Realitatea dură, în care așteptările mari ale alegătorilor Maiei Sandu și competențele reduse ale președintelui au intrat în conflict, dictează și stilul de guvernare. Se așteaptă mult de la noul președinte - în primul rând, organizarea alegerilor parlamentare anticipate și, desigur, o luptă dură împotriva corupției.
Dar șeful statului nu are practic pârghii de influență asupra organelor guvernamentale - în consecință, declarațiile amenințătoare se risipesc în gol.
În această situație, Consiliul Suprem de Securitate este practic singura structură în care președintele poate cel puțin să prezideze ședințele, dacă nu să conducă direct.
Nu va putea conduce în sensul direct al cuvântului - deoarece nici președintele Parlamentului, nici procurorul general, nici directorul SIS, nici miniștrii interimari ai Afacerilor Interne și Apărării, nici premierul interimar (și toți sunt membri ai consiliului) nu se subordonează Maiei Sandu.
Așa că președintele s-a ocupat la întâlnire de singurul lucru pe care l-a putut face - a prezidat.
Nicio interacțiune
Pledoaria lui Sandu nu a fost prea diferită de discursurile electorale, în care șeful statului stigmatiza instituțiile menite să combată corupția pentru inacțiune și pasivitate.
În realitate, mustrarea pe care președintele le-a adresat-o membrilor CSS (cui încă putea fi adresată, dacă în sală se aflau conducătorii tuturor structurilor de forță ale Moldovei) nu înseamnă nimic. Pârghii nu există.
Și din această cauză cuvântarea președintelui amintește atât de mult de un discurs de miting, unde este întotdeauna lesne de scandat lozinci înflăcărate, dar sunt probleme cu implementarea lor.
Se pare că Maia Sandu încă de la început nu și-a făcut iluzii cu privire la eficacitatea CSS în fruntea căruia se află. Altfel este imposibil de explicat de ce în cadrul ședinței a tras linie între ea și restul membrilor consiliului - alegând pentru ea rolul procurorului și pentru restul (sau mai bine zis, pentru cei care nu sunt din fostul ei partid sau pur și simplu apropiați) - rolul subordonaților sau chiar al rău-făcătorilor care și-au făcut drum către cele mai înalte eșaloane ale puterii.
Acest lucru nu pare deloc o încercare de a stabili o interacțiune constructivă între președinte și alte structuri de stat. De asemenea, nu există nicio dorință de a face din CSS, așa cum a spus Sandu însuși, „o platformă în care vom discuta probleme concrete”.
Cu ce a semănat de fapt prima ședință a CSS - cu o platformă pentru reglarea conturilor politice. O trambulină din care se pot ataca liderii cu opinii politice străine președintelui.
Altfel nu se poate explica de ce Maia Sandu a aranjat această mustrare dură membrilor CSS, pe care nu ar trebui să îi mustre conform împuternicirilor sale - ei nu se află în subordinea președintelui. Sau chiar reprezintă o altă ramură a puterii - cum ar fi, de exemplu, președintele parlamentului.
CSS, folosit ca o bâtă politică
Consiliul Suprem de Securitate în componența sa actuală nu numai că nu poate fi eficient, ci nici măcar funcțional.
Din el fac parte ori conducători care sunt oponenți politici ai Maiei Sandu, ori funcționari numiți de acești oponenți. În urmă cu doar câteva luni, Sandu a purtat cu ei o acerbă luptă electorală, numindu-i aproape criminali - deși, se pare, și acest termen s-a strecurat prin discursurile ei electorale.
Și aici începe drama
Pe de o parte, Consiliul Suprem de Securitate îi folosește Maiei Sandu ca să prezideze, să demonstreze activitate alegătorilor, să primească informații de la structuri care au legătură cu securitatea.
O încurcă, dar conform legii nu se poate face nimic în acest sens. Dar asta doar în conformitate cu legea. Dar prin ocolirea legii este foarte posibil.
"Mă îndoiesc de capacitatea <unor membri ai CSS> de a lua decizii cu privire la problemele de securitate a statului. Și îmi rezerv dreptul de a nu-i invita la întâlniri atunci când voi considera că există un conflict de interese", a spus Maia Sandu.
