Pentru prima dată în ultimii ani, se așteaptă ca restricțiile să fie mai ample și mai dure decât obișnuitele restricții personale și corporative, care s-au dovedit a fi ineficiente.
Relațiile dintre Rusia și Uniunea Europeană se confruntă cu cea mai gravă criză din istorie. Situația este apreciată acum de experți ca fiind mai trist chiar decât la mijlocul anilor 2010, când se părea că situația nu are cum să fie mai rea.
Vizita șefului diplomației europene, Josep Borrell, la Moscova, care a avut loc la sfârșitul săptămânii trecute, a fost recunoscută în Occident drept un eșec răsunător. Mass-media europeană continuă să analizeze cât de slab arăta Borrell pe lângă Serghei Lavrov și cum conducerea rusă, potrivit jurnaliștilor, a făcut totul pentru a jigni Europa și reprezentantul acesteia.
Există motive pentru confuzia care se observă în comentariile europenilor. Moscova și-a abandonat într-adevăr modelul obișnuit de comportament – și a preluat rolul care era atribuit anterior partenerilor occidentali.
Din 2014, confruntarea dintre părți a fost construită conform aceleiași scheme: Occidentul acuza Rusia de fărădelegi teribile – ea, dând dovadă de reținere, respingea atacurile; apoi au fost impuse, ca "pedeapsă", noi sancțiuni împotriva Moscovei – care au fost urmate de măsuri simetrice sau asimetrice. Astfel, SUA și UE au controlat pârghia confruntării, folosind-o în momentul dorit împotriva Rusiei, care, în această construcție, doar reacționa la provocări.
Desigur, au existat destule forțe politice care au perceput această stare de fapt ca pe o slăbiciune a Moscovei, care depinde prea mult de cooperarea cu Occidentul și, ca urmare, este obligată să accepte umilința în loc să dea un răspuns cu adevărat dur pentru a-i dezvăța pe unii, o dată pentru totdeauna, de adoptarea unei atitudini disprețuitoare față de sine.
De data aceasta, totul a început în conformitate cu scenariul obișnuit – atunci când Europa a lansat o poveste uimitoare despre otrăvirea unui blogger rus cu o substanță toxică. Imediat a devenit clar că precedentele "crime ale Kremlinului" își epuizaseră deja potențialul și că va urma o altă rundă de confruntare.
Este adevărat că, aproape imediat, au apărut indicii că evenimentele de această dată ar putea urma un nou scenariu, întrucât Rusia a reacționat la acest incident neobișnuit de dur. Formulările atent verificate ale Ministerului de Externe al Federației Ruse din lunile trecute sugerat fără echivoc că Moscova este pur și simplu cuprinsă de furie din cauza provocării europene. Însă de cealaltă parte a frontierei fie că au uitat subtilitățile limbii diplomatice, fie au decis că acestea sunt cuvinte goale, care nu aveau șansa să fie legate de caz, dar acolo a fost o mare surpriză faptul preluării inițiativei de către partea rusă și disponibilitatea de a acutiza ea însăși situația.
Fiasco-ul lui Borrell la Moscova, care, pe lângă o retorică extrem de dură din partea gazdelor, a trebuit să ducă cu el la întoarcere și vestea desprea expulzarea a trei diplomați europeni din Rusia, în acest sens a fost ca un trăsnet din senin.
Drept urmare, Europa a fost forțată să își restructureze din mers întreaga strategie a acțiunilor – până acum, fără prea mult succes. Și expulzarea drept răspuns a diplomaților ruși este mult mai puțin eficientă, deoarece este o reacție la inițiativa altcuiva, adică îndeplinirea unui rol care a fost întotdeauna atribuit Rusiei.
Întregul subiect al "educării" de către Occident a "regimurilor incorecte" prin sancțiuni, notații nesfârșite și alte metode, inclusiv prin bombardamente ”umanitare”, se bazează pe un postulat simplu: noi avem dreptul să-i învățăm pe alții deoarece suntem mai dezvoltați, prosperi și de succes; și suntem așa pentru că avem democrație, drepturi ale omului și libertate de exprimare.
A doua parte a acestei afirmații este o minciună totală, dar cu prima este într-adevăr greu să nu fii de acord. Și acest lucru, desigur, afectează particularitățile cooperării internaționale, unde Europa și Statele Unite sunt aproape întotdeauna într-o poziție mai avantajoasă și au mai multe oportunități de a pune presiune pe contrapărțile lor.
Dar acum Europa s-a pomenit într-o poziție vulnerabilă, drept urmare noua etapă a campaniei antirusești care a fost inițiată s-a transformat, în mod neașteptat, într-un scenariu nefavorabil pentru ea.
Acum este clar pentru întreaga lume că UE are nevoie disperată de două lucruri de la Rusia: "Nord Stream – 2" și "Sputnik V".
Poate fi chiar ignorat faptul că regimul nedemocratic s-a dovedit a fi mult mai avansat din punct de vedere științific și tehnologic decât farurile democrației, într-un domeniu atât de complex, în care țara trebuie să dea dovadă de cele mai înalte competențe, cum este dezvoltarea unui vaccin.
Contează că a fost dezvăluită și făcută publică dependența critică – și, prin urmare, revoltătoare – a Europei față de Moscova. Mai mult, pentru Rusia – în pofida importanței interacțiunii cu UE în ambele proiecte – această cooperare nu are aceeași natură vitală: și gazul poate fi redirecționat, și pentru "Spuntik V" există alți doritori.
Drept urmare, Bruxelles-ul, împreună cu alte capitale ale Europei de Vest (în principal, bineînțeles, cu Berlin) este nevoit să rezolve un puzzle foarte dificil.
Pe de o parte, este necesar să continuăm – odată ce ne-am implicat, dar și aliații NATO ne presează – campania de destabilizare a situației interne din Rusia prin utilizarea opoziției sale anti-statale. Pe de altă parte, este necesar să păstrăm cumva o mină decentă, care a suferit semnificativ după demersurile actuale ale Moscovei – iar asta înseamnă necesitatea de a lua măsuri cu adevărat sensibile pentru poporul rus. Pe de-a treia parte, nu se poate merge prea departe, pentru a nu perturba construcția gazoductului și cooperarea în ceea ce privește vaccinul "Sputnik V" – aici și Washingtonul are un interes foarte serios, iar răbdarea Kremlinului este în mod evident pe sfârșite.
Poate fi înțeleasă dorința Europei, obosită de a tot fi în umbră de mai mulți ani și subordonată Statelor Unite, de a juca un joc geopolitic independent. Dar, în mod clar, nu era pregătită să joace pe picior de egalitate și la o creștere bruscă a mizelor – iar acum este în joc propriul ei viitor.
Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova
