CHIŞINĂU, 14 oct — Sputnik, Maria Predescu. Discutând cu o cunoştinţă, acum câteva zile, am ajuns la cea mai importantă temă a zilelor noastre: de ce nivelul de trai în România nu crește? Am atins, pe rând, toate motivele pe care le poți auzi dacă tragi cu urechea la ce se vorbește azi prin magazine, la cozi sau în sălile de aşteptare: oamenii delăsători, guvernul care nu-şi face treaba, mentalitatea românească de "merge şi aşa" şi, evident, economia slabă. Nu spun că aceste plângeri nu sunt reale: toate, separat şi luate la un loc, pun umărul la situaţia proastă în care ne aflăm. Dar unul dintre aceste motive este cel mai important, şi anume economia care nu merge cum trebuie.
Este logic: reducerea producţiei interne înseamnă reducerea numărului de locuri de muncă, creșterea numărului șomerilor, scăderea taxelor şi impozitelor adunate la bugetul de stat, scăderea salariilor, şi, într-un cuvânt, scăderea nivelului de trai.
Dacă ne uităm la comunicatele Institutului Național de Statistică, vedem că ţara noastră stă din ce în ce mai prost la capitolul exporturi (a se citi: pieţe de desfacere), adică deficitul balanţei comerciale se tot măreşte, atât în ţările Uniunii Europene, cât şi în afara ei.
Nu trebuie să fii economist ca să înţelegi că această situaţie ascunde o problemă a economiei româneşti: când nu ai unde să exporţi, nu ai unde să valorifici ce ai produs, mai ales că pe piaţa noastră puterea de cumpărare nu este foarte mare.
De aceea, pentru ca firmele să poată să se dezvolte, iar economia să "duduie", cel mai logic pas trebuie să fie câştigarea sau recâştigarea unor pieţe de desfacere.
După Revoluţie, acestea s-au cam restrâns. Mai rău, au fost pierdute pieţe importante din statele foste membre CAER. Am intrat în UE şi avem acces la piaţa Uniunii, însă calitatea şi preţul produselor româneşti nu pot concura, de cele mai multe ori, cu cele din ţările mai dezvoltate. Pe lângă asta, nişe importante au fost ocupate, înaintea noastră, de firme din ţări care sunt membre UE mai demult.
Dacă privim împrejur, vedem că una dintre cele mai mari pieţe este cea a Rusiei. Ca urmare a răcelii progresive în relaţiile politice dintre Bucureşti şi Moscova, după Revoluţie, am cam ieşit de pe această piaţă. Anul trecut, schimburile comerciale româno-ruse s-au redus cu 18%, ceea ce a contribuit la menţinerea soldului negativ al comerţului bilateral.
Anvergura foarte mare a pieţei ruseşti (140 de milioane de consumatori, cam cât jumătate din TOATĂ piaţa UE!) şi tradiţia schimburilor comerciale dintre ţările noastre (cetăţenii ruşi îşi amintesc cu nostalgie de produsele pe care le cumpărau de la români în perioada comunistă) impune necesitatea reluării (reîncălzirii!) contactelor economice, în baza unei viziuni pragmatice, care trebuie să guverneze toate deciziile economice.
Pentru că cea mai importantă lege a economiei se referă la eficienţa acţiunilor pe care le întreprinzi, ca firmă sau ca stat, respectiv la obţinerea profitului. Iar în relaţia cu Rusia am putea obţine profit dacă ne-am baza mai mult pe pragmatism.
Acum Rusia se află sub sancţiunile UE, dar va veni o vreme când acestea vor fi ridicate, iar România va fi liberă să exporte acolo. La momentul respectiv, va trebui să avem un plan în acest sens, firmele noastre să fie pregătite şi să existe instrumentele necesare pentru a fi sprijinite să îşi extindă activitatea în această zonă.
Există domenii de perspectivă pentru cooperarea bilaterală, în sectoare puternic aducătoare de profit: ambasadorul rus, Valeri Kuzmin, a exemplificat prin energie, carburanţi şi exploatarea platformei continentale din Marea Neagră, exprimându-şi speranţa că nu vor fi create artificial piedici în calea colaborării pe aceste paliere. Totodată, oamenii de afaceri ruşi cred că există oportunităţi pe piaţa noastră, dorind să se extindă aici.
Chiar şi acum, există unele posibilităţi: aşa cum a spus ambasadorul Valeri Kuzmin, acestea nu se aplică în anumite domenii agricole, precum, vin sau alcool în general, iar piaţa din Rusia este foarte interesată de importul de mobilă din ţara noastră.
Interesul real pentru cooperare al oamenilor de afaceri din ambele state este evidenţiat de organizarea primului Forum de Afaceri Româno-Rus, după mult timp, la Moscova şi Sankt Petersburg, pe 28-30 iunie 2017, de către Camera de Cooperare Economică şi Culturală Româno — Rusă şi Camerele de Comerţ şi Industrie din Moscova şi Sankt Petersburg, având sprijinul Ambasadei Federaţiei Ruse în România.
Este însă un semnal că ruşii doresc o deschidere în relaţiile noastre economice. Şi chiar dacă este un eveniment izolat, poate constitui un început şi un bun precedent pentru altele de acest fel. De altfel, state importante din UE, precum Germania, în pofida regimului de sancţiuni, depun eforturi pentru a menţine şi a dezvolta relaţii economice cu Rusia.
Cuvântul cheie trebuie să fie însă pragmatismul. Maximizarea avantajelor din relaţia cu acest mare vecin de la Răsărit este un proces de durată, fiind necesar a se construi punţi de dialog, şi va creşte nivelul de încredere reciprocă.
Până la urmă, economia de piaţă pe care România încearcă să o realizeze după Revoluţie exact asta trebuie să aibă ca principiu central: jocul liber al cererii şi ofertei, pentru obţinerea profitului de către firmele existente, fără interferenţe din partea statului.
Prin urmare, să permitem pieţei să se manifeste. Vom observa că această mişcare poate fi una dintre cele mai avantajoase pentru economia noastră în ansamblu, asistând la un paradox aparent: cooperarea cu o ţară cu care, politic, suntem pe principii de adversitate sau măcar răceală, poate ajuta interesului naţional.
Text preluat de pe Glasul