Eroii normali merg întotdeauna prin ocolișuri
Scuzați-mă, asta cum - „îmi rezerv dreptul”? Legea cu privire la securitatea statului enumeră în mod clar funcționarii care sunt membri ai CSB - președintele Parlamentului, prim-ministru, șeful Comisiei parlamentare de profil, ministrul Apărării, șeful Ministerului Afacerilor Interne, directorul SIS, procurorul general și guvernatorul Băncii Naționale.
Asta deși nu există un cuvânt în lege că președintele are dreptul să elimine pe oricare dintre membrii consiliului din ședințe. Curios au răsunat cuvintele „dacă voi considera”. De când opiniile șefului statului au înlocuit instanțele, Procuratura Generală și Agenția Națională de Integritate? Am pierdut acest moment. Rezultă că, dacă Maiei Sandu nu îi place rezultatul aplicării legii, atunci se consideră îndreptățită să ignore această lege.
Poate atunci șeful Statului Major General are dreptul să nu-l invite pe comandantul-șef la întâlniri importante - dacă i se pare că nu se pricepe la chestiunile militare? De ce nu, dacă acest stil de guvernare este în trend?
Echipa de vis
S-ar putea argumenta că în lege nu scrie expres că un membru al Consiliului Suprem de Securitate are dreptul de a participa la ședințele CSS. Orice poate fi adus până la absurditate, dacă ne amintim ce s-a întâmplat în aproape trei ani de încercări de a alege un președinte, în 2009-2012.
Acei ani au trecut în spiritul „arată-mi unde este scris în Constituție”. Și acum se pare că și-a luat avântul din nou acest spirit - care nu miroase deloc a violete.
Să scoatem din paranteze subiectul trecutului membrilor CSS, pe care Maia Sandu i-a ales să joace - așa cum spune legea - rolul de „oameni cu o reputație impecabilă”.
Din câte înțelegem, „o reputație impecabilă” este atunci când nu există întrebări față de o persoană, iar cele care au apărut au fost rezolvate cu succes, iar publicul a recunoscut că da - nu există probleme.
În acest sens nu pot fi lăudați secretarul Consiliului Suprem de Securitate Ana Revenco (sunt întrebări privind declarațiile fiscale), nu se poate lăuda cu o reputație impecabilă nici secretarul general al administrației prezidențiale Andrei Spânu (din nou, subiectul impozitelor), nici consilierul prezidențial Veaceslav Negruța (cetățeanul a fost un pic judecat), nici consilierul prezidențial Ala Nemerenco (sunt întrebări privind legalitatea obținerii diplomei), nici deputatul PAS Igor Grosu (a numit rezidenții din Transnistria „separatiști”), nici deputatul de la Platforma DA Chiril Moțpan (există un proces în instanță sub acuzația de calomnie), nici ex-judecătorul Tatiana Răducanu (pierderea dosarelor la CEDO și criticile din partea fostului ministru al Justiției Olesea Stamate) și așa mai departe.
Să lăsăm în culise întrebarea de ce toți acești oameni, numiți de Maia Sandu, mulți dintre care nu au nicio responsabilitate față de stat (dar majoritatea sunt asociați cu ONG-uri finanțare din străinătate), ar trebui acum să aibă acces la secrete de stat și informații secrete.
Inclusiv în domeniul apărării, reglementării transnistrene, comerțului exterior și, în general, în tot ceea ce ei consideră „o chestiune de securitate națională”. În acest mod, Consiliul Suprem de Securitate poate deveni nesigur.
Toate acestea sunt mari motive de nedumerire. Constatăm pur și simplu un fapt: cu un anumit efort, Consiliul Suprem de Securitate ar putea fi într-adevăr „o platformă pentru discutarea unor probleme concrete” - dacă președintele și-ar pune sarcina de a proteja această structură de lupta politică. Fără confruntări și atacuri la adresa structurilor guvernamentale care nu sunt sub controlul ei personal, fără replici precum „dacă voi considera”.
În mod clar, președintele nu va face nimic în acest spirit. Aceasta înseamnă că nu trebuie să ne așteptăm la nimic de la Consiliul Suprem de Securitate în afară de scandaluri și declarații politice. Nicio propășire - inclusiv în lupta împotriva corupției - nu poate fi așteptată de la CSS în componența sa actuală.
Opinia autorului ar putea să nu coincidă cu cea a redacției Sputnik Moldova
Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova
