CHIŞINĂU, 3 iul — Sputnik. Scandalul interceptării convorbirilor unor oficiali francezi ia amploare. Consiliul francez de securitate s-a întrunit în ședință extraordinară, Parisul și-a rechemat pentru consultări ambasadorul său de la Washington. Cu toate acestea, acțiunile SUA vor rămâne mai curând fără vre-un răspuns serios, iar reacțiile autorităților franceze vor fi asemănătoare cu cele ale Germaniei care a trecut deja printr-o situație similară: la început s-au indignat violent, după care a urmat demonstrarea solidarității cu cel mai important partener. Altfel nici nu poate fi, deoarece și Franța, și Germania sunt țări care, deocamdată, nu au o suveranitate politică deplină, conchide Pilko într-un articol publicat de RIA Novosti.
Numai alianța strânsă cu SUA (în cadrul NATO) le permite să pară a fi state globale. Iar drept recompensă pentru aceasta, ele trebuie să-și revizuiască în permanenţă politica externă, în conformitate cu directivele Washingtonului.
Desigur, această stare de lucruri s-a creat încă demult, în anii războiului rece, când țările Europei Occidentale au acceptat în mod conștient o alianță strânsă militaro-politică cu SUA și formarea comunității euroatlantice, al cărei lider unic este Washingtonul. Iar Franța și Germania au devenit actori în rol secund. Posibil că, din punctul de vedere al intereselor naționale ale Parisului și Bonnului, această decizie putea avea la acea oră o explicație logică.
Însă acum nu mai există o opoziție bipolară, lumea a devenit alta. Nici Franța și nici Germania nu mai au nevoie de protecția americanilor, pentru care SUA cere prea mult. Și totuși, în relațiile SUA – Europa Occidentală nu s-a schimbat nimic. Cei conduși reacționează ca și până acum la orice semnal al celui care conduce.
Cu toate acestea, în relațiile internaționale totul își are propriul preț. Iar răsplata Europei pentru faptul că a renunțat la politica externă de sine stătătoare în schimbul garanției securității din partea Washingtonului este acum acel prejudiciu economic provocat de sancțiuni și contrasancțiuni, războiul din Ucraina și cea mai mare, în ultimul sfert de veac, escaladare a tensiunii pe continentul european. Oare nu este prea scump?
Apropo, nici pe departe nu toate statele Europei acceptă ceea ce se întâmplă. Unele, precum Grecia, se află întro stare atât de disperată, încât nu-și pot permite să fie atrase într-un conflict european.
Este semnificativ faptul că o țară mare precum Italia la fel nu dorește să adere orbește la politica promovată de Franța și Germania în cadrul UE.
Se pare că Italia înțelege că suveranitatea țării în condițiile actuale nu înseamnă defel un lux la care poți renunța, ci este o garanție absolută pentru dezvoltarea cu succes a economiei.
Astfel, poziția Italiei și intenția ei de a colabora cu Rusia predispune la optimism. Mai devreme sau mai târziu, țările europene vor trebui să-și restabilească suveranitatea și să promoveze pe arena internațională acea politică ce corespunde anume intereselor lor, nu celor americane. Astăzi Italia este pionierul în acest domeniu. Celelalte țări o vor urma.
