Campania pentru alegerile prezidențiale care se desfășoară în Moldova produce zilnic anumite surprize. Iată că și Renato Usatîi a fericit societatea cu o noutate trăsnet: unul dintre candidații din partea „Partidului nostru" la funcţia de președinte al țării ar putea fi Dumitru Ciubașenco, directorul ziarului „Panorama".
Nu este o idee proastă. Îl cunosc pe Dima chiar de la începutul activității sale jurnalistice, când, după absolvirea Universității de Stat, a venit să lucreze la Agenția de presă din Moldova (ATEM — TACC). Este un jurnalist excelent care a rămas fidel deontologiei profesionale, respectând în articolele sale principiul obiectivităţii. Apropo, spre deosebire de mulți alţi colegi.
Însă mie, ca și altora, probabil, mi-a atras atenția formularea lui Usatîi: „unul dintre candidații". Ce a avut în vedere prin aceasta liderul „Partidului nostru", doar el știe.
Voi încerca să anticipez cum ar putea sta la noi lucrurile privind desemnarea candidatului pentru funcţia de președinte al Moldovei, pornind de la problemele complicate apărute pe flancul de stânga.
Candidatul celor de stânga are șanse să câștige doar dacă ei se vor coaliza
Ce avem astăzi pe eşichierul de stânga? Un candidat declarat deja cu certitudine — Igor Dodon. Liderul Partidului Socialiștilor, primul care şi-a făcut publice ambițiile prezidențiale, a început să adune cu încredere în jurul său susţinători care sunt gata să-și dea votul pentru el. Însă deocamdată nu este clară atitudinea lui Renato Usatîi față de această candidatură. Relațiile complicate dintre cei doi împiedică crearea unui tablou idilic cu denumirea „Candidatul unic al forțelor de stânga".
Ce-i drept, potrivit unor surse, liderul „Partidului nostru", distrându-se din plin până la încheierea primului tur de scrutin, ar putea apoi să-și îndemne adepții să voteze pentru Dodon, în cazul când anume acesta va trece în turul doi. Însă există aici un anumit risc pentru cei de stânga. Dacă se întâmplă cumva că, deja în primul tur, candidatul la președinție din partea forțelor de dreapta, sau candidatul independent care se va bucura de susținerea acestora, va învinge stânga dispersată chiar din primul tur?!
De aceea, în opinia experților, o mișcare logică din partea acestora ar fi înaintarea din start a unui candidat unic și concentrarea tuturor forțelor în jurul acestuia. După cum vedem însă, deocamdată o astfel de perspectivă nici măcar nu se întrezărește.
Da poate că cineva umblă cu cacealmale în această partidă de poker?
Forțele de dreapta afişează o mină plăcută în condițiile unui joc prost
Pe dreapta totul este şi mai simplu, dar și mai complicat. Cei doi care și-au anunțat deja candidatura la prezidenţiale — Andrei Năstase și Maia Sandu —, precum și liderul PLDM Viorel Cibotaru care li s-a alăturat, încearcă să rezolve o problemă irezolvabilă: alegerea unui candidat unic. În opinia mea, este clar chiar şi pentru un diletant în sforăriile politicii moldoveneşti că această problemă este una fără soluţii. Forțele care îi susțin pe primii doi sunt din start antagoniste. Nu, nu în ceea ce priveşte viitorului politic al Moldovei (indubitabil, faimoasa integrare europeană care va ducă la dirijarea din exterior a țării), ci în metodele de atingere a acestui scop.
Și tot aici mai încurcă iţele și unioniștii. De exemplu, partidul „Dreapta" salută cu toată seriozitatea apelul unor oarecare unioniști anonimi de a organiza alegeri prezidențiale primare pentru desemnarea unui candidat unic — unionist — pentru alegerile prezidențiale. Nu are astâmpăr fosta liberală Ana Guțu.
Între timp, democrații păstrează o pauză semnificativă. Analiștii îşi dau cu presupusul: cine oare va fi candidatul pe care-l vor înainta aceştia? Marian Lupu, Andrian Candu sau altcineva?
În ultima perioadă, politologii și experții au început tot mai des să-l menționeze printre pretendenții la fotoliul de președinte pe compozitorul moldovean cu renume mondial, care locuiește permanent la Moscova, Eugen Doga.
Adevărat că, la întrebarea directă adresată de Sputnik Moldova cu privire la eventualitatea desemnării candidaturii sale la postul de președinte al țării, Doga a răspuns tranșant: „Nu am nici o părere, deoarece nimeni nu mă contactează. Știu ceea ce știe toată lumea. Și mă comport cum se comportă toată lumea. Nicicum".
Liberalii lui Mihai Ghimpu tac și ei deocamdată. Probabil, își dau seama — candidatul lor, cu siguranţă, nu are nicio şansă. De aceea, nu este exclus să adere la altă formațiune. Poate la democrați?!
Dacă toți jucătorii blufează, cine va câştiga potul cel mare?
Fără îndoială, miza în acest poker politic este foarte mare. Chiar dacă, la prima vedere, un președinte nu pare să aibă alte funcții decât cea reprezentativă.
Asupra acestui aspect m-a atenționat într-o discuție recentă liderul unuia dintre partidele parlamentare, nu voi preciza care anume. Însă nici el nu a fost sincer până la capăt.
În condițiile unei intrigi politice extrem de încurcate în Moldova, președintele este învestit actualmente cu dreptul de a dizolva Parlamentul și a declara alegeri anticipate. Iar în țara noastră parlamentară acest lucru este important. Extrem de important! Mai ales acum! Şi cred că acest lucru nu le va conveni nici multor politicieni.
Iată de ce, până una-alta, liderii formațiunilor politice se ţin de cacealmale, conștientizând că deschiderea cărților înainte de vreme poate avea consecințe nefaste pentru ei.
Dar nu vi se pare oare, stimații mei cititori, că a sosit deja timpul ca aceştia să-și amintească şi de problemele presante ale ţării? Ir problemele noastre, cele de stat, nu trebuie soluționate doar pentru propriul hatâr.
Se va întâmpla oare acest lucru după alegerile prezidențiale? Nu știu! În schimb sunt sigur că asemenea lucru nu are cum să se întâmple până la 30 octombrie!
Toți suntem pasionați de anumite jocuri, fraților! Iată că acum ne jucăm de-a alegerea președintelui.
Opinia autorului ar putea să nu coincidă cu opinia redacției.
