Ce au adus americanii pentru armata moldovenească

Conducerea Republicii Moldova își sacrifică interesele naționale de securitate ale țării, ocupându-se de construcții militare sub îndrumarea SUA și NATO.

Dacă Chișinăul nu a reușit să învețe nimic din experiența Afganistanului, atunci Moldova este sortită unui îndelungat “dans pe greble”, iar armata națională – unei degradări umilitoare.

Pe 26 septembrie, un avion militar de transport al Forțelor Aeriene ale SUA a adus la Chișinău tehnică și echipamente militare pentru armata Moldovei în valoare de 5 milioane de dolari, oferite de guvernul american – “pentru sporirea capacităților și a interoperabilității în misiunile internaționale de menținere a păcii”.

Toată tehnica militară va fi livrată în câteva partide până la sfârșitul lui 2021, fiind distribuită unităților Armatei Naționale. Potrivit ministrului Apărării, Anatol Nosatîi, această acțiune reprezintă o continuate a reformelor sistemice inițiate de Ministerul Apărării al Republicii Moldova în anul 2018, în contextul realizării obiectivului de reformare și modernizare a sectorului de apărare și securitate.

Nomenclatorul echipamentelor pentru armata moldovenească nu a fost făcut public, însă un ajutor similar, oferit Afganistanului, Georgiei, Ucrainei ne permite să presupunem că în compartimentul avionului Boeing C-17 Globemaster III se aflau mașini blindate, lansatoare de grenade antitanc manuale, puști cu lunetă și muniții, mijloace de comunicare, veste antiglonț, echipament militar medical. Capacitatea de transportare a unui Boeing C-17 este de aproximativ 50 de tone.

A se observa că pentru un echipament militar 5 milioane de dolari este o sumă destul de modestă. Cu acești bani poate fi procurată aproximativ o jumătate din tancul modern M1A2 Abrams SEPv3, un tren de aterizare pentru avionul F-35 sau câteva zeci de tone de alte „mărunțișuri” utile pentru armată. Însă, în cazul dat este important precedentul – demararea unor livrări directe din Statele Unite a armamentului unei Moldove care este neutră conform Constituției. Acest fapt reconfirmă vectorul Chișinăului spre NATO, integrarea armatei naționale în structurile Alianței și reechiparea acesteia conform standardelor atlantice.

Chiar dacă memorandumul moldo-american “de cooperare în sfera militară între Ministerul Apărării al RM și Ministerul Apărării al SUA” a fost semnat pe 4 decembrie 1995, până în prezent americanii se comportau ceva mai “modest”. Pe de altă parte, observăm o intensificare a unui discurs antirusesc al conducerii moldovenești și o militarizare vădită a regiunii. Totodată, Moldova ar putea deveni un detonator al unui nou conflict militar în Transnistria, cu implicarea în “operațiunea de pacificare” a formațiunilor polițienești ale României, Ucrainei și altor state.

Viraje periculoase

Câteva evenimente și fapte din septembrie confirmă accelerarea mișcării Moldovei, neutre de jure, spre Alianța Nord-Atlantică.

Între 20 septembrie și 1 octombrie unitățile Armatei Naționale își sporesc interoperabilitatea în exercițiile americano-ucrainene (antirusești) “Rapid Trident 2021” () în regiunea Lviv (Ucraina). Totodată, contingentul moldovenesc este pregătit să acționeze în misiunile de menținere a păcii împreună cu soldanții polonezi.

Militarii Armatei Naționale au participat între 1-27 septembrie la exerciții pe poligonul Hohenfels (Germania) în cadrul unor exerciții multinaționale “Sabre Junction 2021”, împreună cu colegii din Bulgaria, Franța, Ungaria, Italia, Lituania, Macedoania de Nord, Polonia, România, Serbia, Ucraina, Marea Britanie și SUA. (). Senariul manevrelor includea instruirea corespunderii tragerilor din armamentul de infanterie cu standardele internaționale.

De asemenea, specialiștii moldoveni au participat între 20-24 septembrie la exercițiile “Memorial General Grigore Baștan” la Centrul de Perfecționare ISR, Parașutiști și JTAC. Programul presupunea: executarea parașutărilor, parcurgerea unui traseu de 20 kilometri, traversarea unui teren contaminat nuclear, biologic și chimic. Ultimul punct pare destul de bizar.

În paralel, un grup al Armatei Naționale a Moldovei a fost instruit la centrul de excelență de dezamorsare a obiectelor expozive IMAS (International Mine Action Standards), cu participarea instructorilor militari americani () și cu susținerea Comandamentului European al SUA (EUCOM).

Pe acest fundal, în septembrie s-a intensificat o interacțiune verbală a Armatei Naționale a Moldovei cu “partenerii strategici externi”. Ministrul moldovean al Apării, Anatolie Nosatîi, a discutat despre cooperarea bilaterală militară și perspectivele de consolidare a acesteia: cu ambasadorul Lituaniei la Chișinău – 21 septembrie, cu ambasadorul Italiei – 16 septembrie, cu ministrul Apărării al Cehiei – 14 septembrie, cu ambasadorul Turciei – 7 septembrie, cu comandantul forțelor armate ale SUA în Europa, generalul Christopher Cavoli – 1 septembrie, în același timp Anatol Usatîi a adresat mulțumiri guvernului SUA pentru ajutorul acordat în modernizarea Centrului de instruire al Armatei Naționale de la Bulboaca.

