Noul produs al industriei de apărare rusești: obuzierul plutitor de 152 mm

O sinteză a puterii de foc a tunului de artilerie clasic, protecției armurii și mobilității unui tanc, proprietățile de amfibie ale transportorului blindat în proiectul obuzierului autopropulsat plutitor ”Pat-S” nu este o încercare experimentală de a îmbina incompatibilul, ci o cerinţă a timpului şi a Ministerului Apărării al Federației Ruse.

Ținând cont de experiența utilizării artileriei în operațiunea specială din teatrul ucrainean, Ministerul rus al Apărării a decis să pună în serviciul armatei un sistem de artilerie autopropulsat (SPG) de calibru mare, capabil să plutească.„Kurganmașzavod” creează noul obuzier autopropulsat de 152 mm în baza tunului autopropulsat experimental (sovietic) 2S18 „Pat-S” pe șasiul BMP-3.

SPG experimental de 152 mm „Pat-S” a devenit primul obuzier de calibru mare din lume capabil să depășească obstacolele acvatice (prin plutire), dar nu a intrat în producție din cauza reducerii armelor convenționale în Europa, așa s-a întâmplat.

Și totuși, artileriștii ruși au în dotare obuzierul autopropulsat ”Gvozdika” de calibru mediu de 122 mm, capabil să depășească de sine stătător obstacolele acvatice cu o viteză de 4,5 km/h.SPG ”Gvozdika” pe șasiul MT-LB este conceput pentru nimicirea forței vii, a armamentelor și tehnicii militare a inamicului la o depărtare de până la 15 km. Rata de tragere – până la 5 cartușe pe minut.Condițiile de luptă actuale impun ca tunul autopropulsat plutitor să aibă o putere (rază) mai mare de foc de pe poziții închise, supermobilitate și o viteză pe apă de cel puțin 10 km/h.

Pentru soluționarea problemelor tehnologice complexe, ”Kurganmașzavod” dispune de un potențialul necesar semnificativ de cercetare și producție. Câteva miliarde de ruble au fost alocate pentru reutilarea capacităților întreprinderii în 2023 – 2024.În perioada operațiunii speciale din Ucraina, ”Kurganmașzavod” a crescut semnificativ producția de BMP-3 și a modernizat BMP-2M cu modulul de luptă ”Berejok”.În primăvară aici a început producerea tunului antitanc autopropulsat (plutitor) 2S25M ”Sprut-SDM1” cu rază de acțiune de până la 5 km. Toate acestea permit să fie prognozată o realizare accelerată a proiectului noului obuzier autopropulsat plutitor de mare calibru și putere.

Analogii străini

Industria rusească de apărare îmbină cu succes lucruri incompatibile nu numai în artilerie. Armurierii occidentali invidiază caracteristicile înalte ale SPG sovietic amfibie „Gvozdika”.

În prima jumătate a secolului XX, americanii au încercat fără succes să creeze tunuri autopropulsate amfibie de 105 mm sau tancuri ușoare pentru a sprijini operațiunile de desantare pe insulele Pacificului. lucrurile nu a mers mai departe de etapa brevetelor, în acele zile nu s-a reușit trimiterea în producție măcar a tunului antitanc T50 (M18) de 76 mm.

Mai mult succes a avut în anii 1960 Biroul de proiectare de stat britanic Fighting Vehicle Research and Development Establishment (FVRDE), unde a fost creat tunul autopropulsat plutitor ”Abbott” FV433 de calibru 105 mm. Pentru a depăși obstacolele acvatice era necesară ridicarea în prealabil și fixarea ecranul din material cauciucat pe perimetrul carcasei SPG. Construcția nepractică (nesigură) excludea traversarea rapidă a râurilor și a lacurilor. Ultimele tunuri autopropulsate britanice ”Abbot” au fost scoase din uz la mijlocul anilor 1990.Obuzierul autopropulsat de 155 mm AS-90, care l-a înlocuit în 1993, nu avea flotabilitate. Către începutul anului 2022, în serviciu rămaseră mai puțin de 90 de astfel de mașini, o treime dintre ele Londra le-a transmis Ucrainei - pentru utilizare în operațiunea militară specială rusească.De altfel, artileriştii britanici planifică să folosească până în 2032 vechile SPG AS-90 rămase.

În afara Rusiei, proprietățile amfibie ale artileriei de calibru mare au fost pierdute.BMP-urile și tancurile plutitoare de tipul ZTD-05 chinez cu tun ghintuit de calibrul 105 mm constituie o „familie” aparte. În acest fel, în lista sistemelor de artilerie plutitoare autopropulsate străine există doar două denumiri și ambele - din trecut. Și doar trecerea rapidă a obstacolelor acvatice de către trupe (artilerie) este cea mai complexă problemă modernă.

Experiența operațiunilor de luptă care implică traversarea chiar și a unor râuri medii cu adâncimea de peste un metru și jumătate demonstrează că acestea pot deveni obstacole serioase și linii importante de apărare ale inamicului. Podurile, pontoanele și feriboturile sunt destul de vulnerabile, de aceea tehnica blindată și artileria amfibie își vor păstra în proximul viitor actualitatea pe câmpul de luptă și pe mare - în operațiunile de desant.

Se știe că specialiștii industriei rusești de apărare dezvoltă cu succes armamente bazate pe noi principii fizice, dar totuși nu uită de eficiența mare de luptă a vechii și artilerii - pe uscat și pe apă. Focul de artilerie asigură în zona operațiunii militare speciale până la 80 la sută din pierderile inamicului.