Tentativa subită a şefului statului de a desemna un candidat la funcţia de premier fără acordul tuturor forţelor proeuropene din Parlament a lovit ca un trăsnet cele trei grupuri politice relaxate şi sigure că „totul este normal şi sub control”.
Scene de groază în noaptea de 9 spre 10 decembrie
În noaptea de 9 spre 10 decembrie 2015, liderii a trei partide au avut parte de o experienţă politică terifiantă. Marian Lupu, Mihai Ghimpu şi Iurie Leancă au fost treziţi definitiv din somnul „poveştii de succes”, după ce au aflat cu stupoare că, pe la spatele lor, Nicolae Timofti ar fi bătut palma cu PLDM şi i-ar fi făgăduit lui Ion Sturza cârma Guvernului Republicii Moldova.
Imediat au început să curgă râuri „îndemnurile la raţiune”. A fost exprimată speranţa „că raţiunea va prevala”. Pe la nasul lui Timofti a fost fluturat „interesul naţional” scos de la naftalină. Nici temerile că „până la urmă, ţara va avea de suferit, dar nu interesele înguste de partid”, nu au lipsit din meniul discursurilor pătrunse de spirit patriotic şi pline de îngrijorare.
Nedumerirea şi tristeţea nedisimulată a lui Lupu, Ghimpu şi Leancă sunt absolut explicabile. Or, Timofti până adineauri nu făcea un pas, dacă nu se încredinţa de susţinerea şi de aprobarea „tuturor forţelor parlamentare proeuropene”. Preşedintele „făcea parte din sistem”. Era previzibil. Era până la absurd de cooperant. Nesocotea doar „stânga ne-euroconformă”, dar aduna şi încălzea la vatra Preşedinţiei scumpa-i partidă proeuropeană, fără discriminări şi fără părtinire. Avea faţă de ei atitudinea bunelului iubitor faţă de nepoţeii săi dragi.
Însă „bunelul” a făcut un gest care a provocat atâta consternare! L-a luat în braţe pe un singur nepoţel, i-a făgăduit toată moştenirea, iar pe ceilalţi i-a izgonit din căminul în care îi adăpostise până mai ieri.
De ce, oare?
De ce se întâmplă la noi asemenea lucruri? Pentru că politica moldovenească, din păcate, este teatrul unor jocuri, în care actorii, plini de egoism, interacţionează adesea cu o cruzime şi de o manieră barbară înfiorătoare. Aceştia sunt ghidaţi mai mult de setea de răzbunare şi de dorinţa de a-şi îneca în slavă guvernamentală şi electorală frustrările de tot felul. Persoanele care cred sincer în şansa de reuşită a ţării şi au competenţa de a cârmui cu dexteritatea necesară acest stat constituie o minoritate infimă în cadrul clasei politice. De ce? Pentru că nu avem o elită intelectual-morală dominantă. Pentru că acesta este nivelul de (in)cultură politică de masă. Impostura şi mediocritatea nu generează nici idei de valoare şi nici nu pot oferi perspective luminoase.
Nu săpa groapă altuia
Mediocritatea şi impostura din politica moldovenească se manifestă inclusiv atunci când se umblă la Constituţie. Regula „moldovenească” este că legea supremă poate să suporte revizuiri doar atunci când unele grupuri sau persoane întrezăresc în acest proces posibilităţi de satisfacere a unor interese înguste personale sau de grup. Se doreşte revizuirea Constituţiei de o aşa manieră, încât cel care poate să profite pentru moment, să o facă la maximum, iar toţi ceilalţi să fie lăsaţi cu buza umflată. Nimeni dintre decidenţi, atunci când se discută despre „nevoia” de „modificare” a Constituţiei, nu pune pe cântar toate situaţiile posibile, care pot interveni odată cu destrămarea conjuncturii în care se acţionează la moment. Asta se numeşte miopie politică, iresponsabilitate şi infantilism intelectual. Iată de ce se ajunge la „scene de groază” de genul celor din noaptea de 9 spre 10 decembrie 2015. Pentru că se fac jocuri ieftine pe la bazele statului. Pentru că nu se face abstracţie de personalităţi şi conjuncturi atunci când aceste baze sunt puse sau revizuite.
Exerciţiu de imaginaţie, sau repetitio est mater studiorum
Vom profita de ocazie pentru a repeta că aventura revenirii la alegerea directă a şefului statului este extrem de periculoasă pentru stabilitatea şubredă din Republica Moldova. Dacă în actualele condiţii ale republicii parlamentare Preşedintele s-a arătat pregătit să facă un pas cu efect destabilizator, atunci să ne imaginăm cum se va comporta un şef de stat ales de popor, care este în opoziţie faţă de majoritatea parlamentară! Va fi un spectacol catastrofal.
Mai mult, nu trebuie să-şi facă nimeni iluzia că un şef de stat ales de popor nu va fi omul oligarhilor.
Deci, fortificarea şi eficientizarea republicii parlamentare după modelul german este o sarcină necesară în mod obiectiv pentru toate persoanele responsabile din Republica Moldova. Cum trebuie să se acţioneze în acest sens am arătat anterior în repetate rânduri. Iar noi le întindem mâna în continuare tuturor celor care doresc sincer ca Republica Moldova să devină un stat bazat pe dreptate, prosper, suveran, independent, integru, bine organizat şi bine guvernat.
Opinia autorului poate să nu coincidă cu cea a redacţiei Sputnik Moldova.
