CHIȘINĂU, 24 aug — Sputnik, Fiodor Larionov. Duminică, 26 august, vor apărea iarăși corturile în Piața Marii Adunări Naționale. Acest lucru a fost anunțat de liderul PPDA, Andrei Năstase, pe rețelele sociale. Potrivit acestuia, după miting, protestatarii își vor petrece noaptea în Piață, iar a doua zi vor sărbători Ziua Independenței. Năstase i-a îndemnat pe protestatari să vină cu corturi, iar pe locuitorii Chișinăului — să le aducă acestora mâncare și apă.
Corturile în centrul Capitalei sunt deja o priveliște familiară pentru locuitorii Chișinăului. Probabil, refugiu modest al turiștilor ar merita chiar un monument în PMAN. De ce nu, ar fi chiar o idee bună — un cort de beton alături de „piatra lui Ghimpu” un soi de mormânt pentru speranțele politice moarte.
Când a apărut tradiția de a instala corturi în peisajul urban
Năstase și Sandu nu au inventat nimic nou. Fără îndoială că pentru ei se trudesc specialiști în imagine de pe la vreo firmă americană sau europeană, care au ”șters praful” de pe vechile cărți de metodologie.
Cândva, în anii '90, acele memorabile proteste nonstop de mare anvergură era generate de o stihie imprevizibilă. Dar toate acestea sunt în trecut. Astăzi, „confiscarea spațiului public” este o tehnologie bine studiată, un „case” pus la punct în lupta politică și în acest caz totul este cât se poate de previzibil.
Tehnica „protestelor cu corturi” a fost elaborată în 2011, în perioada de glorie a mișcării „Occupy Wall Street” din Statele Unite. Ideea este următoarea — toți cei care ocupă o anumită piață declară că pe acel teritoriu nu funcționează și nu operează „regulile regimului dictatorial” (nelegitim, indezirabil). Astfel, așa numiții manifestanți, le demonstrează cetățenilor în fiecare zi că regimul este neputincios.
Natura pașnică a protestului trebuie să fie un moment esențial în acest caz — în conștiința publică, imaginea unui călău crud trebuie să fie legată de autorități, nu de demonstranți. Se presupune că autoritățile ar trebui să se înfurie, apoi să devină nervoase, să cadă într-o stare depresivă și, în cele din urmă, izbucnind în lacrimi, să plece, eliberând locul pentru protestatari.
De fapt, această tehnică nu a funcționat niciodată.
Cine a instalat corturi în Moldova în ultimii 15 ani
Iurie Roșca, liderul Partidului Popular Creștin Democrat, a fost pionierul instalării corturilor în centrul Chișinăului. În 2002, susținătorii PPCD au instalat 20 de corturi în fața Președinției.
Traficul rutier pe acest segment de stradă a fost blocat timp de câteva luni. Manifestanții trăiau în corturi, găteau acolo ciorba, iar oficialii treceau pe lângă ei în drum spre serviciu. Până la urmă, chișinăuienii au pierdut interesul pentru „orășelul de corturi”. Spectacolul manifestanților s-a transformat într-o mare inconveniență — un fel de șanț săpat în mijlocul drumului, din cauza căruia nu circulă troleibuzele. Astfel, în aprilie 2002, corturile au dispărut — fără rezultate palpabile.
Unsprezece ani mai târziu, în noiembrie 2013, activiștii Partidului Comunist, ajunși între timp în opoziție, au instalat mai multe corturi în fața clădirii misiunii UE la Chișinău.
Pe fundalul unui zid ”consolidat” cu sârmă ghimpată, în spatele căruia se ascundea misiunea UE, corturile arătau ca o tabără de nomazi lângă o cetate medievală. Corturile însă nu au fost instalate pentru mult timp — peste câteva nopți au fost demontate. Misiunea UE a rămas în același loc.
În septembrie 2015, în centrul Chișinăului au fost din nou instalate corturi — și nu doar câteva, ci tocmai două „orașe”. Activiștii „Platformei DA” au ocupat un teren chiar în fața clădirii Guvernului, iar susținătorii „Partidului Socialiștilor” și „Partidului Nostru” s-au instalat în fața clădirii Parlamentului. Aceste „orășele de corturi” au fost cele mai longevive dintre toate cele instalate vreodată în Chișinău. Demonstranții au trăit în corturi timp de șase luni și chiar au petrecut toată iarna în ele. Protestele au durat până în august 2016, după care și aceste corturi au dispărut.