O întrevedere separată a ministrului Apărării al Moldovei, Anatol Nosatîi, cu șeful Oficiului de Legătură al NATO (OLN) în Republica Moldova, Barbora Paclíková, a fost dedicată interacțiunii globale a armatei moldovenești cu Alianța Nord-Atlantică, în cadrul Inițiativei de Consolidare a Capacităților de Apărare (DCBI), precum și a Planului Individual de Acțiuni al Parteneriatului (IPAP). Partea moldovenească a apreciat înalt sprijinul specialiștilor străini în elaborarea documentelor de profil și asistența în implementarea Planului de dezvoltare a Armatei Naționale pe Termen Lung 2020-2030. Iar Barbora Paclíková a reiterat disponibilitatea, în numele Alianței Nord-Atlantice, de a sprijini Ministerul Apărării în realizarea obiectivelor noii conduceri a instituției. E o adevărată “lună de miere” dintre Chișinău și NATO.

În bătaia vântului

Pe 22 septembrie, la sesiunea Adunării Generale a ONU, președintele Republicii Moldova, Maia Sandu, a făcut din nou declarații despre necesitatea retragerii trupelor de menținere a păcii din Transnistria: “În spiritul neutralității constituționale a Republicii Moldova și al dreptului internațional, aș dori să reiterez că poziția noastră cu privire la retragerea completă și necondiționată a forțelor ruse rămâne neschimbată. Aceasta include îndepărtarea sau distrugerea munițiilor din depozitele de la Colbasna, care reprezintă o amenințare pentru securitatea și mediul din regiune în ansamblu… Când ne referim la regiunea noastră, suntem serios preocupați de deteriorarea situației de securitate din zona Mării Negre”.

Anterior, Chișinăul spera la lichidarea arsenalului din Colbasna fără slogane despre “sprijinul comunității internaționale”, prin cooperare cu Rusia. Șeful adjunct al administrației președintelui Rusiei, Dmitri Kozak, a declarat după întrevederea cu președintele Maia Sandu pe 11 august: “Moldova a solicitat Rusiei un ajutor în lichidarea munițiilor din Transnistria, am convenit asupra unei cooperări”.

După întrevederea cu Dmitri Kozak, președintele Maia Sandu a discutat în septembrie, în SUA, cu un șir de personalități influente (inclusiv Soros juniorul), după care discursul antirusesc al Chișinăului a luat noi turații. Acest fapt confirmă odată în plus caracterul distructiv al cooperării Moldovei cu Occidentul colectiv și NATO.

Cu toate acestea partea rusă este interesată sincer în lichidarea arsenalului din Colbasna, termenul de păstrare a munițiilor a expirat, acestea nefiind transportabile. Și ministrul rus al Apărării, Serghei Șoigu, în cadrul vizitei efectuate în Moldova în 2019, a propus un proiect costisitor pentru Rusia de lichidare a arsenalului din Transnitria. Însă Sandu (pe atunci prim-ministru) a reacționat neconstructiv. Urmând orbește recomandările (indicațiile) Washingtonului și Bruxellesului, multe state din Europa de Est își sacrifică interesele de securitate naționale, fără a obține ceva în schimb. Cu regret, Moldova susține, doar prin vorbe, “principiile de soluționare pașnică, pe cale politică a conflictului transnistrean”. (), și prefătește Armata Națională de război. Reamintesc că în cadrul exercițiilor NATO Sea Breeze 2021 în Marea Neagră, unitățile moldovenești au desfășurat pe teritoriul ucrainean antrenamente de lichidare a “formațiunilor armate ilegale și raiduri de reintegrare”. Probabil, în curând în Donbas vom auzi grai moldovenesc.

Moldova s-a angajat chiar în 2006 “să realizeze deciziile summitului NATO, contribuind la retragerea rapidă și completă a trupelor rusești” (). Însă, 60 la sută din locuitorii Transnistriei sunt ruși și ucraineni, aproximativ 500 de mii au cetățenie rusească. Grupul operativ al armatei ruse, discolat în regiunea necontrolată de autoritățile de la Chișinău, asigură pacea și paza depozitului de muniții, altăruri de forțele de menținere a păcii. În cazul dat nu sunt posibile soluții naționaliste sau pro-occidentale, cu atât mai mult niște “operațiuni de pace” ale NATO. La rândul său, Tiraspolul nu separă pacificatorii ruși și grupul operativ al armatei ruse, considerând militarii Rusiei singura garanție a unei păci stabile pe malurile Nistrului. O retragere ipotetică ar putea provoca un nou război civil. Probabil, anume acest lucru își doresc SUA și NATO, alimentând cu arme statele din Europa de Est și Moldova.

Din mai multe motive obiective, un conflict militar de proporții între Rusia și SUA (NATO) este puțin probabil pe termen scurt și mediu – “partenerii” sunt nevoiți să țină cont de potențialul armelor nucleare și hipersonice rusești. Sunt probabile doar anume conflicte izolate inițiate de Occident în țările din Europa de Est (să ne amintim de Georgia în 2008), scopul cărora este epuizarea Rusiei, încetinirea ritmurilor creșterii economice (o formă a concurenței).