Chişinău, 15 februarie – Sputnik. Patriarhul Moscovei şi al Întregii Rusii, Kiril, s-a întâlnit în capitala Cubei, Havana, cu Papa Francisk. Evenimentul istoric a avut loc vineri, 12 februarie, iar discuţia a durat aproape trei ore.
Principalele subiecte abordate de cei doi lideri religioşi sunt problema persecuţiei creştinilor, situaţia internaţională în general, situaţia din Ucraina, inclusiv cea bisericească, relaţiile dintre catolici şi ortodocşi. Au fost abordate şi aspecte privind păstrarea valorilor tradiţionale, inclusiv în ceea ce priveşte familia. Situaţia creştinilor din Orientul Mijlociu şi a celor din Africa.
La finalul întâlnirii, Papa Francisk şi Patriarhul Kiril au semnat o declaraţie comună. Portalul Lăcaşuri Ortodoxe a publicat Declaraţia integrală tradusă în limba română.
Declaraţia Comună a Papei Francisc şi Patriarhului Moscovei şi Întregii Rusii, Kirill
"Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi!" (Epistola a doua către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel 13: 13).
1. Prin voia lui Dumnezeu Tatăl de la Care vine tot darul, în numele Domnului nostru Iisus Hristos și cu ajutorul Sfântului Duh Mângâietorul, noi, Papa Francisc și Kirill, Patriarhul Moscovei și al Întregii Rusii, ne-am întâlnit astăzi în Havana. Mulțumim lui Dumnezeu, slăvit în Treime, pentru această întâlnire, prima din istorie.
Cu bucurie, ne-am întâlnit ca frați în Credința Creștină, care se întâlnesc pentru a vorbi "gură către gură" (A doua epistolă sobornicească a Sfântului Apostol Ioan, 12), de la inimă la inimă, și a discuta despre relațiile reciproce dintre Biserici, despre problemele esențiale ale credincioşilor noştri şi despre perspectivele în dezvoltarea civilizației umane.
2. Intâlnirea noastră fraternă a avut loc în Cuba, la intersecția dintre nord și sud, între est și vest. Din această insulă, simbol al speranțelor "Noii Lumi" şi al evenimentelor dramatice din istoria secolului XX, adresăm cuvintele noastre tuturor popoarelor din America Latină și de pe alte continente.
Este o sursă de bucurie faptul că aici Credința Creștină creşte într-un mod dinamic. Potențialul religios puternic al Americii Latine, tradiția sa creştină veche de secole, realizată prin experiența personală a milioane de oameni, sunt garanția unui viitor mare pentru această regiune.
3. Lăsând în urmă vechile dispute din "Lumea Veche", simțim cu oarecare putere necesitatea unei lucrări comune a catolicilor şi ortodocşilor, la care aceştia sunt chemați, cu blândețe și respect, oferind lumii nădejdea care este în noi (cf. Întâia Epistolă Sobornicească a Sfântului Apostol Petru 3: 15).
4. Aducem mulţumire lui Dumnezeu, pentru darurile pe care le-am primit prin Nașterea Singurului Său Fiu. Împărtăşim tradiția spirituală comună a primului mileniu al Creștinismului. Mărturia acestei tradiții, sunt Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, Fecioara Maria, și sfinții pe care îi venerăm. Printre aceștia se află nenumăraţi martiri care şi-au demonstrat credinţa lor față de Hristos și au devenit "seminţe ale creștinilor".
5. În ciuda acestei tradiţii comune din primele zece secole, catolicii și ortodocșii, timp de aproape o mie de ani, au fost privați de comuniunea în Euharistie [Împărtăşire]. Noi suntem divizaţi prin rupturi provocate de conflicte din trecutul îndepărtat sau recente, de divergențe moștenite de la strămoșii noștri în înțelegerea și explicarea Credinței în Dumnezeu, Unul în Trei Persoane — Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Deplângem pierderea unității, ca urmare a slăbiciunii umane și a păcatului, care a avut loc în ciuda rugăciunii sacerdotale a Mântuitorului Hristos: "Ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una" (Sfânta Evanghelie după Ioan 17, 21).
6. Conştienţi că multe provocări rămân încă de traversat, sperăm ca întâlnirea noastră să contribuie la restaurarea unității dorite de Dumnezeu, pentru care S-a rugat Hristos. Fie ca întâlnirea noastră să-i facă pe creştini să se roage cu o fervoare reînnoită, la Domnul, pentru unitatea deplină a tuturor ucenicilor Săi! Într-o lume care ateaptă nu doar cuvintele noastre, ci fapte efective, fie ca această întâlnire să reprezinte un semn de speranță pentru toți oamenii de bunăcredință!
7. În hotărârea noastră de a întreprinde tot ceea ce este necesar pentru a depăși divergențele istorice pe care le-am moștenit, dorim să ne unim eforturile, pentru a da mărturie despre Evanghelia lui Hristos și despre patrimoniul comun al Bisericii din primul mileniu, răspunzând împreună provocărilor lumii contemporane. Ortodocșii și catolicii trebuie să învețe să dea în unanimitate mărturie, în acele domenii în care acest lucru este posibil și necesar civilizației umane intrate într-o perioadă de schimbări epocale. Conștiința noastră creștină și responsabilitatea noastră pastorală ne obligă să nu rămânem pasivi în fața provocărilor care necesită un răspuns comun.
8. Privirea noastră trebuie să se întoarcă în primul rând asupra acelor regiuni ale lumii, unde creștinii sunt victime ale persecuției. În multe țări din Orientul Mijlociu și Africa de Nord, familii întregi, sate și orașe ale fraților și surorilor noştri în Hristos, sunt complet exterminate. Bisericile lor sunt devastate în mod barbar și jefuite, obiectele lor sacre sunt profanate, monumentele lor sunt distruse. În Siria, Irak și alte țări din Orientul Mijlociu, observăm cu durere exodul masiv al creștinilor din ținuturi din care credința noastră a început să se răspândească și în care au trăit, din timpuri apostolice, împreună cu alte comunități religioase.
9. Chemăm comunitatea internațională, să acționeze de urgență pentru a preveni expulzarea în continuare a creștinilor din Orientul Mijlociu. Prin ridicarea vocii noastre în apărarea creștinilor persecutați, dorim să ne exprimăm compasiunea pentru suferința trăită de credincioșii altor tradiții religioase, care au devenit, de asemenea, victime ale războiului civil, haosului și violenței teroriste.
10. În Siria și Irak, violenţele au provocat deja mii de victime, lăsând în urmă multe alte milioane de oameni fără casă sau vreun mijloc de susținere. Îndemnăm comunitatea internațională să caute să pună capăt violenței și terorismului și, în același timp, să contribuie prin dialog la o revenire rapidă la pacea civilă. Un ajutor umanitar pe scară largă trebuie asigurat populațiilor afectate și numerosilor refugiați, care caută siguranță în țările vecine.
Facem apel la toți cei a căror influență poate fi orientată asupra destinului celor răpiți, inclusiv a Mitropoliților de Alep, Pavel și Ioan Ibrahim, care au fost răpiţi în aprilie 2013, să depună toate eforturile pentru a asigura eliberarea lor rapidă.
11. Înălţăm rugăciunile noastre către Hristos, Mântuitorul lumii, cerând revenirea păcii în Orientul Mijlociu, "roada dreptăţii" (Isaia 32:17), pentru reconsolidarea coexistenței fraterne între diferitele populații, Biserici și religii, permiţând astfel refugiaților să se întoarcă la casele lor, rănile să se vindece, iar sufletele celor uciși nevinovați să se odihnească în pace.
Adresăm un apel fierbinte, tuturor părților care sunt implicate în conflicte, să demonstreze bunăvoință și să ia parte la masa negocierilor. În același timp, comunitatea internațională trebuie să angajeze toate eforturile posibile pentru a pune capăt terorismului, printr-o acțiune comună și coordonată. Facem apel la toate țările implicate în lupta împotriva terorismului, să acţioneze responsabil și prudent. Noi îi îndemnăm pe toți creștinii și pe toți credincioșii lui Dumnezeu să se roage fierbinte Creatorului lumii, pentru a proteja creația Lui de distrugere și a nu permite un nou război mondial. În scopul asigurării unei păci solide și durabile, sunt necesare eforturi specifice pentru redescoperirea valorilor comune care ne unesc, bazate pe Evanghelia Domnului nostru Iisus Hristos.
12. Ne închinăm în fața martiriul celor care, cu prețul propriei vieți, au dat mărturie despre adevărul Evangheliei, preferând moartea, negării lui Hristos. Noi credem că acești martiri din zilele noastre, care aparțin diferitelor Biserici, dar care sunt uniţi prin suferința lor comună, sunt un angajament în unitatea creștinilor. Acestor oameni, care suferă pentru Hristos, li se adresează cuvântul Apostolului: "Iubiţilor,(…) bucuraţi-vă, pentru ca şi la arătarea slavei Lui să vă bucuraţi cu bucurie mare" (Întâia Epistolă Sobornicească a Sfântului Apostol Petru: 12-13).
13. Dialogul interreligios este indispensabil în zilele noastre. Diferențele în înțelegerea adevărurilor religioase nu trebuie să-i împiedice pe oamenii de diferite credințe să trăiască în pace și armonie. În contextul nostru actual, liderii religioşi au responsabilitatea specială de a-i pregăti pe credincioșii lor, într-un spirit care să respecte convingerile ce aparțin altor tradiții religioase. Încercările de a justifica actele criminale, cu sloganuri religioase, sunt cu totul inacceptabile. Nicio crimă nu poate fi angajată în numele lui Dumnezeu, "Pentru că Dumnezeu nu este al neorânduielii, ci al păcii." (Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel 14:33).
14. În afirmarea valorilor primordiale ale libertății religioase, noi Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru reînnoirea actuală, fără precedent, a Credinței Creștine în Rusia, precum și în multe alte țări din Europa de Răsărit, dominate anterior, timp de decenii, de regimuri ateiste. Astăzi, lanțurile ateismului militant au fost rupte și, în multe locuri, creștinii îşi pot mărturisi liber acum credința lor. Mii de noi biserici au fost construite în ultimul sfert de secol, precum și sute de mănăstiri şi de instituții teologice. Comunitățile creștine întreprind lucrări notabile în domeniile ajutorării, carităţii și dezvoltarii sociale, oferind forme diversificate de asistență pentru cei aflaţi la nevoie. Ortodocşii şi catolicii, de multe ori lucrează umăr la umăr. Ei atestă bazele spirituale comune ale coexistenţei umane, mărturisind valorile Evangheliei.
15. În același timp, suntem preocupați de situația din multe țări în care creștinii se confruntă din ce în ce mai mult cu limitarea libertăţii religioase, a dreptului de a-şi mărturisi convingerile proprii, și de a trăi în conformitate cu acestea. În particular, remarcăm că transformarea unor țări în societăți secularizate, înstrăinate de toate referirile la Dumnezeu și la adevărul Său, constituie o amenințare gravă la adresa libertății religioase. Suntem îngrijoraţi de limitarea actuală a drepturilor creștinilor, remarcând discriminarea lor pur şi simplu, atunci când anumite forțe politice, ghidate de o ideologie secularistă de multe ori foarte agresivă, încearcă să-i alunge la periferia vieții publice.
16. Procesul de integrare europeană, care a început după secole de conflicte sângeroase, a fost salutat de mulți, cu speranță, ca o garanție a păcii și securității. Cu toate acestea, cerem să reacţionaţi împotriva unei integrări, care este lipsită de respect pentru identitatea religioasă. Rămânând în același timp deschişi pentru contribuția altor religii la civilizația noastră, suntem convinşi că Europa trebuie să rămână fidelă rădăcinilor sale creștine. Facem apel la creștinii din Europa Răsăriteană şi Occidentală să se unească în mărturisirea lor comună, a lui Hristos și a Evangheliei, astfel încât Europa să-şi păstreze sufletul, modelat de două mii de ani de tradiție creștină.
17. Privirea noastră se îndreaptă, de asemenea, către dificultățile serioase cu care se confruntă cei care trăiesc în nevoi extreme și sărăcie, în timp ce bogăția materială a umanității creşte. Nu putem rămâne indiferenți la destinele a milioane de migranți și de refugiați care bat la ușile ţărilor bogate. Consumismul inexorabil al unora dintre țările mai dezvoltate epuizează treptat resursele planetei noastre. Inegalitatea în creștere, în distribuția bunurilor materiale, sporeşte sentimentul de nedreptate în sistemul relaţiilor internaționale care s-a instituit.
18. Bisericile Creştine sunt chemate să apere cerințele dreptății, respectarea tradițiilor oamenilor, și la o solidaritate autentică față de toți cei care suferă. Noi creștinii nu putem uita că "Dumnezeu Şi-a ales pe cele nebune ale lumii, ca să ruşineze pe cei înţelepţi; Dumnezeu Şi-a ales pe cele slabe ale lumii, ca să le ruşineze pe cele tari; Dumnezeu Şi-a ales pe cele de neam jos ale lumii, pe cele nebăgate în seamă, pe cele ce nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt, Ca nici un trup să nu se laude înaintea lui Dumnezeu." (Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel 1: 27-29).
19. Familia este centrul natural al vieții omeneşti şi al societății. Suntem preocupați de criza familiei, în multe țări. Ortodocșii și catolicii, care împărtășesc aceeași concepție despre familie, sunt chemaţi să mărturisească faptul că aceasta este o cale a sfințeniei, manifestând fidelitatea dintre soți în interacțiunea lor reciprocă, deschiderea lor spre procrearea și creșterea propriilor copii, solidaritatea între generații și respectul faţă de cei mai slabi.
20. Familia se bazează pe căsătorie, un act al iubirii libere și credincioase între un bărbat și o femeie. Iubirea este cea care sigilează unirea lor și îi învață să se accepte unul pe altul ca pe un dar. Căsătoria este o școală a iubirii și fidelităţii. Regretăm că alte forme de conviețuire au fost plasate la același nivel cu această unire, în timp ce conceptul, consacrat prin tradiție biblică, ca paternitate și maternitate a vocației distincte a bărbatului și femeii în căsătorie, este expulzat din conștiința publică.
21. Facem apel la toți, să respecte dreptul inalienabil la viață. Multor milioane de copii le este refuzat dreptul de a se naşte pe lume. Sângele celor nenăscuți strigă către Dumnezeu (cf. Geneza 4,10).
Apariția pretinsei eutanasii, le face pe persoanele în vârstă și pe cele cu handicap să înceapă să se simtă ca o povară pentru familiile lor și societate în general.
De asemenea, suntem preocupați de dezvoltarea tehnologiei de reproducere biomedicală, întrucât manipularea vieții umane reprezintă un atac asupra fundamentelor existenței umane, create după chipul lui Dumnezeu. Noi credem că este de datoria noastră să amintim imuabilitatea principiilor morale creștine, bazate pe respect pentru demnitatea individului chemat la existență, conform cu planul Creatorului.
22. Noi vrem să adresăm, astăzi, un cuvânt special, tinerilor creștini. Voi, tinerii, aveţi sarcina să nu ascundeţi talentul în pământ (cf. Sfânta Evanghelie după Matei 25:25), ci să vă folosiţi toate abilităţile pe care Dumnezeu vi le-a dăruit, pentru a confirma adevărul lui Hristos în lume, pentru a încorpora în propriile voastre vieți poruncile Evanghelice ale dragostei lui Dumnezeu și a aproapelui. Nu vă fie teamă să mergeţi împotriva curentului, apărând adevărul lui Dumnezeu, la care normele contemporane laice sunt de multe ori departe de a se conforma.
23. Dumnezeu vă iubește pe fiecare dintre voi și vă solicită să fiţi ucenici și apostoli ai Săi. Fiţi lumina lumii, astfel încât cei din jurul vostru să vadă faptele voastre bune și să-L slăvească pe Tatăl Vostru Cel Ceresc (cf. Sfânta Evanghelie după Matei 5:14, 16). Educaţi-vă copiii în Credința Creștină, transmiteţi-le mărgăritarul de mare preț, care este credința (cf.Sfânta Evanghelie după Matei 13:46), pe care l-aţi primit de la părinții și strămoșii voştri. Amintiți-vă că "aţi fost cumpăraţi cu preţ!" (Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel 6:20), cu preţul morţii pe cruce a Omului-Dumnezeu Iisus Hristos.
24. Ortodocșii și catolicii sunt uniți nu doar de tradiția comună a Bisericii din primul mileniu, ci și de misiunea de a predica Evanghelia lui Hristos în lumea de astăzi. Această misiune presupune respect reciproc pentru membrii comunităților creștine și exclude orice formă de prozelitism.
Noi nu suntem concurenți, ci frați, iar acest concept trebuie să ghideze toate acțiunile noastre reciproce, precum și pe cele îndreptate către lumea exterioară. Îi îndemnăm pe catolicii și ortodocșii din toate țările să învețe să trăiască împreună în pace și iubire, și să gândească "la fel unii pentru alţii" (Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel 15: 5). Prin urmare, nu se poate admite folosirea unor mijloace neloiale pentru a-i incita pe credincioși să treacă de la o Biserică la alta, refuzându-le libertatea religioasă și tradițiile proprii. Suntem chemați să punem în practică preceptul Apostolului Pavel: "Râvnind astfel să binevestesc acolo unde Hristos nu fusese numit, ca să nu zidesc pe temelie străină," (Epistola către Romani a Sfântului Apostol Pavel 15:20).
25. Speranța noastră este că aceasta întâlnire poate contribui, de asemenea, la reconciliere, acolo unde există tensiuni între greco-catolici și ortodocși. Astăzi, este clar că metoda trecută a "uniatismului", înțeleasă ca unire a unei comunităţi cu o alta, separând-o de Biserica proprie, nu este calea restabilirii unităţii. Cu toate acestea, comunitățile ecleziale, care au apărut în aceste circumstanțe istorice, au dreptul să existe și să întreprindă tot ce este necesar pentru a satisface nevoile spirituale ale credincioșilor lor, căutând să trăiască în pace cu vecinii lor. Ortodocșii și greco-catolicii au nevoie de reconciliere și să gasească forme acceptabile reciproce de coexistență.
26. Deplângem confruntările din Ucraina, care au provocat deja multe victime, cauzând nenumărate răni asupr locuitorilor pașnici și aruncând societatea într-o criză economică și umanitară profundă. Invităm toate părțile implicate în conflict să demonstreze prudență, la solidaritate socială și la acțiuni care au drept scop construirea păcii. Invităm Bisericile noastre din Ucraina să depună eforturi în armonia socială, să se abțină de la a participa la confruntare, și sa nu susțină nicio dezvoltare ulterioară a conflictului.
27. Ne exprimăm speranța că schisma dintre ortodocşii din Ucraina poate fi depășită prin normele canonice existente, că toți creștinii ortodocși din Ucraina pot trăi în pace și armonie, și că comunitățile catolice din țară pot contribui la acest lucru, în așa fel încât frăția noastră creștină să poată deveni tot mai evidentă.
28. În lumea contemporană, multiformă dar unită printr-un destin comun, catolicii și ortodocșii sunt chemați să lucreze împreună, frățește, în proclamarea Evangheliei mântuirii, pentru a depune mărturie comună a demnităţii morale și libertăţii autentice a persoanei, "ca lumea să creadă" (Sfânta Evanghelie după Ioan 17,21). Această lume, în care pilonii spirituali ai existenței umane dispar progresiv, așteaptă de la noi o mărturisire creștină convingătoare, în toate sferele vieții personale și sociale. O mare parte din viitorul omenirii va depinde de capacitatea noastră de a da mărturisi împreună Duhul Adevărului, în aceste vremuri dificile.
29. Fie ca mărturisirea noastră îndrăzneață a adevărului lui Dumnezeu și a Vestii Celei Bune a mântuirii să fie susținută de către Omul-Dumnezeu Iisus Hristos, Domnul și Mântuitorul nostru, care ne întărește cu promisiunea infailibilă: "Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a binevoit să vă dea vouă împărăţia."(Sfânta Evanghelie după Luca 12:32)!
Hristos este izvor de bucurie și speranță. Credința în El transfigurează viața umană, o umple de sens. Aceasta este convingerea pe care au experimentat-o prin propria experienţă toţi cei cărora Petru li s-a adresat prin cuvintele sale: "Voi care odinioară nu eraţi popor, iar acum sunteţi poporul lui Dumnezeu; voi care odinioară n-aveaţi parte de milă, iar acum sunteţi miluiţi." (Întâia Epistolă Sobornicească a Sfântului Apostol Petru 2:10).
30. Plini de mulțumire pentru darul înțelegerii reciproce manifestate în timpul întâlnirii noastre, ne întoarcem cu speranță către Preasfânta Maică a lui Dumnezeu, rugând-o cu cuvintele acestei vechi rugăciuni: "Acoperă-ne cu bunătatea milostivirii tale, Maica lui Dumnezeu". Fie ca Fecioara Maria, prin mijlocirea ei, să inspire fratietate în toți cei care O venerează, astfel încât ei să poată fi uniţi, atunci când va vrea Dumnezeu, în pacea și armonia unui singur popor al lui Dumnezeu, spre slava Preasfintei şi Nedespărţitei Treimi!
Francisc,
Episcop al Romei
Papă al Bisericii Catolice
Kiril
Patriarh al Moscovei și al Întregii Rusii
12 februarie 2016, Havana (Cuba)
Document tradus în premieră în limba română de Agenţia de ştiri Lăcaşuri Ortodoxe
