Vâlvă mare de tot s-a stârnit de ceva timp încoace în societatea moldovenească. Curtea Constituţională, cea afiliată cu tot cu măruntaie intereselor clanurilor de la putere, a reuşit să fericească dintr-o singură lovitură în egală măsură şi puterea, şi opoziţia. Decizia „istorică” din 4 martie a năucit de-a binelea minţile necoapte ale multor politicieni egolatri, dornici să plonjeze subit în jilţul prezidenţial. Gata! În sfârşit visul bimilenar al poporului nostru a devenit realitate. Viitorul preşedinte ar urma, zice-se, să fie ales de către întreg poporul. Iar poporul cel purtător de suveranitate, stăpân pe propriul destin istoric, depozitarul înţelepciunii care prin definiţie nu greşeşte niciodată, va face o alegere dreaptă — nu-i aşa?— , astfel punând capăt tuturor abuzurilor şi nelegiuirilor, întorcând prin votul universal şi miliardul furat, şi „ţara înapoi”.
Fruntaşii opoziţiei, cei care au tot adunat lumea preţ de un an în centrul capitalei, s-au şi grăbit să declare că decizia respectivă a Curţii Constituţionale este „o victorie a lor, a protestatarilor, a poporului”, nu o manevră ordinară a sforarilor de la putere, care au calculat cu uşurinţă reacţia naivă (complice?) a acestora. Iar ca spectacolul să fie unul de zile mari, a şi fost lansată „parada candidaţilor”, unul mai virtuos decât altul, ca un concurs de frumuseţe pentru telespectatorul care cască gura în prostie la televizor seară de seară. Unul zice că e Făt-Frumos, Fiul Iepei, altul că e Sfarmă-Piatră şi Strâmbă-Lemne laolaltă, gata să se ia de piept cu Balaurul, în timp ce de fapt cu toţii amintesc mai curând de Flămânzilă, nesătui de putere şi mărire. Uite acum Sarsailă cel din culise are de ce să se tăvălească de râs. Osul aruncat opoziţiei a stârnit o harmalaie de toată frumuseţea. Sforarul-şef şi-a atins scopul: show must go on! Spre bucuria prostimii şi satisfacţia puterii.
Ca să ne dăm seama ce se întâmplă de fapt, să rebobinăm puţin firul evenimentelor. Acum exact patru ani, criminalii de la putere ajunseseră – a câta oară! – în impas. Nu le ieşea pasienţa cu alegerea preşedintelui. Şi atunci s-a recurs la încălcarea brutală şi sistematică a Constituţiei, care s-a încheiat cu instalarea ilegală în fruntea statului a obscurului, nesimţitului şi ştersului mameluc pe nume Nicolae Timofti. Anume în acel moment procesul de uzurpare a puterii de stat s-a încheiat. Ar fi cazul să amintim că în ajunul acestui act criminal de o gravitate fără precedent am fost printre cei care am constituit Comitetul pentru Apărarea Constituţiei şi Democraţiei, format din personalităţi marcante, care a organizat un şir de mitinguri şi demonstraţii de protest în centru capitalei. La distanţa de câteva săptămâni şi Partidul Comuniştilor a iniţiat o serie de acţiuni de protest. Însă până la urmă nu s-a reuşit împiedicarea comiterii celei mai grave crime împotriva poporului, uzurparea puterii de stat. (Cine vrea argumente juridice în acest sens, nu are decât să acceseze blogul meu www.iurierosca.md şi să îl deschidă la compartimentul CĂRŢI, unde va găsi textul integral al demersului meu la Procuratura Generală în broşura „M. Lupu, M. Ghimpu şi V. Filat au uzurpat puterea de stat”.).
Ar fi de remarcat în mod special că toţi fruntaşii opoziţiei ce s-a manifestat extrem de zgomotos în ultimul an, acum patru ani n-au schiţat nici un gest public pentru a se opune acţiunilor criminale ale guvernării. Iar comentatorii politici de serviciu, care de o habă de vreme îi mitraliază cu critici pe exponenţii puterii, în 2012 erau cu toţii înregimentaţi în cohorta lingăilor guvernării. Bine, să admitem că atunci unii dintre ei încă nu-şi dăduseră seama ce se întâmplă cu adevărat. Că „s-au copt” ceva mai târziu. Dar mă întreb: oare câtă minte trebuie să ai ca să-ţi dai seama că de fapt „istorica” hotărâre a Curţii Constituţionale din 4 martie nu este altceva decât o nouă manevră a uzurpatorilor, ce urmăresc un singur scop: menţinerea stării de uzurpare a puterii de stat, adică rămânerea lor la cârma ţării?
Faptul că criminalii de la putere n-au declanşat în termenii stabiliţi de Constituţie şi legislaţie procedura de alegere a noului şef de stat, folosind drept pretext blestemata decizie a Curţii Constituţionale, reprezintă încă un episod la dosarul uzurpării puterii de stat, încadrându-se prefect în prevederile articolului 339 al Codului Penal „Uzurparea puterii de stat”, care stabileşte următoarele: „(1) Acţiunile săvârşite în scopul uzurpării sau menţinerii forţate a puterii de stat cu încălcarea prevederilor Constituţiei Republicii Moldova se pedepsesc cu închisoare de la 10 la 15 ani”. Iar declaraţiile unor valeţi ai lui Plahotniuc precum Alexandru Tănase sau Iurie Ciocan, care comentează şi justifică respectiva decizie, povestind că alegerile prezidenţiale ar urma să aibă loc la toamnă, fac parte şi ele din operaţiunea de inducere în eroare a societăţii în scopul menţinerii cu orice preţ a puterii în mâinile aceluiaşi clan.
Şi nu mai contează dacă unii dintre cei care au răsărit ca ciupercile după ploaie în opoziţia de ultimă oră sunt nişte naivi manipulaţi de către circarii de la putere sau complici conştienţi ai acesteia. Efectul rămâne acelaşi: atenţia opiniei publice a fost deraiată pe o direcţie convenabilă uzurpatorilor. Misiune îndeplinită! Spectacolul continuă. Iar vulgul continuă să consume cu nesaţ şi entuziasm bâlciul vedetelor de carton. Nihil novi: pâine şi circ. Iar guvernanţii procedează după zicerea plină de amărăciune din folclorul politic românesc: „La vremuri noi, tot noi!”
Iurie Roşca,
membru al Comitetului pentru Apărarea Constituţiei şi Democraţiei
Opiniile exprimate de autor nu coincid neapărat cu poziţia redacţiei Sputnik Moldova.
