Dezvăluirile psihologului: În ce hal ajung bolnavii de COVID-19 - „Nu știu cine sunt”

Pacienții COVID-19, pe lângă durerea fizică uneori insuportabilă, suferă și diverse tulburări emoționale. Unii ajung chiar și la halucinații și nu-și mai amintesc cine sunt. Psihologul de la Spitalul Clinic Republican a făcut dezvăluiri șocante pentru Sputnik Moldova.

CHIȘINĂU, 11 nov – Sputnik. Pacienții COVID-19 se împart în cei internați în secțiile de terapie intensivă și cei internați în secții terapeutice. Ambele categorii suportă dureri de nedescris și în majoritatea cazurilor tulburări emoționale greu de controlat.

La Spitalul Clinic Republican, cu acești pacienți lucrează zilnic, de la 08:00 la 16:30, psihologul clinician Veronica Calancea. Doar într-o singură zi, „echipată” în costumul de protecție împotriva COVID-19, psihologul stă de vorbă cu cel puțin 15 pacienți bolnavi de COVID-19. Asta chiar dacă, recent, și Veronica Calancea a trecut prin coronavirus și doar de câteva zile a revenit din nou la muncă.

„Foarte mulți pacienți ne întreabă dacă și medicii se infectează cu COVID-19. Da, și medicii. Încă sunt înceată. Simt insuficiența respiratorie după coronavirus, dar pacienții au nevoie de noi”, ne-a spus Veronica Calancea.

Potrivit psihologului, la pacienții din secțiile terapeutice cel mai des este întâlnită frica. Frica apare chiar din momentul când pacientului i se spune că este infectat cu COVID-19. Frica se întețește când persoana simte că nu poate respira.

„A treia etapă a fricii este atunci când pacientul ajunge la spital. Faza a patra a fricii vine în momentul când starea de sănătate se înrăutățește, iar pacientul este conectat la aparate de respirație asistată”, a precizat psihologul.

Potrivit specialistului, stările de frică ajung chiar și la fobie, mai ales în cazul persoanelor mai anxioase. Veronica Calancea ne-a explicat că toate stările de dereglare psihoemoțională sunt cauzate în primul rând de lipsa de oxigen pe care pacientul o simte. Astfel, apar dereglări confuzionale sau stările psihotice, considerate cele mai grele.

„Pacientul nu se orientează în timp și spațiu. Nu mai știe cine este, nu recunoaște rudele, numele și locurile. Este pierdut în spațiu. Sunt pacienți la care apare halucinația, care vine odată cu scăderea oxigenului, care acționează la creier, la procesele cognitive”, povestește specialistul.

Veronica Calancea mai spune că înrăutățirea stării de sănătate, atât fizică cât și emoțională, poate fi observată foarte ușor chiar și de restul pacienților, nu neapărat de specialiști. La astfel de persoane la un moment dat poate să apară agitația și se comportă neadecvat.

Cei care au posibilitatea fac mișcări multe, cei conectați la aparate de oxigen se pot deconecta de la acesta sau cei care au perfuzii pot, la fel, să se deconecteze de la acestea.

„La pacienții COVID-19 din start apare și frica de moarte, doar că aceasta se agravează odată cu agravarea stării de sănătate”, ne explică doctorul în științe medicale.

Pacienții care ajung la internare cu COVID-19 mai pot dezvolta și o formă de agresivitate, mai ales cei cu instabilitate emoțională încă înaintea îmbolnăvirii. De asemenea, pot deveni agresivi cei dependenți de alcool, fumătorii înrăiți sau chiar consumatorii de cafea.

Printre pacienți sunt și persoane mai introverte, care nu reușesc să vorbească și să spună tot ce au de spus față de mai multe persoane. Imediat intervine psihologul.

„De cele mai dese ori plângerea pacienților este frica de a-i fi infectat cu virus pe cei care au rămas acasă. Alții dezvoltă starea de vinovăție că au adus virusul și au infectat și pe alții din jur. Mai sunt cazuri în care pacientul nu are o relație foarte bună cu cei de acasă. Aici intervine o frică în plus că nu vor mai fi acceptați acasă. Alții au frică să meargă acasă, chiar dacă au rezultat negativ la COVID; „dacă nu a trecut de tot, dacă a mai rămas?”, mă întreabă”, a mai spus psihologul de la Spitalul Republican.

Testul negativ la COVID-19 nu pune capăt problemelor

Pacienții trebuie să înțeleagă că starea de bine după boală nu vine odată cu testul negativ. Unii, în momentul în care trebuie să fie externați, cred că ei nu s-au tratat complet, dar că nu li se spune. Și iar apare tulburarea emoțională.

„Este foarte importat să fim alături de acești pacienți. Să le oferim timp și suport ca să înțeleagă că nu sunt singuri. În momentul în care pleacă, în funcție de starea lor emoțională, le oferim tratament și îndemnul de a continua educația psihoemoțională. Să se adreseze la Centrele pentru sănătate mintală unde pot continua întâlnirile cu psihologul sau psihoterapeutul sau chiar în unele cazuri cu neurologu și psihiatrul”, ne-a mai povestit Veronica Calancea.

Există și cazuri când în perioada internării starea mintală a pacientului necesită intervenția psihiatrului. E vorba de stări depresive majore, tulburări de adaptare sau stări psihotice. Astfel, li se prescrie un tratament pentru perioada în care pacientul se află în spital, ulterior persoanele respective sunt la evidența medicului psihiatru.

Veronica Calancea ne-a mai spus că numărul persoanelor care au nevoie de asistența psihiatrului a crescut de două ori.

„Dacă până la COVID-19 făceam chemare la psihiatru odată la două săptămâni sau poate chiar și mai rar, acum se poate întâmpla și odată la 2-3 zile”, a precizat psihologul.

După ce trec prin boală, oamenii, o perioadă de timp, sunt încă neputincioși. Recuperarea este îndelungată și în unele cazuri anevoioasă. Insuficiența respiratorie se atenuează, dar treptat. Durerile musculare persistă și acestea. Și starea psihoemoțională necesită recuperare în timp. Psihologul, medicii, vin cu recomandări în special către rude să monitorizeze starea de sănătate atât fizică cât și emoțională a persoanei care a trecut prin boală.

„Ei merg acasă, într-o stare mai bună decât au fost, dar starea de anxietate nu trece așa pur și simplu. Ei merg acasă mai calmi, dar starea de sănătate se păstrează. Dacă a fost o depresie subclinică, aceasta la fel rămâne. Pacienții nu mai sunt atât de apatici, dar instabilitatea emoțională persistă. Nivelul de stres nu dispare în cele 2-3 săptămâni cât stă pacientul la noi”, a mai spus psihologul Veronica Calancea.

În context, pacienților li se recomandă ca odată la 2-3 săptămâni de la externare să se adreseze medicului de familie pentru controale de rutină. Celor cu care a fost nevoie de mai multă muncă în perioada internării li se recomandă și adresarea periodică la psiholog. Doctorul în științe medicale, psihologul Veronica Calancea spune că stresorii se activizează în timp, iar adresarea la psiholog odată la 3 săptămâni este absolut necesară pentru a preveni situații mai neplăcute.