Duminica dinaintea sfintelor Paşti. Ce ştim noi, românii, despre această mare sărbătoare? Ştim că se merge la biserică pentru a asculta slujba, ştim că trebuie să luăm neapărat rămurele de salcie sfinţite. Chiar dacă ne dăm coate şi ne îmbulzim, în cel mai autentic stil mioritic. Pentru că, nu-i aşa, aceste rămurele sunt simbolul primăverii şi poartă noroc în casă.
Mai ales, ştim că trebuie să-i sărbătorim pe cei care poartă nume de floare. Viorel şi Florica sunt cele mai răspândite astfel de nume la români, dintr-o serie impresionantă de nume de floare. Şi nu oricum, ci, în buna tradiţie românească, în faţa meselor întinse, pline cu bucate de soi. Doar trebuie „să ne fie casa casă, să ne fie masa masă", nu-i aşa? Şi să fie veselie, cât cuprinde! Doar spune o vorbă din bătrâni: „când ne-o fi mai rău, să ne fie ca acuma!" Adică să ne luptăm vitejeşte cu paharele pline cu ţuică bătrână şi cu vin de buturugă, pentru a deschide calea peştelui ce lasă oase printre dinţi. Şi pentru a face urările cuvenite sărbătoriţilor. „Hai noroc, Viorele, la mulţi ani, coană Florico!"- iată cum a rămas în memoria colectivă intrarea Domnului Iisus Hristos în Ierusalim.
Într-adevăr, aceasta este adevărata semnificaţie a Floriilor: intrarea Domnului Iisus Hristos în Ierusalim. Mulţi oameni nu ştiu acest lucru. Pentru că, deşi s-au dus la biserică, nu au fost atenţi la cuvântul Sfintei Liturghii. Ar trebui să fie. Pentru că numai aşa, prin cuvântul Domnului, omul poate duce acea permanentă luptă a binelui cu răul.
Aşadar, cum spune Evanghelia lui Matei, la ceasul sorocit, Iisus Hristos a pornit spre Ierusalim. „ Iată, Împăratul tău vine la tine blând şi şezând pe asină, pe mânz, fiul celei de sub jug. Şi cei mai mulţi din mulţime îşi aşterneau hainele pe cale, iar alţii tăiau ramuri din copaci şi le aşterneau pe cale. Iar mulţimile care mergeau înaintea Lui şi care veneau după El strigau zicând: Osana Fiului lui David, binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!" Aceste cuvinte sunt repetate la liturghie, în fiecare duminică. Dar oamenii nu ştiu: s-au învăţat să ridice osanale tuturor nelegiuiţilor care ne conduc. Din păcate…
Imediat cum a ajuns în Ierusalim, Iisus a intrat în templu şi a făcut un lucru de maximă importanţă: „a alungat pe toţi cei ce vindeau şi cumpărau în templu şi a răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor ce vindeau porumbei. Şi a zis lor: Scris este: Casa Mea casă de rugăciune se va chema, iar voi o faceţi peşteră de tâlhari!" Iată un avertisment cât se poate de clar, atunci şi peste timp, ce ar trebui să fie valabil pentru vânzătorii de iluzii şi schimbătorii de bani ai vremurilor de azi, grupaţi în „burse" şi „pieţe de capital", ce huzuresc în temple monstruoase, cu adevărat „peşteri de tâlhari"!
Stând în faţa fariseilor şi saducheilor şi demolând cu o logică impecabilă toate întrebările-capcană puse de aceştia, Iisus a dat încă multe învăţături şi pilde folositoare, ce constituie temelia dogmei creştine. Iar esenţa acestei dogme creştine este cuprinsă magistral în aceste cuvinte: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău. Aceasta este prima mare poruncă. Iar a doua, la fel ca aceasta: Să iubeşti aproapele tău ca pe tine însuţi. Iar aceste două porunci cuprind toată Legea şi proorocii".
În vremurile de astăzi, mai are habar cineva de aceste porunci? Când oamenii sunt subjugaţi de acel imperativ şi mizerabil slogan „să faci bani", care, alături de alt slogan: „fiecare doar pentru el" constituie esenţa acelui neoliberalism stupid în care omul îşi ignoră aproapele, dacă nu-l distruge conform „legilor competiţiei"? Nu, aproape nimeni nu mai cunoaşte aceste porunci. Această lume rea nu mai poate fi purificată decât prin focul unor mari încercări, care vor separa binele de rău.
Iisus ştia că va veni un asemenea ceas, căci, imediat după ce a ieşit din templu, i-a luat pe ucenici şi a mers cu ei pe Muntele Măslinilor, unde le-a vestit ce se va întâmpla în vremea cea din urmă. Toate acestea le găsim în capitolul 24 al Evangheliei lui Matei, un capitol eminamente profetic. Iată ce ne spune, în esenţă, acest capitol:
”Şi ieşind Iisus din templu, S-a dus şi s-au apropiat de El ucenicii Lui, ca să-I arate clădirile templului.Iar El le-a zis: Vedeţi toate acestea? Nu va rămâne aici piatră pe piatră, care să nu se risipească”.
