În ultima vreme sunt întrebat de multă lume de la noi şi din afară despre evenimentele din Chişinău. Acest interes sporit este determinat de protestele de masă din centrul capitalei care au devenit permanente. Acum câteva luni ele au fost declanşate de către Platforma DA. Este perfect adevărat faptul că alianţa de guvernământ, care se pretinde a fi proeuropeană, este dominată de elemente criminale şi de oligarhi, care trebuie să plece. Prin urmare, putem spune că revendicările acestui grup sunt pe deplin valabile.
Însă cea mai mare problemă a acestui conflict major constă în cel puţin două aspecte fundamentale, mai mult sau mai puţin ascunse. Respectivul grup de protestatari contestă alianţa de guvernare pentru eşecurile acesteia în promovarea “de o manieră corectă” a aşa-numitului proces de integrare europeană. Aşadar, în accepţia Platformei DA, pentru a rezolva toate problemele societăţii moldoveneşti ar fi suficient să se organizeze alegeri anticipate şi să se înlocuiască “băieţii răi” cu nişte “băieţii buni” şi să se continue mai rapid şi mai profund mişcarea spre Uniunea Europeană. Visul european este văzut ca fiind un obiectiv naţional realist şi funcţional. Adică, atât reprezentanţii curentului protestatar, cât şi cei de la guvernare împărtăşesc aceeaşi orbire geopolitică şi lipsă de înţelegere a faptului ce este cu adevărat şi cum funcţionează obiectul aspiraţiilor lor, UE. Practic, nimeni dintre membrii acestei echipe nu poate pricepe că UE ca instituţie continentală este pe punctul de a se destrăma, aşa cum s-a întâmplat şi cu URSS. Şi că există o mulţime de cauze care vor determina această dezintegrare.
UE a fost încă de la bun început o structură artificială, care violează suveranitatea naţională, interesele economice, tradiţiile, religia şi identitatea culturală a fiecărei naţiuni europene, care au fost atrase în acest proiect geopolitic de către elitele globale în interesul lor financiar egoist.
În general, establishmentul politic, academic şi media rămâne a fi fascinat de mitul eurocentric, de modul de viaţă american, de către Vest în ansamblu, care este perceput ca un etalon, ca un standard de organizare socială perfectă. O abordare critică a aşa-numitei occidentalizări, a integrării europene, a globalizării, a ideologiei neoliberale nu penetrează mainstreamul media şi, ceea ce e şi mai grav, minţile elitei locale.
O a doua problemă majoră este următoarea. Partizanii grupului civic de alternativă Platforma DA par a nu împărtăşi niciun fel de credinţă religioasă. Ca parte a unei societăţi post-sovietice, ei s-au deplasat dinspre ateismul comunist spre cel liberal. Abandonând vechea paradigmă comunistă, ei au alunecat lin în capcana “noii” căi de gândire, cea liberală. Această cecitate de viziune reprezintă o infirmitate conceptuală fundamentală nu doar pentru acest grup, ci şi pentru cea mai mare parte a societăţii noastre. Iată de ce dacă acest model fascinant, impus de către centrele de influenţă occidentale, nu va fi abandonat, nimic nu se va schimba în bine, chiar dacă liderii Platformei DA ar prelua puterea în Moldova.
Toată lumea ştie că în centrul Chişinăului au loc în paralel două acţiuni de protest stradal. Ceea de-a doua acţiune non-stop este organizată de către două partide ce se poziţionează cumva mai aproape stânga spectrului politic. Am în vedere “Partidul nostru” condus de Renato Usatîi şi Partidul Socialiştilor în frunte cu Igor Dodon. Ambele sunt considerate a fi mai aproape de orientarea prorusă. Şi în timp ce socialiştii şi-au asumat rolul de substitut al Partidului comuniştilor, care şi-a pierdut o parte importantă a alegătorilor şi dezvoltă o retorică accentuat prorusă, liderul “partidului nostru” formulează o poziţie mai echilibrată.
Dezvoltând critici perfect justificate şi necesare cu privire la vectorul proeuropean de dezvoltare a ţării, totuşi ei manifestă o lipsă de viziune asupra căii de dezvoltare strategică a Moldovei. Desigur, această goliciune ideologică regretabilă ar putea fi rodul lipsei de experienţă, deoarece ambii lideri de partid reprezintă o generaţie politică mai tânără. Şi totuşi, afilierea lor la tabăra de stânga a spectrului politic nu va putea rămâne pentru prea multă vreme un impediment pentru o înţelegere mai profundă a esenţei neoliberalismului ca model de dezvoltare politică, economică şi socială. Mai ales într-o perioadă caracterizată de critici consensuale atât din partea unor mişcări de stânga, cât şi de dreapta, în Uniunea Europeană, SUA şi aiurea, a corporatocraţiei, a capitalismului financiar, a ideologiei liberului schimb şi a societăţii de consum. Altminteri, şansa lor reală de a învinge la viitoarele alegeri şi de a conduce Moldova nu va fi atât de plină de succes cum ar putea fi în cazul existenţei unei înţelegeri profunde şi responsabile a ameninţărilor enorme ce ne pândesc ţara, continentul şi întreaga planetă.
Opinia autorului poate să nu coincidă cu cea a redacţiei Sputnik Moldova.
