În ultimele zile, la bursa zvonurilor din Moldova este vehiculată o singură temă: se va produce oare unirea Moldovei cu România? Versiunile enunțate se exclud reciproc — de la mai că se va produce în viitorul apropiat până la — nici odată!
Nu-mi voi asuma rolul de profet. Pentru că este unul ingrat! Pur și simplu, înainte de a încerca să analizez șirul evenimentelor și informațiilor recente, percepute cu atâta îngrijorare de majoritatea absolută a cetățenilor Moldovei, voi aminti consecutivitatea apariţiei acestora:
1) În mass-media locale apare informația că Partidul Național Liberal din România, condus până adineauri de președintele României Klaus Iohannis, a pregătit un document intitulat „Republica Moldova — prioritate a politicii României". Mare vâlvă a provocat propunerea autorilor de a activiza interacțiunea serviciilor de frontieră, dar și de a elabora baza normativă pentru crearea jandarmeriei și a structurilor de poliție comune.
2) În același timp, liderul mișcării unioniste „Acțiunea 2012", George Simion, declară că, în urma unirii Moldovei cu România, în componența acesteia trebuie să intre și Transnistria.
„Noi vorbim despre unirea celor două state românești în frontierele recunoscute de organismele internaționale", a declarat strategul.
3) În campania de intimidare a cetățenilor RM prin inevitabilitatea unirii Moldovei cu România se include ex-președintele statului vecin, Traian Băsescu, acesta declarând că nici chiar Moscova nu este în stare să împiedice unirea „statelor românești", dacă ele vor dori acest lucru.
„Eu am spus-o întotdeauna deschis şi asumat: suntem o naţiune care locuieşte în două state prin voinţa lui Hitler şi Stalin, iar unirea se va face atunci când românii de pe cele două maluri ale Prutului vor dori să trăiască într-un singur stat. Aceasta este realitatea şi nicio ţară apropiată României nu se va împotrivi îndeplinirii acestui ideal", a proclamat ex-preşedintele.
4) Tot în această perioadă, pe aeroportul Chișinău, spre surprinderea tuturor, poate doar în afara ambasada SUA în Moldova și a unor reprezentanți ai autorităților locale, aterizează o navă militară de transport BBC din SUA cu 17 generali, amirali și un membru civil al Serviciului Executiv Superior al Departamentului Apărării al SUA.
Societatea moldovenească a încremenit. Jurnaliștii emit cele mai incredibile ipoteze. După care urmează comunicatul de presă al ambasadei SUA, care în esență se rezumă la faptul că este vorba despre o vizită de documentare în cadrul unui turneu regional. Acest lucru trebuia să-l confirme și o fotografie comună a grupului de oaspeți inopinați alături de ambasadorul SUA în RM.
Problemele sunt create pentru a fi soluționate…
Unul dintre experți s-a întrebat retoric: care ar fi fost reacția dacă, la fel de inopinat, la Chișinău ar fi aterizat un desant format din generali și amirali ruși, iar apoi ar fi apărut un comunicat de presă însoțit de o fotografie de la ambasada FR în Moldova?!
Apropo, responsabili de la Ministerul Apărării au comunicat anterior pentru Sputnik că militarii americani nu au fost invitați de către oficialităţile din Republica Moldova. Ca după aceea, la 16 februarie, serviciul de presă al aceluiași minister să declare că ministrul Apărării și comandamentul Armatei Naționale au discutat în cadrul întâlnirii cu generalii americani reforma sistemului de apărare, precum și documentele strategice din domeniul respectiv.
Bună vizită de documentare!
Eu nu țin însă să meditez asupra neconcordanţelor dintre declarațiile și acțiunile politicienilor noștri, ci asupra unor lucruri mult mai importante. Voi încerca să vorbesc despre versiunea moldovenească a teoriei coincidențelor și despre cine se află în spatele interpretării moderne a ipotezei gânditorului și psihologului elvețian Carl Gustav Jung.
Acesta a formulat ipoteza potrivit căreia în natură acționează un principiu creator universal de reglementare a evenimentelor, indiferent de distanțarea lor în timp și spațiu.
Deci, să punem în ordine evenimentele pe care le-am enumerat mai sus. Se impune o concluzie genial de simplă: mai întâi este creată problema sau, mai bine zis, în cazul nostru ea este actualizată și „supralicitată". După care este impusă cu insistenţă metoda de soluţionare a acesteia.
Descifrez această afirmaţie. Actualizarea și „supralicitarea" problemei constă în sincronizarea acțiunilor de inoculare a ideii inevitabilităţii unirii Moldovei cu România în conștiința cetățenilor RM.
Urmăriți gesturile actorilor politici, adică acțiunile lor, care se succed una după alta: declarațiile național-liberalilor români, George Simion, Traian Băsescu… Ei și simpatizanții lor atât din România, cât și din Moldova, s-au înrolat activ în vehicularea temei aşa-zisei apropiatei uniri.
Nimic nu se dă pe gratis
Au speriat lumea? Da, mulți s-au speriat! Iar în același timp, pe arena circului nostru politic apar generalii. Sosirea lor este precedată de declarația ambasadorului SUA în Moldova precum că SUA nu susține politica de unire a Moldovei cu România, ci pledează pentru suveranitatea țării noastre. Această declarație a avut un răsunet pozitiv în conștiința maselor. Și recunoștință pentru dreptatea ce li se face. Însă, după cum se știe, nimic nu se dă pe gratis. Iar în acest context apare întrebarea despre prețul acestui altruism? Am putea doar să-l intuim, analizând sosirea intempestivă a generalilor americani în „excursia" prin Moldova, în cadrul căreia au studiat sistemul de securitate al RM.
După cum se spune, diavolul se ascunde în detalii. Iar ele ne sugerează și o astfel de variantă: noi vă „eliberăm" de grija fraților voștri de peste Prut, iar voi în schimb vă dați acordul pentru aderarea la NATO, cu toate consecințele de rigoare. Iar aceasta şi este metoda, menționată mai devreme, de impunere a soluției pentru problema creată cu bună ştiinţă.
Partida geopolitică de șah continuă. Ce piesă reprezintă Moldova pe această tablă de șah? Să recunoaștem, nu cea mai importantă. De aceea, probabil, ar trebui să ţinem minte că politica oricărei țări este promovată întotdeauna în propriul interes. Și niciodată în interese străine.
Nu este vorba doar de ei, ci și de noi…
Opinia autorului ar putea să nu coincidă cu opinia redacției.
