Ceea ce s-a întâmplat vineri, 27 septembrie, la Adunarea Generală a Judecătorilor, care a debarcat noua componență a Consiliului Superior al Magistraturii, loială Guvernului Sandu, arată clar că, deși a plecat din Republica Moldova, fostul lider al PDM Vladimir Plahotniuc continuă să aibă o influență mare asupra puterilor, instituțiilor statului și, în special, asupra Justiției.
Cred că nu voi mira pe nimeni dacă afirm acest lucru. Vladimir Plahotniuc a fost extrem de abil atunci când s-a aflat în țară și continuă să fie la fel, chiar dacă se află la mii de kilometri depărtare.
Însă acum pentru noi nu este așa de important dacă mai este sau nu mai este influent Plahotniuc în Moldova. Pentru toți este clar că epoca lui a trecut (și să dea Dumnezeu ca aceasta să fie cea mai neagră perioadă – așa cum încearcă să ne convingă Sandu și Năstase - prin care a trecut cel mai sărac stat din Europa, să nu vină altele mult mai sumbre). Și nici nu mai există vreo șansă ca Plahotniuc se revină în Republica Moldova, să devină un fel de Napoleon moldovean.
Altceva contează în situația noastră. Și anume: tentativa (care a reușit, cel puțin în acest moment) a celor 160 de magistrați din cadrul Adunării Generale a Judecătorilor de a instala în Consiliul Superior al Magistraturii o componență loială fostului regim și ostilă actualului înseamnă un singur lucru: noii guvernanți de la Chișinău nu controlează situația, ei nu dețin frâiele puterii decât la modul formal, ei nu cunosc și nu controlează ce se întâmplă în instituțiile din stat la nivelurile de jos și medii.
Și am să mă explic de ce cred asta. Pentru nimeni nu este un secret că în Republica Moldova judecătorii au un statut privilegiat, ei fac parte din casta brahmanilor. Ei, alături de procurori și de alte câteva categorii profesionale, își pot permite să dețină averi de milioane și de multe milioane, având un salariu modest. Și nimeni nu-i atinge, nimeni nu-i dă la socoteală. Dacă ajunge un judecător sau un procuror pe banca acuzaților sau după gratii (un lucru nu rar, ci rarisim), asta în niciun caz nu înseamnă că în Republica Moldova magistrații răspund pentru faptele lor. Categoric nu. Cei ajunși să fie condamnați de colegii lor sunt victimele reglărilor de conturi și ale războaielor intestine, dintre clanurile și grupările din Justiție.
Apoi dacă așa stau lucrurile, dacă judecătorii au un statut atât de privilegiat, cum se explică faptul că cei 160 de judecători care au răsturnat conducerea CSM loială Guvernului au ieșit împotriva puterii, și-au pus în pericol statutul lor privilegiat? Cum, că n-or fi niște sinucigași?
Răspunsul este simplu: puterea politică și administrativă este atât de slabă, încât ei și-au permis să-i aducă un astfel de afront, să o umilească și să o fenteze cu multă îndrăzneală, cu multă semeție fără a se expune unui risc.
Acum știu că cei de la Guvernare au să spună că nu este adevărat că puterea administrativă și politică este slabă, că Guvernul Maiei Sandu este slab, ci că ea, această putere, acest Guvern respectă principiul separării puterilor în stat, că respectă normala legală care asigură independența sistemului judecătoresc și dreptul la autoadministrare.
Fals. În Republica Moldova, niciodată sistemul judecătoresc nu a fost independent de puterea politică, iar atunci când a ieșit de sub controlul puterii politice – tot nu a devenit independent, ci a fost controlat de clanurile din interiorul acestui sistem.
S-ar putea ca acum exact acest lucru se întâmplă în Justiția noastră.
Pe final, sunt obligat să fac o precizare. Bineînțeles că nu toți judecătorii sunt neonești, corupți, fac parte din grupuri de interese, din clanuri, servesc interesele și răspund comenzilor oligarhilor. Sunt mulți oameni corecți și onești în rândurile lor. Sunt dintre cei care pot să-și justifice averile. Și nu doar ei pot să-și justifice averile, ci și rudele lor.
Problema autorităților politice și administrative, a Guvernului Maiei Sandu este că nu știe, nu poate sau nu vrea să-i identifice pe acești judecători, să-i susțină, să-i promoveze, ca prin ei să desfășoare curățarea, reformarea sistemului judecătoresc, asigurând totodată buna funcționare a lui.
Opinia autorului ar putea să nu coincidă cu cea a redacției.
