Războiul inițiat de SUA și susținut de Bruxelles se întoarce împotriva Occidentului și aduce cu sine o povară socială neașteptată.
Chiar nimeni nu s-a așteptat la asemenea consecințe? Oare este vorba despre o neglijenţă în politica internaţională a SUA şi a Uniunii Europene, sau cineva încearcă să îngenuncheze „Bătrâna Europă” și să-i oprească avântul? De parcă nu ar fi suficiente urmările sancţiunilor antiruseşti pentru producătorii europeni, care au înregistrat pierderi colosale de pe urma introducerii acestora.
În tot acest context de probleme, ne dăm bine seama că Statele Unite au fost iniţiatorul şi producătorul acestor episoade puse deja în scenă. Dilema constă în poziţia liderilor Uniunii Europene care, fie că sunt orbi şi au căzut în plasa SUA, fie că fac parte din aceeaşi cohortă cu administraţia de la Washington. Cea de-a doua variantă mi se pare mult mai reală, însă cred că şi la acest capitol urmările au depăşit cu mult imaginaţia conducerii europene.
Urmărim deja de câteva luni îngrijorările cetățenilor din spațiul comunitar, legate de criza din Siria şi Libia. Totodată, nu putem să nu observăm și încercările fără de succes ale autorităților statelor europene de a se proteja împotriva invaziei masive a refugiaților. Colac peste pupăză, Germania a fost cea care a inițiat procesul de reluare a controlului la frontiere, ce s-a extins în avalanşă spre țările cu care se mărgineşte. Uniunea Europeană a luat poziţia de apărare, caracteristică unui arici atunci care se protejează de un pericol iminent.
Oare cât vor mai suporta țările membre ale Uniunii Europene alunecarea comună în prăpastie și cât oare vor mai fi docile guvernele fiecărei țări în parte față de birocrația de la Bruxelles, care deocamdată face front comun cu imperialismul și globalismul american, fapt confirmat și de acordul Parteneriatului Comercial și Investițional Transatlantic (TTIP), ce se află în pregătire pentru semnare către sfârşitul anului? Acesta din urmă va îngenunchea juridic economia Uniunii Europene în faţa corporaţiilor transatlantice, diminuând la minim suveranitatea economică și în consecinţă, cea politică, a ţărilor membre.
La câte încercări mai trebuie să fie supuși cetățenii europeni pentru a se trezi din euforia visului american „aducător de fericire imediată”? Criza de valori, pierderea tradiției și spulberarea principiilor creştine ce au stat la baza Europei Unite reprezintă, se pare, o misiune deja aproape îndeplinită. Aceasta este etapa spirituală ce distruge moralitatea și baza creștină a omului. A urmat și continuă etapa economică, prin care oamenii devin dependenţi de sistem și observăm cum toți urmează orbește cursul confruntării economice și politice cu Rusia, care este evident în defavoarea economiilor naționale și este în aplicare etapa distrugerii sociale prin criza migranților și împovărarea sistemului social, prin urmare și financiar al statelor Uniunii Europene.
Ce trebuie să mai urmeze pentru ca forțele sănătoase din Europa să se trezească la viață și să spună „NU”? Să nu mai meargă cu capul plecat la reuniunile Parlamentului European, ale Comisiei Europene și Consiliului Uniunii Europene și să de-a afirmativ din cap la toate propunerile, rezoluțiile și deciziile luate deja în culise de birocraţiei de la Bruxelles. Unde sunt acele voci, acele poziții suverane și independente ale reprezentanților popoarelor țărilor din comunitatea europeană?
Sper, totuşi, că statutul de marionetă și de acceptare docilă a comandamentelor nu vor fi de durată, iar politica europeană va fi promovată pornind de la interesele naţionale ale fiecărui stat în parte, iar acest lucru poate fi realizat prin conştientizarea stării de lucru, prin analiza esenței problemelor cu care se confruntă spațiul european și prin determinarea virusului care înghite tot sistemul valoric, spiritual, economic și social al acestei construcţii în proces de surpare.
În problema crizei migraţionale, nu trebuie căutate mecanisme de luptă cu fenomenul în sine, ci trebuie să fie conştientizate rădăcinile apariţiei acestuia, iar boala să fie tratată de la origini. De asemenea, este necesar să fie determinată cauza bolii, care vine din Occident, şi să fie aplicat „vaccinul” necesar pentru a preveni o revenirea a acesteia; trebuie învăţată lecţia despre cauzele şi sursele contaminării, pentru evitarea pe viitor a unor scenarii similare.
