Poate părea paradoxal pentru unii neavizați în ale istoriei, dar Biserica Ortodoxă Rusă s-a rupt radical de moștenirea sovietică și acuză comunismul de crime abominabile, ca un regim impus cu forța din exterior via statul major militar german din 1917 și unele bănci transnaționale. Comunismul a fost un experiment, o formă străină și stranie impusă, care nu a avut de-a face cu spiritul ortodox și sufletul rus aplecat mai mult către trăirile "peregrinului creștin", ideile lui Dostoievski sau creștinismul primar promovat de Tolstoi.
Revoluția din 1917 — „O mare crimă”
Foarte recent, cu un curaj demn de apreciat, Patriarhul Kiril a numit revoluția din 1917 "o mare crimă", într-o predică rostită după liturghia ținută la Catedrala Hristos Mântuitorul din Moscova, îndemnând poporul rus "să edifice o societate baza pentru dreptate". În anul 2017 se împlinesc 100 de ani de la revoluția din Rusia, un moment ce ține de partea întunecată a istoriei. În februarie-martie 1917 a căzut țarismul rus, iar puterea politică a ajuns din mâinile militarilor în mâinile guvernului provizoriu, înlăturat ulterior, la 25 octombrie 1917 de către bolșevicii conduși de "mancurtul" Vladimir Ilici Lenin.
"Revoluția a fost o mare crimă, iar cei care au înșelat poporul, l-au manipulat, care au provocat conflicte, au urmărit cu totul alte scopuri decât cele declarate. A existat o agendă pe care oamenii nici nu și-au imaginat-o" a mai declarat public Patriarhul rus. Ierarhul a făcut o remarcă foarte interesantă și corectă despre intenția ascunsă care ține de "subterana" dostoievskiană a comunismului. Am putea spune că "agenda ascunsă" avea mai degrabă încastrat un duh satanizat, o legătură cu interesele unor forțe globaliste care erau în contradictoriu cu spiritul Rusiei țariste, profunde și creștine. Potrivit Patriarhului Kiril cei care au participat la revoluția bolșevică "au devenit victima altor represiuni".
La distanța de 100 de ani de la revoluție, Patriarhul a îndemnat lumea să nu ignore necesitatea conștientizării sensului acelor evenimente, spre a nu permite repetarea lor.
„Din aceste evenimente oribile de acum 100 de ani trebuie să tragem o concluzie importantă: trebuie să răscumpărăm păcatele noastre și ale strămoșilor noștri prin fapte bune. Trebuie să edificăm o societate bună, justă, de unde să eradicăm păcatul din viața personală și socială… Trebuie să observăm suferința aproapelui", a mai declarat întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Ruse.
Ideea răscumpărării îmi aduce aminte de Sfinții Închisorilor din România, ignorați de unii ierarhi din Sinodul nostru. În Rusia de astăzi comemorarea și celebrarea martirilor anticomuniști este oficială față de alte țări ortodoxe precum România, Serbia sau Bulgaria unde decontaminarea unor structuri ierarhice de nostalgiile regimului comunist merge mult mai dificil datorită accesului spre o federație europeană care refuză tradiția creștină și tradiția. Victime ale revoluției bolșevice au căzut zeci de milioane de ruși. Rusia a fost prima victimă a regimului comunist, cu cei mai mulți morți uciși de bolșevici în toată istoria comunismului.
Biserica Ortodoxă Rusă a canonizat peste 2500 de mucenici ruși
Sunt deja arhicunoscute cercetările teologice privind canonizarea sfinților martiri și mucenici ruși din perioada comunistă. Biserica Ortodoxă Rusă, începând din anul 1988, a canonizat peste 2500 de mucenici ruși uciși în chinuri de către bolșevici și NKVD/KGB. Azi, în Rusia este o evlavie fără precedent și autentică față de martirii anticomuniști și lupta lor pentru păstrarea credinței întru Hristos, atunci când zeci de milioane de ruși albi au fost asasinați sau închiși în lagăre de către sovietici, care făceau afaceri prospere cu companiile și băncile americane, germane sau britanice, între anii `30 și `60 ai secolului trecut.
După 1988, când situația politică s-a relaxat în URSS și Rusia a putut să revină la vechile valori tradiționale și creștine, scăpând de ocupația sovietico-bolșevică, a început un proces de recuperare a memoriei martirilor anticomuniști. La ruși putem vorbi de Sfinții Lagărelor cum la noi despre Sfinții Închisorilor. În mediile oficiale ale Patriarhiei Moscovei se ridică întrebări privind faptul că BOR nu a reușit nici până astăzi să canonizeze măcar un sfânt mucenic din închisorile comuniste. E o mirare justificată despre o țară unde și acum se vorbește, din păcate, pe la colțuri de Episcopii despre un Gafencu, Ianolide sau Calciu.
