Editorial de Răzvan Papasima
În acest război, inițiativa nu aparținut niciodată Franței, Europei și niciunei coaliții armate. Mingea a fost tot timpul în terenul ISIS și de aici aleg să începem întreaga discuție. Cum se poate schimba acest raport de forțe? Cum poate fi scos din invizibilitate adversarul? Evident, nu mi-am propus să răspund la aceste întrebări în câteva rânduri, dimpotrivă ceea ce doresc să arăt este cât de complicate pot fi acestea.
Să le luăm pe rând. Pentru a schimba raportul de forțe, Franța sau orice altă coaliție antiteroristă, ar trebui în primul rând să-și cunoască adversarul. Datele statistice ne spun că Franța are aproape 7,5% musulmani, dar o cercetare recentă ne arată că 27% din tinerii francezi, nu doar cei musulmani, cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani, aveau nu cu mult timp în urmă o atitudine favorabilă față de ISIS. Practic identificarea potențialilor recruți ai ISIS devine și mai dificilă, religia nefiind un criteriu absolut de selectare, oricare din cei 27% putându-și schimba religia în orice moment în funcție de anumite motivații.
Deși poate părea banal, acest fapt este foarte important, fiindcă datele ne arată că de fapt ideologia ISIS transcende religia. Iar ideologia ISIS este atractivă pentru că mesajul său este simplu: "cu noi poți deveni un erou, hai, să schimbăm lumea". Unul din pașii care ar trebui atinși pentru a contracara această ideologie ar fi generarea unei noi ideologii care să o facă lipsită de atractivitate pe cealaltă. Dificil, nu? Cea mai simplă cale este "cu noi poți deveni erou, hai să scăpăm de străini", ceea ce duce la apariția mișcărilor radicale. Frontul Național va culege în curând roadele.
Pentru a scoate din invizibilitate adversarul ar trebui să înțelegem cum funcționează recrutarea. Este posibil ca în acest caz să fie vorba de înțelegeri diferite ale sensului existențial. Opoziția sens/nonsens funcționează răsturnat. Antropologul american Scott Atran spune însă că în cazul ISIS nu e vorba despre recrutare ci despre self-seekers. Un soi de căutare voluntară a sinelui, altfel spus a unui rost în viață, a sensului. În această căutare continuă atacatorii nu formează niciodată un comando planificat, ci mai degrabă este vorba despre o anarhie organizată care are avantajul de a oricum, oriunde, oricând. A-i scoate din invizibilitate ar însemnă și a le oferi un rost, un sens existențial astfel încât sinuciderea cu scopul de a face cât mai multe victime nevinovate să devină și pentru posibilii self-seekers un non-sens.
Răzvan Papasima este doctorand în Sociologie la Școala Națională de Studii Politice și Administrative, cu o teză despre Proprietate și Financializare în România Post-Comunistă.
