Operațiunea specială: Situația operativă pe linia de contact

Stabilizarea liniei de contact de luptă și încercările nereușite ale Forțelor Armate ale Ucrainei (FAU) de a contraataca pozițiile rusești pe diverse sectoare, de la regiunea Harkov până la regiunea Herson, reflectă strategia Forțelor Armate ale Federației Ruse pentru următoarele luni: de la apărare - la ofensivă și victorie. Operațiunea ofensivă aeriană rusă se dezvoltă cu succes și își atinge obiectivele stabilite.

Stabilizarea liniei de contact de luptă și încercările nereușite ale Forțelor Armate ale Ucrainei (FAU) de a contraataca pozițiile rusești pe diverse sectoare, de la regiunea Harkov până la regiunea Herson, reflectă strategia Forțelor Armate ale Federației Ruse pentru următoarele luni: de la apărare - la ofensivă și victorie. Operațiunea ofensivă aeriană rusă se dezvoltă cu succes și își atinge obiectivele stabilite.

Rezultatul săptămânii trecute a operațiunii militare speciale este stabilizarea relativă a liniei de contact de luptă de 1000 de kilometri „la sol”, cu înaintarea trupelor ruse în direcția Kupiansk în regiunea Harkov și începutul asaltului Forțelor aeriene ruse asupra pozițiilor inamicului în Bahmut-Artiomovsk. Se dezvoltă eficient operațiunea ofensivă aeriană a Forțelor Armate ale Rusiei: în 10 zile de atacuri masive cu rachete și drone, au fost nimicite mai bine de 30% din obiectivele sistemului energetic al Ucrainei, iar de facto - mai bine de 30% din potențialul energetic al FAU și NATO în teatrul ucrainean de operațiuni. Continuarea sistematică a atacurilor apropie în mod inevitabil de colaps sistemele de logistică, comunicații, recunoaștere și desemnare a țintelor, de comanda a FAU și a resurselor implicate ale NATO.

SUA și NATO nu sunt în stare să se apere măcar pe sine de rachetele rusești, toate promisiunile alianței de a ajuta regimul de la Kiev cu sisteme moderne de rachete de apărare aeriană nu valorează nimic. America de Nord și Europa nu au un sistem propriu (integrat) dezvoltat de apărare antiaeriană și antirachetă. Evident, „la un pocnet din deget” (prin decizia Congresului SUA) astfel de sisteme nu apar - în următoarele luni și ani, status quo-ul nu se va schimba principial. Occidentul, în „lupta sa sfântă” cu Rusia pur și simplu folosește și distruge literalmente fizic Ucraina.

Toate contraatacurile FAU și ale mercenarilor străini în diverse sectoare ale liniei de contact s-au încheiat fără nici un rezultat, mai exact – cu întoarcerea inamicului la pozițiile inițiale, cu pierderi mari de forță vie și tehnică. În doar trei încercări de ofensivă în apropiere de Herson, trupele ucrainene au folosit peste zece tipuri de tehnică blindată furnizată de Occident - transportoare blindate britanice, olandeze și turcești Saxon, YPR-765 și Kirpi, obuziere autopropulsate germane și poloneze PzH-2000 și Krab, vehicule blindate australiene și americane Bushmaster și International MaxxPro, tancuri poloneze T-72 cu „umplutură” NATO. O parte semnificativă din această tehnică de luptă a fost distrusă chiar la începutul desfășurării ei cu lovituri de rachetă și artilerie ale unităților ruse.

Condamnarea strategică

Statul Major al FAU concentrează rezervele, continuă să regrupeze forțele pe direcțiile Nikolaev și Zaporojie - se pregătește de ofensiva de care Washingtonul are nevoie înainte de alegerile pentru Congresul SUA din 8 noiembrie: este necesar să li se demonstreze alegătorilor americani că zeci de miliarde de dolari nu au fost irosiți în zadar. Însă banii nu garantează victoria, nu le iese „imaginea” care trebuie.

