CHIȘINĂU, 23 iul - Sputnik, Serghei Savciuk. Numeroase publicații din Rusia, care au parazitat ani la rând pe seama descrierii unor noi înfrângeri ale Rusiei, au izbucnit cu noi articole, laitmotivul principal fiind redus la faptul că Lumea Veche a găsit alternativă gazoductelor rusești. Cu toate acestea, bucuria publicului lor țintă ar putea să fie de scurtă durată din mai multe motive, subliniază editorialistul RIA Novosti, Serghei Savchuk.
Să începem cu faptul că EastMed este un proiect foarte proaspăt și, din punct de vedere tehnic, este unul complet necopt. Acordul inițial dintre țările așa-numitului triunghi energetic - Grecia, Cipru și Israel - a fost semnat în martie 2019. Pentru a înțelege ale căror interese sunt afectate aici, adăugăm că semnarea a avut loc sub controlul personal al secretarului de stat al Statelor Unite, Mike Pompeo.
Dorind să facă pe plac Washingtonului, Comisia Europeană, după ce a demonstrat minuni ale cazuisticii, a acordat EastMed statutul de „proiect de interes comun”. Acest lucru înseamnă că conducta nu va fi supusă cerințelor și restricțiilor celui de-al treilea pachet energetic, tocmai cele cu care Gazpromul rusesc este nevoit să se confrunte. Iată așa un drept la alegere.
Pentru a accelera realizarea proiectului, au fost alocate 39 de milioane de dolari din bugetul european pentru finalizarea studiilor tehnice. Ce-i drept, trebuie să spunem că acești bani nu au fost suficienți.
Nici din punct de vedere tehnic nu-i ciar totul atât de simplu.
Conducta de gaz cu o lungime de aproape două mii de kilometri, cu o capacitate de zece miliarde de metri cubi și un cost (preliminar) de șapte miliarde de dolari este planificată să fie construită în șapte ani. În același timp, principala deosebire față de același „Nord Stream” este că în secțiunea dintre Cipru și Creta, adâncimile ajung la trei mii de metri. Problema devine și mai complicată din cauza reliefului fundului Mării Mediterane este foarte neregulat, iar zona este considerată seismic activă. Teoretic, tehnologiile moderne permit realizarea unei conducte în astfel de condiții, dar în practică nu s-a construit încă nimic de acest fel.
Dar toate aspectele tehnice par palide pe fundalul unor probleme politice complexe și de altă natură între țările prin apele cărora va fi pusă conducta.
În primul rând, nu este totul în regulă cu sonda Leviathan. Pe lângă Israel, mai pretind la trei trilioane și jumătate de metri cubi de gaz și Egiptul, Libanul și Siria. Damascul cuprins de lupte nu are timp pentru dispute, iar Libanul contestă de zece ani dreptul de proprietate asupra unei părți continentale. Astăzi, Cairo își satisface pe deplin nevoile interne de gaz și formează un hub de combustibil, din care urmează să comercializeze GNL din producția proprie în viitorul apropiat.
În al doilea rând, a fost inițial planificat ca EastMed să se întindă de la câmpul de gaz Leviathan prin Cipru și Creta până în Grecia, unde se intenționează să creeze un hub din care combustibilul albastru ar trebui să plece în Italia și Bulgaria. Este demn de remarcat, dar timp de un an și jumătate de dezvoltare a proiectului, Italia nu a participat la nicio întâlnire a participanților la proiect. Mai mult decât atât, în urmă cu un an, premierul italian Giuseppe Conti a declarat fără ezitare că țara sa nu susține nici proiectul în ansamblu, nici construcția interconectorului Poseidon de 200 de kilometri, prin care gazul din Grecia ar trebui să intre în Italia.
Milano consideră construcția conductei de gaz Trans-Adriatice (TAP) și achiziționarea de gaze din Azerbaidjan în tranzit prin aceeași Grecia și Albania un proiect mai promițător.
Construcția de interconectori în Italia (Poseidon) și Bulgaria (IGB) este încredințată companiei IGI Poseidon, care este în egală măsură deținută de italianul Edison S.p.A. și compania grecească DEPA S.A. În ceea ce privește segmentul italian, ultimele știri datează din luna aprilie a acestui an, când IGI și-a anunțat disponibilitatea de a efectua sondaje inginerești, cu toate acestea, pentru aceasta este nevoie de 70 de milioane de euro suplimentari. Banii nu au fost încă alocați și, prin urmare, nu există nicio lucrare aflată în curs de desfășurare.
Și, desigur, Turcia se ridică ca un munte mohorât în calea implementării EastMed, iar relațiile sale cu majoritatea participanților la proiect, ușor zis, sunt departe de a fi ideale.
De exemplu, nu departe de coasta Ciprului se află câmpul Afrodita, de unde este de asemenea planificat să primească gaz natural pentru a fi revândut în Europa. În martie 2018, o navă de recunoaștere a companiei italiene Eni a efectuat sondaje acolo, însă a fost forțată să le reducă după sosirea unui detașament de nave de război turcești, care le-a cerut într-un mod ultimativ să părăsească zona.
De asemenea, nu este clar cum rămâne cu Ciprul. O parte din conducta de gaz este prevăzută să treacă prin partea ocupată a nordului insulei, iar Ankara mizează pe plățile de tranzit corespunzătoare, cu care ciprioții nu sunt categoric de acord.
Și încă un lucru: nu întâmplător am menționat interesul american pentru acest proiect. Pe lângă faptul că relațiile dintre Turcia și Statele Unite sunt destul de reci, politica externă a Washingtonului provoacă daune economice directe Turciei: la 21 iulie, Camera Reprezentanților a SUA a adoptat în unanimitate un nou pachet de sancțiuni împotriva conductelor rusești Nord Nord Stream-2 și Turkish Stream. Acțiunile poartă un caracter ostil, întrucât pun sub semnul întrebării planurile autorităților de la Ankara de a deveni principalul nod de gaz din sudul și sud-estul Europei. Dacă EastMed și, în special, conectorul său IGB bulgar, sunt construite, linia de tranzit al Turkish Stream prin Luleburgaz își va pierde importanța practică, iar bugetul va pierde bani.
Și încă o nuanță. Explorarea câmpului Leviathan în 1999 a fost începută de compania americană Noble Energy, care a câștigat, de asemenea, toți laurii și preferințele din partea guvernului israelian după descoperirea unor rezerve imense de hidrocarburi. Tel Aviv a investit 6,3 miliarde de dolari într-un proiect energetic intern bazat doar pe gaz de șist, iar Noble Energy a primit drepturi preferențiale de a participa la toate explorările aferente.
Totul s-a schimbat exact în momentul în care Israelul a decis să intre pe piața internațională. Micul Noble a fost cumpărat imediat de gigantul petrolier american Chevron. Acordul a costat 5 miliarde de dolari și va fi finalizat până la sfârșitul anului.
Nu există nicio îndoială că Ankara înțelege perfect de unde provine amenințarea la interesele sale economice și geopolitice și, prin urmare, nu merită să te bazezi pe îmbunătățirea relațiilor dintre SUA și Turcia. Nici nu trebuie să ne așteptăm la o aprobare rapidă a conductei EastMed. Conducta israeliană este capabilă să distrugă schemele de aprovizionare bine construite și profiturile la export, iar acest lucru nu ajută în niciun fel să rezolve o serie de probleme între țările din regiune.
Cu toate acestea, chiar dacă proiectul EastMed se va urni din loc, vor mai fi cel puțin încă șapte ani înainte de finalizarea acestuia, iar muncitorii Gazprom-ului vor începe lucrările deja pe 3 august pentru a ajunge în Germania cu restul de 160 de kilometri ai liniei principale, după care doar prin cele două linii baltice Rusia va furniza 110 miliarde de metri cubi de gaz. De 11 ori mai mult decât ar putea oferi teoretic tandemul israeliano-grecesc.
Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova
