Nu doar rușii vin. Americanii, strâmtorați de un nou jucător puternic

În ce măsură Rusia și China pot ocupa pozițiile SUA în Orientul Mijlociu, așa cum avertizează militarii americani.

Un vid al ajutoarelor

Șefului comandamentului central, generalul Frank Mckenzie, în timpul unui turneu recent prin Orientul Mijlociu prognoza: “Vidul format după plecarea noastră va fi umplut de ruși și chinezi”.

Washingtonul vrea să-și redirecționeze atenția spre Asia de Est. Acest lucru contravine intereselor saudiților, care mizează pe Washington în lupta cu insurgenții husiți, menționase Mckenzie.

Beijingul, în opinia generalului, are niște obiective pe termen lung de extindere a forței economice și de creare a unui baze militare în regiune. Rusia, la rândul ei, este dispusă să vândă mijloace de apărare antiaeriană și alte arme.

“Sunt deplin de acord că China reprezintă o amenințare, pe care ar trebui să ne concentrăm”, a menționat Mckenzie. “În același timp, noi suntem o putere globală și trebuie să gândim global”. Generalul a recunoscut că în timpul deplasării a fost întrebat frecvent din partea localnicilor: rămân Statele Unite angajate în parteneriat și pe ce ajutoare pot miza.

Parteneriat suspect

Probabil, militarii sunt îngrijorați de recentul turneu al ministrului chinez de Externe în Orientul Mijlociu, Wang Yi. În aprilie acesta a vizitat Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Oman, Bahrain, Iran și Turcia. A discutat acolo despre conflictul palestino-israelian, despre Siria, Libia, Yemen, despre divergențele dintre statele din Golful Persic.

Ministrul a înaintate inclusiv niște propuneri concrete – ceea ce nu a existat în trecut. Spre exemplu, China este dispusă să devină o platformă pentru un dialog multilateral cu privire la mecanismele de asigurare a securității obiectelor petroliere și a căilor maritime. În afară de aceasta, Wang Yi a mulțumit statelor arabe pentru neimplicarea în problemele interne ale Chinei și pentru susținerea “măsurilor antiteroriste” în regiunea autonomă Uygur din Xinjiang (operațiune considerată de Casa Albă un genocide al populației musulmane).

Cu Teheran a fost semnat un acord de livrare a petrolului pentru o perioadă de 25 de ani. Detaliile nu au fost făcute publice, însă intenția Chinei de a investi în infrastructura energetică și de transport în Iran, în valoare de 400 de miliarde de dolari, a devenit cunoscută acum un an, datorită unei scurgeri a drafturilor documentului.

Министр иностранных дел Китая Ван И и министр иностранных дел Ирана Мохаммад Джавад Зариф во время подписания соглашения о "всеобъемлющем стратегическом партнерстве" в Тегеране

© AP Photo / Ebrahim Noroozi

Observatorii menționează că Beijingul încearcă să fie “discret” atunci când e vorba de proiectele din Orientul Mijlociu. Contractele în cadrul inițiativei “Noul Drum al Mătăsii” sunt prezentate adesea în alte regiuni cu mare fast. Cu toate acestea, majoritatea documentelor cu privire la cooperarea cu țările din Orientul Mijlociu nu sunt publicate nici în limba chineză, nici în engleză, nici în cea locală.

Foarte puține detalii sunt cunoscute despre investițiile fondului bunăstării naționale Abu Dabi în compania chineză care studiază inteligența artificială, SenseTime, care dezvoltă inclusiv sistemul de identificare facială. Cooperarea cu China în astfel de domenii îi îngrijorează pe americani, care au temeri că în acest fel Beijingul plantează “elemente de autoritarism”.

Totuși, Iranul nu este nici pe departe cel mai important partener al Chinei în regiune. Arabia Saudită și Irakul întrec Teheranul în livrarea petrolului, volumul schimburilor comerciale, investiții directe și achiziții de arme. Vânzările de arme chinezești în Orientul Mijlociu, chiar dacă nu ajung la nivelul celor americane, au crescut puternic în ultimii ani.

Responsabili pentru securitate

Chinezii au reușit să pătrundă și pe piețele tradițional americane, remarcă într-o discuția cu RIA Novosti șeful sectorului Centrului de studii europene și internaționale complexe, Vasili Kașin.

“Arabia Saudită a devenit un cumpărător major al armelor chineze, mai întâi de toate, ale dronelor militare, au lansat chiar și un proiect al unei uzine de asamblare. Au existat niște livrări limitate ale rachetelor balistice. Le vând artilerie și tehnică blindată”.

Și chiar dacă Beijing este principalul partener economic al multor state din regiune și dispune de o bază în Djibouti, China nu joacă deocamdată un rol militar atât de puternic precum SUA și Rusia.

Dar și cooperarea chinezilor cu Orientul Apropiat este mai dificilă decât cu Africa, menționează interlocutorul agenției. “Aici știu cum să-și apere dur pozițiile. Chiar și Iran, care se află într-o izolare, a întrerupt niște acorduri când Beijingul nu și-a respectat angajamentele”, specifică expertul.

Рабочий проверяет робота, предназначенного для экспорта на Ближний Восток, на фабрике в Чжанъе

© AFP 2024 / STR

Expansiunea economică a Chinei îi irită pe americani, însă ei nu sunt în stare să schimbe mersul lucrurilor, menționează managerul proiectelor pentru Orientul Mijlociu al Consiliului Rusesc pentru Afaceri Internaționale, Ruslan Mamedov. “În realitatea creată, toți sunt nevoiți să accepte compromisuri într-o ordine regională și mondială în transformare”, a declarat acesta într-un interviu oferit RIA Novosti.

“Modul în care este percepută China în statele din Orientul Mijlociu este mai curând pozitivă. Cei de acolo înțeleg că în decursul deceniilor hegemonul erau Statele Unite, fapt care îi lega pe mulți de mâini: actorul extern își promova politica, iar cei de la nivel regional erau nevoiți să se supună”, reflectă Mamedov. “Tentativele de a opune orice rezistență erau sortite eșecului. Un exemplu în acest sens sunt Irakul, care dispunea de una din cele mai puternice armate din regiune, însă SUA au băgat această țară în haos”, mai adaugă el.

Pe de altă parte, declarațiile reprezentanților Pentagonului nu pot fi tratate ca un îndemn la acțiuni serioase, cu atât mai mult că americanii cooperează deocamdată cu Rusia în oriental Mijlociu, adaugă expertul.

Mckenzie nu a spus nimic nou, consideră Maxim Sucikov, directorul Centrului de Studii Americane de Perspectivă. “Prezența în Orientul Mijlociu în proporțiile precum cele din trecut devenise o povară pentru Washington, însă tentativele lui Barack Obama și Donald Trump de a o optimiza au întâmpinat o rezistență din partea militarilor, amintește el. Aici e și o chestie profesională și personală: comandamentul central s-a aflat de obicei în epicentrul celor mai mari operațiuni militare ale SUA și șefii lui nu-și doreau să cedeze întâietatea internă comandamentului din Pacific, dictată de logica descurajării Chinei. De aici vin tentativele de a arăta conducerii importanța Orientului Mijlociu prin prisma problemei de o importanță strategică a confruntării cu China și Rusia”.

În realitate, nici Beijingul, nici Moscova nu au ambiții, nici resurse pentru a domina “în stil american”, consideră interlocutorul. “În lumea actuală nici nu e nevoie de acest lucru: experiența americană, propriu-zisă, arată că o prezență militară de proporții nu se convertește automat într-un succes politic extern”, explică Sucikov.

În același timp, nu putem susține teza slăbirii toate a influenței americane în regiune, specific el. SUA dispun în continuare de suficiente resurse. Iată de ce militarii americani nu sunt sinceri atunci când încearcă să convingă propriul public din Washington că Rusia și China “le fură prânzul”.