E dramatic, pentru că BOR a canonizat doar un singur sfânt din secolul XX, pe Ioan Iacob Hozevitul de la Neamț care a trăit în afara țării, în Israel, și niciun mucenic din cumplitele închisori comuniste. În comunism România s-a îmbogățit cu mii de mucenici și mărturisitori întru Hristos și nici măcar unul nu a fost canonizat de teama unei legi care încalcă Constituția și legile Istoriei? Teama ierarhilor ortodocși români de a canoniza luptători martiri anticomuniști nu are nicio justificare dogmatică și morală. E o sincopă pe care posibil să o plătim ca neam și țară la Judecata de apoi.
BOR nu a canonizat niciun sfânt român din închisori
E paradoxal că Sinodul BOR a declarat anul 2017 "Anul comemorativ Iustinian Patriarhul si al Apărătorilor ortodoxiei în timpul comunismului", dar fără să canonizeze niciun sfânt român din închisori. Și am avut o pleiadă de martiri mucenici, de la Valeriu Gafencu, Calciu Dumitreasa, la Ilie Lăcătușu. Nici unul dintre aceștia nu s-a pus în discuție la canonizare și se pune întrebarea firească: ce sfinți din închisorile comuniste vom omagia noi, românii, în anul acesta 2017, când trebuie să-i cinstim pe apărătorii ortodoxiei? Bisericile ortodoxe surori din țările vecine, bulgară, ucraineană, sârbă și-au făcut datoria față de memoria martirilor anticomuniști și mucenicilor din închisori, Biserica noastră încă nu. În Sfântul Sinod al BOR există o teamă neînțeleasă și o tergiversare ce nu cred că are de a face neapărat cu tăria credinței hristice de a recunoaște poporului român martirii săi care s-au jertfit în lupta împotriva comunismului diabolic și ne-au spălat onoarea în fața tensionatei așteptări a celei de-a doua veniri. Sfinții Închisorilor sunt jaloane pe drumul desăvârșirii, onoarei și mântuirii neamului românesc. Că BOR întârzie să le recunoască oficial canonizarea e o problemă de conștiință și vor da socoteală fiecare, personal, dintre membrii Sinodului la scaunul judecății.
Noi nu suntem în măsură să judecăm, doar să constatăm că sfinții noștri anticomuniști nu sunt canonizați, iar sfinții ruși, sârbi sau bulgari sunt venerați cu cinste de către bisericile lor. Dincolo de recunoașterea oficială de către ierarhia superioară, putem spune deja că "Sfinții Închisorilor au fost canonizați de poporul român", ei sunt venerați ca sfinți populari. Mai nou, Biserica Ortodoxă rusă a impus la ora de religie un Manual al sfinților mucenici anticomuniști ruși. Elevii ruși învață la școală pilde despre jertfa sfinților ruși împotriva bolșevismului, sovietismului, KGB-ului și URSS, deși încă mulți români îi mai confundă pe ruși cu regimul sovietic (în interesul cui?), care nu avea nicio legătură cu Rusia albă.
Creștinismul și valorile conservatoare comune ne pot uni în Europa centrală și de est
Am încredere că, până la urmă, Sfântul Sinod al BOR își va întoarce fața către Sfinții Închisorilor și îi va canoniza dincolo de timpul liturgic, care este mai lung, dar și veșnic, față de timpul lumesc. Între timp, Mitropolia Moldovei a încheiat dosarul de canonizare a lui Valeriu Gafencu și a fost trimis spre sancționare la Patriarhia Moscovei. În câțiva ani e posibil, ca să trăim o paradigmă paradoxală: Valeriu Gafencu, un Sfânt al închisorilor român să fie canonizat de Biserica Ortodoxă rusă, nu de Biserica Ortodoxă Română. În același timp, prin canonizarea lui Valeriu Gafencu de către Biserica Ortodoxă rusă, implicit prin reciprocitatea comuniunii bisericilor surori pan-ortodoxe, se va include în sinaxarele BOR pentru a fi celebrat la toate nivelurile religioase, cel supranumit "Sfântul Închisorilor" de către Nicolae Steinhardt. Un început pentru armonizarea legăturilor dintre bisericile surori ortodoxe ar fi și continuarea demersurilor de canonizare a lui Valeriu Gafencu născut în Basarabia interbelică, ce poate fi cinstit cu evlavie, la fel și la București, Chișinău sau Moscova.
Până la urmă, atât românii, sârbii, bulgarii, polonezii, ungurii, cehii, slovacii sau rușii, cu toții am fost victime ale regimului bolșevic străin de spiritul creștin al acestor popoare europene. Comunismul a fost apropiat mai degrabă de filosofia ateistă și de materialismul dialectic al Occidentului profan. Creștinismul și valorile conservatoare comune ne pot uni în Europa centrală și de est în ciuda unei filosofii materialiste, globaliste nivelatoare și fără Dumnezeu ce încearcă să ni se impună acum, ca și rușilor la 1917. Să nu ne lăsăm cuceriți de globalismul lumesc, ateu și profan și să ne apărăm credința, țara și valorile creștine comune.
Ionuț Țene este istoric, poet, publicist și scriitor român.
Opinia autorului ar putea să nu coincidă neapărat cu cea a redacției Sputnik.
Sursa: NapocaNews.ro
