De ce ne isterizează nunta lui Chicu în timp ce nici nu ne îngrijorează cel ce bate la ușă

Eu nu vreau să provoc panică sau să isterizez publicul, dar uneori am impresia că suntem atât de inconștienți, atât de iresponsabili și miopi încât nici măcar nu ne imaginăm proporțiile dezastrului care ne așteaptă.

Și când spun asta mă refer nu doar la cei care se află la guvernare sau la cei care fac politică, ci la toți noi cetățenii acestei țări, la întreaga țară.

Am văzut că multă lume s-a impacientat de faptul că premierul Ion Chicu a jucat nunta fiului său la o celebră vinărie din preajma Capitalei, cu mulți oaspeți, cu mult fast și cu multă pază. Cel puțin așa pretind cei care au postat filmulețe de la respectiva ceremonie. Eu le înțeleg revolta celor care și-au amânat sau anulat nunțile în urma deciziilor luate de guvernanți, inclusiv de Chicu, care în plină pandemie și în pofida restricțiilor a organizat această sindrofie de familie. Eu le înțeleg revolta celor care au fost opriți să-ți petreacă morții creștinește pe ultimul drum, din cauza restricțiilor impuse de putere. Eu le înțeleg revolta celor care au fost amendați cu sume astronomice pentru că au încălcat respectivele restricții, între care mame cu copii în brațe care au comis crima de a se plimba prin parcuri pustii sau pensionarii care au avut obrăznicia de a vinde o legăturică de mărar sau pătrunjel la un colț de stradă, fără să le pese de faptul că aceste plante sunt strașnice transmițătoare de coronavirus!

Și revolta oamenilor de afaceri care au plătit amenzi de sute de mii de lei, deși unii dintre ei (unii, nu toți) nu au făcut nimic altceva decât să încerce să-și salveze afacerea, nu neapărat să sfideze autoritățile care au impus restricțiile care, iată, au ruinat economia moldovenească. De preoți, enoriași și slujbele oprite exact ca în plină dictatură bolșevică nici nu mai spun. Pe toți aceștia îi înțeleg perfect și revolta lor este justificată. Ceea ce nu înțeleg este de ce lumea noastră se revoltă atât de zgomotos când este vorba de niște lucruri totuși mărunte (o nuntă cu vreo 200 de nuntași) și nici măcar nu observă lucrurile cu adevărat grave.

Să mă explic.

Acum câteva zile Biroul Național de Statistică a publicat studiul "Locuințe date în exploatare în ianuarie-iunie 2020" de unde aflăm că în ianuarie-iunie 2020 au fost date în folosință 2791 de locuințe (apartamente și case de locuit individuale), cu 885 de locuinţe mai puţin faţă de ianuarie-iunie 2019. Suprafaţa totală a locuinţelor date în folosință în ianuarie-iunie 2020 a însumat 219,3 mii m². Comparativ cu nivelul înregistrat în aceeași perioadă a anului 2019, acest indicator a scăzut cu tocmai 19,1%.

Iată deci că în prima jumătate a anului acesta suprafaţa totală a locuinţelor date în folosință s-a redus față de anul trecut cu aproape 20 la sută! Și lucrul acesta nu că nu revoltă, dar nici nu îngrijorează pe nimeni.

Și acesta nu este cel mai grav lucru care se întâmplă în Republica Moldova. Un lucru foarte grav, care va avea repercusiuni puternice negative asupra fiecărui dintre noi, este ceea ce se întâmplă pe piața muncii. Tot mai mulți moldoveni rămân fără lucru, asta însemnând că nu mai pot pune o bucată de pâine pe masă.  

Potrivit Studiului Pieței Muncii, prezentat pe platforma Ministerului Economiei și Infrastructurii, în a doua jumătate a lunii iunie șomajul a crescut cu 48% în aprilie, comparativ cu luna martie 2020. Atenție, șomajul a crescut cu 48 la sută într-o singură lună, nu într-un an, deși și așa ar fi fost dramatic.  

Această cifră este un indicator grăitor al numărului de afaceri, întreprinderi mari și mici, care se confruntă cu mari și grave probleme: unele s-au închis lăsându-i pe angajați în stradă, alții au efectuat disponibilizări în speranța să supraviețuiască cumva acestei crize.

Și asta nu e tot. Mai încolo va fi și mai rău. Și asta o spun nu eu, ci autorii respectivului studiul care au estimat că, urmare a crizei, rata populației inactive de 25-60 ani va crește în 2020 cu 30%. Prin urmare, vreo 30% dintre cetățenii de 25-60 de ani își pot pierde locul de muncă pe parcursul anului curent!

Și, dacă nu vor avea un loc de muncă, ce au să facă? Vă spun eu. Au să fugă peste hotare sau, care nu o să poată să facă lucrul acesta, au să moară de foame în propria țară. Vom avea o explozie a sărăciei, o creștere a ratei criminalității, o catastrofă umanitară. Și lucrul acesta nu impacientează pe nimeni. Experții nu vin cu analize și cu propuneri de soluții pentru această problemă atât de gravă, la fel cum nu face nici opoziția politică. Și de ce ar veni cu propuneri și soluții opoziția, dacă scopul ei este doar să-i dea jos pe actualii guvernanți, după care – nicio schimbare. Dar ce fac sindicatele, societatea civilă, presa, ce propun, ce abordare și ce soluții au ele? Armata de analiști plătiți din bani veniți din exterior sau din bugetul de stat? Toți și toate nu au nimic de spus. Nu-i privește. Nu au atitudini, nu au propuneri, nu au soluții. Dar dacă nu-i privește, dacă nu ne privesc pe noi toți niște lucruri atât de grave, atunci, dragii mei, mă tem că revolta noastră cu nunta lui Chicu se ridică doar la nivelul unei bârfe de mahala.

Mai mulți ani în urmă, mai bine zis vreo 20 de ani, era în vogă un banc aproape sinistru. Cine este mic, negru și bate la ușă? Răspunsul este unul cinic, dar sincer: Viitorul.

Opinia autorului nu reprezintă neapărat opinia redacției.

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova