică.
- Odată cu venirea dumneavoastră la guvernare, mulți și-au pus speranțe în Partidul Comuniștilor că, având relații bune cu Federația Rusă și cu alți parteneri externi, va reuși să soluționeze problema diferendului transnistrean. Ați avut și pârghii, și o majoritate în Parlament. De ce nu v-a reușit să soluționați această problemă?
— Noi am hotărât să avem relații bune cu toți partenerii noștri. Atât cu partenerii tradiționali, adică Federația Rusă, dar și cu noii parteneri. Noi am fost cei care pentru prima dată am ridicat în anul 2002 drapelul modernizării Republicii Moldova conform standardelor europene și am început a realiza acele programe de activitate care au fost elaborate împreună cu structurile europene. Am acordat o atenție deosebită problemei reintegrării țării noastre. Formatul 3+2 noi l-am desfășurat în parteneriatul de tratative 5+2. Am fost aproape de soluționarea acestei probleme, atunci când trebuia să fie semnat documentul care ulterior a fost numit "Memorandumul Kozak". Dar nu am reușit să-l semnăm deoarece oponenții noștri din Transnistria au dorit prea multe înlesniri și împuterniciri, care într-un fel subminau independența și suveranitatea țării noastre, de aceea nu am fost de acord să semnez.
- A fost asta cea mai grea decizie pe care a trebuit s-o luați în perioada în care ați fost președinte?
— Nu. Au fost și alte situații la fel de complicate. De exemplu, protestele Frontului Popular care au durat șase luni. Au existat multe probleme economice, sociale. Nu trebuie să uităm că am fost la guvernare în perioada în care pe tot globul era o criză economică acută. Erau necesare eforturi enorme pentru a susține și a lua aceste decizii complicate. Nimic nu se face ușor.
- Republica Moldova a trecut prin mai multe cumpene în perioada sa de independență. Una, destul de complicată, a fost în 2009. Atunci PCRM trebuia să ajungă la guvernare, având 60 de mandate. Pentru a instala președintele prin vot în Parlament mai aveați nevoie de un singur vot. Probabil, aveați pârghii pentru a convinge încă un deputat să voteze, de ce nu ați făcut-o?
— Pentru că noi tot timpul am fost principiali. Nu am trădat pe nimeni, nu am vândut pe nimeni, nu am vrut să modificăm Constituția sau legislația pentru a ne menține la guvernare. Noi puteam să găsim atunci nu doar unul, dar zece deputați care să voteze. Dar orice înțelegere de acest fel aduce după sine consecințe. Dacă noi făceam o astfel de înțelegere atunci cineva ne-ar fi pus să semnăm "Memorandumul Kozak", să facem ceea ce place mai mult Occidentului sau vecinilor noștri. Totul pornește de la primul pas. Mulți și azi se laudă că Voronin propunea câte 10 milioane de euro ca să voteze. Dar nu este adevărat. Mai mult decât atât, veneau unii sub ușa mea și se rugau să voteze împreună cu noi, dar nu am fost de acord.
- Domnule Președinte, vorbiți des despre echipa pe care o aveți în spate. Cum îi priviți azi pe cei pe care altădată i-ați educat, i-ați format în rândurile Partidului Comuniștilor, dar azi se regăsesc în alte partide? Cum e să vă vedeți discipolii alături, dar nu în aceeași fracțiune?
— Partidul este o organizație obștească, intrarea și ieșirea din partid este benevolă. Eu apreciez mult spiritul de echipă din partidul nostru. Cât despre trădători, pot spune că toți au trădat având interese personale. Fiecare dintre ei au avut și au interese. Eu niciodată nu-i numesc dușmani, eu nu-mi pot permite acest lucru, să numesc dușman un cetățean al Republicii Moldova, ei sunt oponenți politici. Cât despre ultimii 14 politicieni care au trădat PCRM, eu i-am numit din prima zi prostituați politici.
- Ați fost și la guvernare, și în opoziție. Unde este mai bine? Când poți reuși mai multe pentru țară?
— E bine acolo unde poți aduce folos. Desigur că la guvernare e mai complicat. Depinde foarte mult de echipă, de profesionalismul acestei echipe. Să vrei este una, dar să poți să faci ceva este cu totul altceva. Cu părere de rău, la noi repartizarea funcțiilor în Guvern conform criteriilor politice este o daună foarte mare și o prostie. Noi, când selectăm candidații pentru alegerile parlamentare, spre exemplu, ne uităm la capacitățile sale personale și la aportul pe care l-a adus partidului, dar mai puțin la calitățile sale profesionale. Parlamentul e mașină de vot, dar Guvernul trebuie să execute ceea ce votează deputații.
— Ați vorbit despre trădători, dar aveți prieteni în rândul politicienilor din Republica Moldova?
— Așa cum a spus Winston Churchill cândva, în politică prieteni nu există, sunt doar interese. Noi avem echipa noastră și în cadrul ei luăm decizii. Atunci când votăm proiecte de legi susținute și de membrii altor formațiuni parlamentare o facem pentru că, credem noi, ele vor soluționa problemele țării. Cu cine putem fi noi prieteni? Cu cei care jefuiesc țara?
— Deseori am asistat la discuții aprinse între dumneavoastră și Mihai Ghimpu. De ce de cele mai multe ori vorbiți pe un ton ironic cu dumnealui? Îl respectați ca politician competent sau este unul care a ajuns în rândurile deputaților din voia întâmplării?
— Cu Mihai Ghimpu ne cunoaștem încă din vremea acelor evenimente tragice din 1989. Mihai Ghimpu, cu părere de rău, deseori cade jertfă a situației. Eu nu am văzut în toți acești ani o linie constructivă pe care o promovează Mihai Ghimpu și echipa lui.
- În fiecare conferință de presă sau ședință a Parlamentului trebuie să spuneți câte o perlă verbală, să ironizați o situație sau să vorbiți ironic despre un om. De unde aveți acest simț al umorului accentuat?
— Bunica mea Tatiana, s-o ierte Dumnezeu, era o persoană foarte interesantă. Chiar dacă nu vorbea limba rusă, ea putea repeta tot ce a spus prezentatorul știrilor de la Moscova. Dacă îi dădea o apreciere unui om, atunci această apreciere se lipea de el pentru toată viața. Aceste perle sunt un fel de protest față de ceea ce se întâmplă în Parlament. În alte cazuri, aceste aprecieri, perle verbale, sunt o măsură de a sublinia că acest personaj nu merită atenție sau susținere. Chiar dacă el umblă îngâmfat prin Parlament sau prin Republica Moldova deoarece ocupă o funcție înaltă.
- Este un fel de a-i dojeni pe acei politicieni care nu fac bine. Spre exemplu, Marian Lupu a fost deseori ținta ironiilor dumneavoastră?
— Marian Lupu a apărut tot în echipa noastră. Ca om, este o persoană extraordinară, dar în politică trebuie să ai alte calități. Calitățile omenești nu trebuie să le pierzi, dar trebuie să mai ai și alte aptitudini. Caracterul se creează nu în Parlament, nu atunci când ai ajuns șef mare. În politică nu trebuie să dai înapoi. Eu am și un talisman, este prietenul meu, îl țin pe masa mea de lucru, este "Crocodilul Ghena", el este un simbol, el nu dă niciodată înapoi.
- Cine va veni în fruntea Partidului în cazul în care veți pleca? Se discuta anterior că fiul dumneavoastră Oleg Voronin va deveni președintele PCRM?
— Congresul Partidului hotărăște cine va fi președinte. Este inevitabil că odată și odată voi pleca, dar echipa va decide cine va veni în locul meu.
- La alegerile parlamentare din 2018 PCRM va participa? În frunte cu Vladimir Voronin?
— Nu se știe, vom vedea. Sunt mulți factori. Să ne dea Dumnezeu sănătate, putere și atunci vom vedea ce vom face. Cine știe. Deseori într-o zi totul se poate schimba.
- La viitoarele alegeri va participa un partid nou susținut și de Traian Băsescu. Ce relații aveți acum cu dumnealui și ce părere aveți despre ambițiile politice pe care le are în prezent?
— Cred că această decizie este un joc politic. Băsescu vrea să facă așa ca oamenii să nu uite de el. Poate are și alte ambiții, dar e mai mult un fel de populism.
- După 26 de ani de independență, Republica Moldova mai este un stat sărac?
— La o conferință din 2012, Republica Moldova a fost numită pentru prima dată stat capturat. Acesta este cel mai urât rezultat pe care l-am obținut noi în acești ani de independență. În loc să construim un stat modern, european, noi am construit un stat bazat pe principii de corupție și banditism. Cel puțin, aceasta este imaginea Republicii Moldova atât în țară, cât și peste hotare.
- Dumneavoastră vă considerați bogat? Rar vorbiți despre familia dumneavoastră, noi nici nu știm câți nepoți aveți.
— Se spun multe aiureli despre familia mea, încă din anii când eram președinte. Acei opt ani am fost mereu monitorizați. Eu mă consider un om bogat, familia noastră este foarte numeroasă. Am și nepoți, dar și patru strănepoți. Sunt bogat și pentru că partidul are deja 23 de ani, îmi place echipa și faptul că oamenii încă cred în noi. Aceasta este cea mai mare bogăție a mea. Celelalte bogății, banii averea, sunt trecătoare
- Acum, probabil, aveți mai mult timp liber decât atunci când erați președinte. V-ați gândit să scrieți o carte, memorii?
— Recent am început să mă gândesc la acest lucru. Chiar dacă nu am arhivă personală, sunt multe date pe care le cunosc și aș putea să le scriu într-o carte, dar am nevoie de cineva care s-ar oferi organizeze gândurile într-un mod literar.
- Să fie într-un ceas bun. Vă mulțumesc.
