În funcție de cine va ieși învingător, alegerile prezidențiale constituie o șansă pentru formațiunile de la guvernare de a-și fortifica pozițiile pe care deja le dețin sau pentru cele din opoziție de a se afirma în lupta politică, de a accede în pozițiile la care râvnesc. Dar și într-un caz și în altul, Republica Moldova va fi perdantă.
Eu nu spun că toți concurenții electorali sunt total și neapărat răi, că toți sunt neapărat niște ticăloși care urmăresc scopuri meschine, personale, criminale, de grup, oligarhice, de clan sau de cartel. Nu, deși și dintre aceștia sunt. Dimpotrivă, le dau dreptate celor din opoziție când îi critică pe candidații puterii și viceversa: celor de la guvernare când îi descântă pe cei din opoziție. În majoritatea cazurilor, și unii, și alții au dreptate. Dar, privind la ei, constați cu regret că niciunul nu este în măsură să pună începutul unei schimbări reale în Republica Moldova. Unul care ar afirma răspicat, spre exemplu, că îmbrățișarea unui sau altui vector geopolitic nu poate fi un proiect de țară pentru Republica Moldova, că fiind cu cineva sau împotriva cuiva, lucrurile nu se vor schimba: corupția, politicianismul, prostia, incultura nu vor dispărea din țara noastră și mai ales din cercurile ei guvernante.
Aceste alegeri sunt organizate pentru clasa politică pe care o avem astăzi, fie că e vorba de cea care se află la guvernare, fie de cea care se află în opoziție. Până la urmă, toți sunt o apă și un pământ. Dacă ele ar fi cu miză și pentru Republica Moldova, ar fi trebuie să avem măcar un candidat care să iasă din tipic, care să spune adevărul despre sistemul politic, despre clasa politică, despre ipocrizia căreia politicienii de astăzi îi spun activitate politică.
Ce înseamnă, de fapt, astăzi, în Republica Moldova a face politică?
Înseamnă a fi lingușitor și docil, ca nu cumva politicanul sau, mai bine zis, cel care se crede politician să iasă din grațiile stăpânului, din mâna căruia ciugulește lacom și din mila căruia el este deputat, sau ministru, sau șef de partid, pentru că nişte calități personale nu trag pentru aceste demnități.
Sau, în alt caz, înseamnă mersul pe cadavre, cinism fără margini și abilități de sforar aduse la culmea desăvârșirii și puse exclusiv în slujba propriului interes, fără a ține cont de interesele altora, de binele comun, de cel al țării.
Sau mândrie deșartă care se ridică până la ceruri, dragoste de sine nesăbuită, care aduce la orbire, la lipsă de discernământ, care poate sfârși prin transformarea omului în monstru sau într-un început de monstru, în larvă de tiran.
Sau dorință avidă de pricopseală, de înavuțire continuă, pe orice căi, prin orice mijloace, de îmbogățire ca scop în sine și ca unic scop.
Sau a face politică mai înseamnă, în cazul unor spirite rudimentare, a face pe teribilistul, din prostie, dintr-o dorința excentrică de a epata, determinată de lipsa măcar a unei spoieli de cultură generală.
Iar atâta timp cât nu avem niciun candidat care să iasă din acest registru și, obligatoriu, să le aducă reproșurile de mai sus oponenților săi, contracandidaților săi, să le spună verde în ochi ce prezintă ei, ce prezintă această clasa politică, acest sistem politic corupt, găunos, lipsit de viziune și de oricare alte virtuți, alegerile prezidențiale din 30 octombrie sunt fără miză pentru Republica Moldova.
Este adevărat că, dacă ar apărea un asemenea candidat, asta nu înseamnă neapărat că el ar învinge, că alegerile ar aduce în mod obligatoriu schimbarea. Nu. Dar atunci ar există măcar o miză, măcar una teoretică, ipotetică, care ar putea anunța începutul unei schimbări reale.
Vă pare că sunt prea alegoric. Probabil, dar asta pentru că am vrut să arăt că problema nu constă în faptul că majoritatea sau toți sunt răi, ci în faptul că nici măcar unul nu e bun.
Cu toate acestea, nu putem exclude chiar cu totul că unul dintre actualii candidați, unul din această cohortă de pretendenți la funcția de președinte, odată ajuns în acest fotoliu, ar putea să își ia obligațiunile de președinte în mod serios. Și să spună răspicat: Stop, până aici, mai departe nu se poate aşa! Dacă va avea tăria să spună cuvintele acestea și să le urmeze, el va deveni Mesia politicii moldovenești. E adevărat că îşi va pune în cap toată clasa politică, dar va avea și susținerea întregului popor. Pentru că, cu adevărat, în felul acesta, mai departe nu se poate.
Opinia autorului ar putea să nu coincidă cu opinia redacţiei.