De ce Năstase și Sandu nu pot organiza un protest „sexy”
În această confruntare dintre autorități și manifestanți, contează cine va avea mai multă răbdare și cine va fi primul care va ceda nervos. Rezultatul este ceva mai previzibil în acest caz. Putem spune cu siguranță că actualul „sezon al corturilor” nu se va solda cu vreun rezultat pentru opoziția pro-occidentală.
Andrei Năstase și Maia Sandu înțeleg acest lucru, dar activiștii care vor trebui să-și petreacă noaptea departe de casă, nu în propriul pat, ci pe saltele dure, amintindu-și de tinerețe, înțeleg și ei totul. Și atunci, care este sensul? Sensul însă este.
Năstase și Sandu au căzut în aceeași capcană, în care au ajuns mulți alți organizatori de proteste pe termen lung. Oamenii se plictisesc de toate acestea.
Liderii PAS-DA nu sunt capabili să facă protestul mai atractiv — așa cum spun ”lustruitorii de imagine”, mai „sexy”. Acest lucru necesită sprijin masiv și real, o manifestare spontană a creativității, când fiecare își exprimă opinia în Piață așa cum îl duce capul. Doar în acest caz va fi ceva vesel și plin de viață — ceea ce va atrage curioșii care se vor deveni parte a protestului.
Sandu și Năstase au anumite probleme în acest sens — nici sprijin, nici spontaneitate și nici creativitate. Primblatul în jurul Parlamentului este interesant doar prima oară. Însă atunci când liderii îi poartă în marșuri monotone, cu aceleași lozinci (și fără perspective clare) a treia, a noua și a cincisprezecea oară — i se face lehamete chiar și celui mai înflăcărat revoluționar.
Activiștii obosesc și au nevoie urgenta de distracții, indiferent de ce gen. Instalarea corturilor este o modalitate excelentă de a le ”ridica moralul” activiștilor plictisiți.
Cât timp vor rămâne corturile în Piață și îi va deranja oare acest lucru pe chișinăuieni
Este totuși ceva distractiv în ideea de a instala corturi în mijlocul străzii — amintește de tinerețe, de focuri de tabără și cântece la chitară. Un fel de „agrement” pentru weekend.
Însă nu e pentru mult timp. Manifestațiile până la „victorie” sunt dezavantajoase pentru PAS-DA: peste câteva zile, vacanța pentru locuitorii din corturi va fi adumbrită de problemele legate de viața de zi cu zi, cum ar fi spălatul și, scuzați, satisfacerea unor nevoi firești.
În cele din urmă, toți se vor plictisi, iar Năstase și Sandu vor fi întrebați „ce facem mai departe?” (întrebări incomode pentru cei doi), astfel se va repeta situația manifestațiilor din anii precedenți.
Iată de ce Andrei Năstase a precizat că este vorba doar „de o noapte”, care va trece în sărbătorirea Zilei Independenței. Totul seamănă cu o campanie publicitară a unui salonul de mobilă — inaugurare, clovni, posterul „Suntem deschiși!” și un mic concert. Toată lumea este fericită.
Traficul rutier, cel mai probabil, nu va fi suspendat. Maia Sandu este încă un novice în afacerea protestelor, Năstase însă este practic un profesionist și el este conștient de faptul că, pe o căldură de peste 30 de grade, suspendarea transportul public din cauza protestatarilor va supăra locuitorii Capitalei, iar suspendarea pe termen lung îi va înfuria.
Desigur, pot exista unele abateri de la scenariul de bază a protestului — unioniști din ”garda veche”, cu drapelul României înfipt în găleți cu nisip, care își vor pune corturile astfel de parcă ar intenționa să stea o veșnicie în Piață, sau nevrotici din categoria celor care au bruscat anterior ”menestrelii” din Africa lângă clădirea Poștei Moldovei.
Dar se pare că Sandu și Năstase sunt interesați să rezolve singuri, fără prea multă gălăgie, astfel de „incidente”, în cazul în care acestea vor apărea. Ei nu au nevoie de probleme — ambii vor să acceadă în Parlament.