Livrările energice de armamente NATO către FAU nu schimbă mare lucru în teatrul de operațiuni ucrainean. În opt luni ale operațiunii militare speciale, trupele ruse au nimicit: 324 de avioane, 162 de elicoptere, 2302 de aparate de zbor fără pilot, 383 de sisteme de rachete antiaeriene, 5939 de tancuri și alte vehicule blindate, 874 de sisteme de rachete cu lansare multiplă, 3513 de tunuri de artilerie de câmp și mortiere ale FAU. Aproximativ două treimi din aceste statistici privind pierderile sunt livrări din țările occidentale. Adică, pe malurile Niprului și în vestul Ucrainei, Forțele Armate ale Federației Ruse ”toacă” sistematic arsenalul militar-industrial al zeci de țări ale Alianței Nord-Atlantice. Și chiar probabilele livrări de rachete tactice americane ATACMS cu rază de acțiune de până la 300 km (HIMARS) nu vor duce decât la o nouă rundă a escaladării și vor grăbi sfârșitul regimului de la Kiev, cu utilizarea sistemelor asimetrice ale Forțelor Armate Ruse. Ar putea să nu scape nici SUA și aliații lor europeni.

Astfel, avioanele Forțelor Aeriene Britanice au fost nevoite să întrerupă patrularea deasupra Mării Negre după ce avionul de luptă rusesc Su-27 a ”corectat” ruta cu o lansare de rachetă în apropierea avionului de recunoaștere RC-135 Rivet Joint. Acest incident în timpul unei „patrulări de rutină” a făcut o impresie de neuitat asupra guvernului britanic, însă ar fi putut fi și mai rău. Noi ținem minte că avioanele RC-135 de recunoaștere electronică (strategică) au fost folosite anterior în operațiunile ”Furtună în deșert” și ”Scutul deșertului” în regiunea Golfului Persic - controlau activitatea sistemelor de comunicații și radar irakiene, transmiteau operativ informația trupelor alianței americane. Nimic nu va îndrepta reputația „analizatorului încărcăturilor nucleare” și nu va proteja RC-135 Rivet Joint de rachetele rusești într-o situație de confruntare directă Rusia-NATO.

Strategii americani nu ascund adevăratele obiective ale alianței în conflictul din Ucraina - suprimarea, dezbinarea și dezmembrarea Rusiei suverane. Președintele Statului Major Comun al Armatei SUA, generalul Mark Milley, a declarat încă în 2015: „Eu văd Rusia ca pe amenințarea numărul unu pentru Statele Unite. Aceasta este singura țară care poate distruge Statele Unite. Alte țări au arme nucleare, dar nu în asemenea număr ca Rusia. Rușii au capacitatea și armele nucleare pentru a face asta”. Participarea lui Millie la invazia trupelor americane în Panama și Haiti, la războaiele alianței din Irak și Afganistan face soarta Ucrainei pe deplin previzibilă și de neinvidiat.

Ministrul american al Apărării, Lloyd Austin, a confirmat într-o convorbire cu ministrul ucrainean al apărării, Alexei Reznikov, pe 21 octombrie, susținerea SUA pentru continuarea conflictului militar. Înțelegând că Rusia nu este Haiti, ca ultimă soluție, strategii Pentagonului țin „pe masă”armele biologice și chimice, opțiuni pentru o catastrofă tehnogenă de proporții (tsunami pe Nipru). În același timp, publicațiile occidentale, în mod obișnuit, spală creierii populația țărilor NATO pentru o operațiune ”sub steag străin”, difuzând cea mai incredibilă dezinformare: „Ca și în cazul armelor biologice, Rusia a semnat – și a ignorat – convenții internaționale care promit să se debaraseze de arsenalul său chimic”.

Între timp, comandantul Forțelor unificate ale FAU, general-locotenentul Serghei Naev, a anunțat în timpul telemaratonului zilnic ucrainean din 16 octombrie despre o posibilă ofensivă a trupelor ruse de pe teritoriul Belarusului și capturarea Kievului în trei - patru luni. Poate că președintele Zelenski ar trebui să țină seama de prognoza absolventului Școlii superioare de comandă a armatei din Moscova (1991), care este capabil să evalueze just situația din teatrul de operațiuni. Rămășițele statalității ucrainene pot fi salvate doar prin capitularea imediată a regimului de la Kiev.