La întrebarea ucenicilor referitoare la momentul când va fi aceasta, Iisus le-a răspuns: „Vedeţi să nu vă amăgească cineva. Căci mulţi vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt Hristos, şi pe mulţi vor amăgi. Şi veţi auzi de războaie şi de zvonuri de războaie; luaţi seama şi nu vă speriaţi, căci trebuie să fie toate, dar încă nu este sfârşitul. Căci se va ridica neam peste neam şi împărăţie peste împărăţie şi va fi foamete şi ciumă şi cutremure pe alocuri".
Nu vi se pare, dragi prieteni, că toate astea se întâmplă întocmai în ziua de azi? Profeţiile lui Iisus continuă implacabil: „Dar toate astea sunt începutul durerilor. Atunci mulţi se vor sminti şi se vor vinde unii pe alţii; şi se vor urî unii pe alţii. Şi mulţi prooroci mincinoşi se vor scula şi vor amăgi pe mulţi. Iar din pricina înmulţirii fărădelegii, iubirea multora se va răci".
Ce mai poate fi spus? Exact asta trăim în prezent! Să citim mai departe: „Şi se va propovădui această Evanghelie a împărăţiei în toată lumea spre mărturie la toate neamurile; şi atunci va veni sfârşitul". Adică acea transformare majoră de care am amintit mai sus, care va separa binele de rău. Până atunci „Va fi strâmtorare mare, cum n-a fost de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi". Tot ce trăim acum: distrugerea economiei reale, accentuarea sărăciei, polarizarea socială, rapacitatea „statului de drept", oameni care nu mai au nici de o pâine, este perfect definit de acest verset biblic.
Mulţi oameni, în disperare de cauză, doresc să afle când şi cum se vor desfăşura aceste evenimente. Astfel, tot soiul de prezicători și astrologi vând iluzii deşarte prin emiterea unor „profeţii", care de care mai aberante. Nu vă amăgiţi, oameni buni, că Iisus a spus cât se poate de clar: „Iar de ziua şi de ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl".
În concluzie, nu vom putea trece peste aceste vremuri de cumpănă decât dacă respectăm învăţăturile creştine, dacă vom iubi pe Dumnezeu cu toată fiinţa noastră şi dacă ne vom iubi aproapele ca pe noi înşine. A ne iubi aproapele înseamnă a-i spune o vorbă bună, înseamnă să-l ajuţi să treacă prin momentele dificile ale vieţii sale. Înseamnă să-l ajuţi să-şi câştige existenţa prin muncă, să-l sprijini când este bolnav şi neputincios. Înseamnă să-l tratezi ca pe un Om, ca pe aproapele tău.
Tratându-ţi semenii astfel, vei avea grijă şi de tot mediul înconjurător, de câmpiile, dealurile, muţii, pădurile şi apele ţării tale. Vei avea grijă de tot ceea ce au construit semenii tăi pentru binele şi prosperitatea noastră, a tuturor. Vom avea grijă de ţara noastră!
Din păcate, realitatea prezentului arată că românii se comportă total pe dos faţă de ţara lor. Conduşi de lideri nevolnici, au închinat teritoriul naţional şi bogăţiile acestora unor puteri străine, la care se închină plini de umilinţă. Iar la un semn făcut de stăpânii de peste mări şi ţări, acceptă să le găzduiască acestora cetele de războinici aduse cu scopul de a ataca o ţară- Rusia- şi un popor cu care nu avem nimic de împărţit, ba, mai mult, avem aceeaşi credinţă ortodoxă. Acceptăm ca acest pământ al nostru să devină câmp de confruntare cu naţiunea rusă, acceptăm să vărsăm sânge românesc pentru interesele americane, care cer imperios ultimele resurse naturale ale planetei, rămase intacte.
Dacă vom duce pe mai departe această politică iresponsabilă, dacă ne vom bate joc de avuţia noastră naţională, mă tem că va funcţiona pentru noi pilda lucrătorilor din vie. Cea rostită de Iisus tot la Ierusalim. Este vorba de acei lucrători care, în loc să lucreze via pentru a da roadele cuvenite, au omorât pe slujitori şi pe fiul stăpânului. „Deci, ce va face stăpânul viei acestor lucrători? Pe aceşti răi, cu rău îi va pierde, iar via o va da altor lucrători, care vor da roadele la timpul lor".
Noi, românii, nu trebuie să uităm că Dumnezeu ne-a dat ţara asta binecuvântată ca să avem grijă de ea, să o lucrăm ca pe via din pilda biblică! Haideţi să lucrăm via, măcar în al doisprezecelea ceas!
Opinia autorului ar putea să nu coincidă cu opinia redacției Sputnik.
Citiţi, priviţi, ascultaţi Sputnik Moldova în limba maternă — accesaţi aplicaţiile mobile pe Smartphone-uri şi tablete.
Accesaţi aplicaţiile pentru iPhone >>
