CHIȘINĂU, 25 ian, Sputnik. Imediat după aflarea rezultatului la alegerile parlamentare, în mediile politice s-a vehiculat ideea suspendării și demiterii președintelui României. De atunci au survenit alte elemente care au crescut posibilitatea unei asemenea soluții extreme. Datele existente dau șanse maxime procedurii de suspendare, nu însă și a celei demitere. Dar, care ar fi pașii necesari suspendării și demiterii, ce șanse ar avea fiecare etapă și cât ar dura? Să abordăm problema metodic.
Fiind vacanță parlamentară, premergător începerii procedurii ar fi convocarea Parlamentului în sesiune extraordinară; dar, aceasta este deja realizată, Parlamentul fiind în sesiune extraordinară până la 1 februarie.
Prima etapă efectivă a procedurii este, conform Articolului 95 din Constituție, depunerea propunerii de suspendare din funcție a președintelui de către minim o treime din numărul deputaților și senatorilor. Având în vedere că numai PSD are aproape 50% din numărul parlamentarilor, procentul de reușită este 100%. Termenul — acțiunea ar putea demara luni, 30 ianuarie. În aceeași zi, procedura constituțională ar fi completată prin înștiințarea președintelui, pentru ca acesta să se poată apăra. Tot în aceeași zi, propunerea este trimisă spre consultare prin aviz Curții Constituționale.
Completarea primei etape — avizul Curții Constituționale. Acesta este consultativ, deci nu contează dacă e favorabil sau nu, dar face parte din procedura supunerii la vot, deci prezentarea sa în plen este obligatorie. Aici ar putea apărea singura problemă, în sensul că nu există un termen clar pentru răspunsul CCR. Dar, având în vedere componența CCR și cutuma reacțiilor de până acum, răspunsul ar putea veni la finalul aceleiași săptămâni. Deci, procentul de reușită 100%, termenul — 3-5 zile.
A doua etapă este votul plenului. Conform articolului citat, este necesar votul majorității Camerelor reunite, ca la o lege organică. În condițiile în care PSD și ALDE au aproape 55%, condiția votului majoritar are procentul de reușită este 100%, ne mai contând sprijinul minorităților sau al UDMR. Termenul ar putea fi luni, 6 februarie, dată de la care președintele va fi suspendat, șef al statului, președinte interimar devenind, în perioada suspendării, președintele Senatului.
Din acest moment, guvernul are la dispoziție maxim 30 de zile pentru a organiza referendumul pentru demitere al președintelui suspendat. În aceste condiții, data cea mai probabilă a referendumului ar fi duminică, 5 martie.
Acum apare problema — participarea de minim 30% din numărul cetățenilor înscriși pe listele electorale, condiție prevăzută de noua lege a referendumului, constituie o problemă. Iar pe această dificultate vor miza Iohannis și partizanii săi.
La ultimele alegeri, prezenți la vot au fost doar 7.26 milioane de cetățeni, dintre care doar 3.6 milioane au votat cu PSD+ALDE. 30% din cca. 18.86 milioane de votanți (în 10 ianuarie 2017) însemnă 5.66 milioane, deci o diferență mare față de numărul votanților coaliției. Aparent, șansele coaliției PSD sunt mici, dar să nu ne grăbim.
Este de reținut că, în cazul unui referendum pentru demitere, nu avem de-a face cu alegeri de tip listă, ci de o confruntare cu 1 adversar, acela fiind chiar președintele, cea mai importantă și tentantă țintă. Situația este deci mult mai apropiată de turul final al alegerilor prezidențiale, când votanții susțin sau se confruntă cu 1 personaj. În 2014, în turul secund al alegerilor prezidențiale, deci la cea mai recentă confruntare directă, 1 la 1, candidatul (coaliției din jurul) PSD a obținut 5.26 milioane voturi.
Să procedăm la o corecție prin corelare a aderenței PSD, 2016 față de 2014, în cazul unor alegeri de tip 1 la 1. În 2016, PSD a obținut 45.55 %, în 2014 PSD (Ponta) a obținut singur, în primul tur, 40.44%. Rezultă un coeficient de corecție de 1.13 (45.55/40.44). Corelând cu acest coeficient scorul confruntării cu 1 adversar din 2014, ar rezulta 5.94 milioane, deci acoperitor pentru cerințele legii (5.66 milioane). Cu alte cuvinte, în cazul unei mobilizări similare cu cea de la alegerile parlamentare, PSD ar fi capabil să atragă suficienți votanți pentru demiterea președintelui.
Am vorbit de dificultăți, iată și avantajele PSD: atitudinea UDMR și PMP este ambiguă, e foarte probabil ca o parte dintre votanți să se prezinte la vot, cel puțin. Nota bene, nu este important ce votează, ci faptul că votează, că se prezintă la vot. Din această cauză, este greu de crezut că opoziția, USR și PNL, vor reuși să își împiedice toți votanții să iasă la vot, mai ales în cazul unei radicalizări a discursului politic, adăugând astfel șanse referendumului. În plus, o bună parte din PNL este interesată de a scoate partidul de sub tutela președintelui Iohannis, dominație dovedită nefastă în alegeri.
În fine, PSD poate apela și la alte tertipuri folosite în politică, negocierea unor variante de colaborare — mai ales cu UDMR — dar posibil și cu (aripi din) PNL, mai ales că, în trecut, cooperarea lor a fost reciproc avantajoasă, iar războiul îndelugat pe care îl propune Iohannis nu e pe placul pragmaticilor liberali. Deci, chiar dacă ar fi o negociere costisitoare pentru PSD, este totuși o variantă câștigătoare pentru referendum.
În fața acestor realități, a acestor cifre, îmi permit să spun că riscul ar putea fi echivalat cu acel coeficient de corecție de 1.13, echivalent cu circa 12% — de aici rezultă un procent de reușită estimativ de 88% în favoarea demiterii președintelui.
Rezumând, întreaga procedură de suspendare și demitere s-ar putea finaliza pe 6 martie, ar deveni oficială a doua zi, șansele ca pe 7 martie Klaus Iohannis să nu mai fie președintele României fiind, în estimarea mea, de 88%. De menționat că atât procedura suspendării cât și referendumul pentru demitere nu pot fi împiedicate prin alte acțiuni în justiție sau la CCR, alte referendumuri etc.
Potrivit comentatorilor, situația conflictuală actuală impune o acțiune în forță, urgentă, a coaliției de guvernare, proiectele acesteia din diferite domenii — mai ales juridic și economic — necesitând un control asupra statului, nicidecum o opoziție radicală, chiar dincolo de prevederile constituționale sau de cutume. Întârziind acțiunea, PSD și ALDE pot pierde tot, dând timp inclusiv pentru debarcarea guvernului prin mijloace extraparlamentare, ca în cazul cabinetului Ponta. De asemenea, amenințarea cu decizii în instanță discutabile planează asupra liderilor coaliției de guvernământ dar și asupra altor personaje politice.
Dragoș Dumitriu — analist sistemic
Dragoș Dumitriu este jurnalist și realizator TV, fost deputat naționalist și conservator în Parlamentul României, promotor al analizei sistemice.
