Închiderea universităților, ca mijloc de reducere a cheltuielilor: Va fi și mai rău

Ministerul Educației a anunțat, și nu doar că a anunțat, dar chiar a întreprins primele acțiuni în vederea reducerii numărului de universități din Republica Moldova.

Chiar dacă responsabilii din cadrul Ministerului Educației nu folosesc termenul "reducere a numărului universităților", ci îi spun "raționalizare a rețelei de universități publice din țară cu scopul de a eficientiza cheltuielile publice și de a crește calitatea studiilor" sau "fuziunea prin absorbție de către o universitate cu programe similare a altor instituții de învățământ superior cu un număr mic de studenți și aceleași programe", esența este aceeași: închiderea unor universități mici cu perspectiva ca angajații acestora și studenții să fie încadrați în universitățile mai mari.

Așa cum am spus mai sus, procesul anunțat de Ministerul Educației a și început. Ieri, ministrul Educației, Culturii și Cercetării, Igor Șarov, a avut o întrevedere cu rectorul Institutului de Relații Internaționale din Moldova, Valentin Beniuc, și  rectorul Universității de Stat „Dimitrie Cantemir”, Aurelia Hanganu, pe care i-a informat despre lansarea procesului de fuzionare (prin absorbție) a celor două instituții de învățământ superior cu Universitatea de Stat din Moldova și despre pașii care urmează să-i întreprindă.

Din câte a fost anunțat și am înțeles noi, procesul inițiat de autorități are două scopuri de bază.

Primul: "Eeficientizarea cheltuielilor publice" pentru învățământul universitar. Cel puțin asta a menționat Ministerul Educației în comunicatul de presă care anunța acest proces. Al doilea: crește calitatea studiilor.

Mai menționăm aici că procesul de închidere a unor universități și absorbirea lor de către altele a demarat la câteva zile după ce premierul Ion Chicu a lansat într-o postare pe Facebook imperativul reformei educației, în care este vizat iar aspectul financiar și cel al calității studiilor în universități.  

Vom reproduce exact ceea ce a spus Chicu pentru ca mai jos să încercăm să înțelegem ce vor să facă autoritățile în domeniul învățământului universitar.

"Reforma educației, în special, învățământul profesional-tehnic și cel universitar. Trebuie de redirecționat către colegii și școli profesional-tehnice o parte din banii enormi pe care statul îi cheltuie pentru întreținerea zecilor de universități. Care, în ultimii 15-20 de ani, s-au transformat în adevărate feude, stăpânite de purtători nemuritori de eșarfe colorate cameleonic. Cel mai grav nu este irosirea banilor publici de către aceștia, dar mutilarea sorții tinerilor, care, în loc să obțină studii calitative în universități, le pierd și pe acele din liceu. Avem pregătit împreună cu BM și FMI Conceptul și al acestei reforme. În țară trebuie să rămână un număr optimal de universități (publice) – nu mai multe, decât au fost până în 1991", a scris premierul Ion Chicu pe Facebook.

Așa cum am spus mai sus, procesul demarat de autorități are două scopuri: reducerea cheltuielilor pentru învățământul universitar și creșterea calității studiilor în acest domeniu.

Dacă în cazul realizării primului obiectiv - reducerea cheltuielilor - mecanismul utilizat de autorități este clar – închiderea unor universități, de fapt, a tuturor celor care au fost înființate după 1991, atunci în cazul celui de-al doilea - creșterea calității studiilor universitare - guvernanții nu precizează cum vor să realizeze acest obiectiv. Refuzăm să credem că ei au speranța că eficientiza cheltuielile publice va conduce la creșterea calităților studiilor, asta ar fi nu doar o naivitate, ci chiar o mare greșeală.

Închiderea unor universități – o jumătate de măsură

Premierul Ion Chicu are dreptate atunci când afirmă că sunt multe universități în care tinerii nu învață nimic, ci sunt de-a dreptul, nu formați, ci deformați. De fapt, ei acolo învață un singur lucru, unul extrem de grav, care a adus mari probleme societății noastre: că orice poate fi cumpărat, chiar și studiile, că pentru a obține o diplomă nu este neapărat să muncești, să înveți – mult mai simplu este să dai bani, să o cumperi. Asta este perfect adevărat.

Problema este că acest fenomen, care este produsul ideologiei liberale - dominante și chiar oficiale, nu doar la noi, ci în întreaga Europă și în mai toată lumea, a afectat nu doar universitățile care au fost înființate după 1991, ci, într-o măsură mai mare sau mai mică, pe toate.

Respectiv, închiderea unora dintre universitățile din Moldova nu este neapărat o soluție. Mai degrabă ar fi fost o soluție și ar fi fost cea mai bună soluție ridicarea calității, nivelului studiilor în toate universitățile care există astăzi în Moldova, dacă acest lucru este cumva posibil.

Eu nu vreau să afirm că decizia luată de autorități de a închide universitățile înființate după 1991 este o greșeală. Dimpotrivă, poate fi un pas important în reforma învățământului universitar, dacă autoritățile vor merge consecvent și până la capăt pe această cale. Dar asta ar însemna că universitățile care nu vor fi închise trebuie să devină cu adevărat universități, iar absolvenții lor adevărați specialiști în domeniu, niște intelectuali adevărați, nu doar posesori de diplome care li s-au dat doar cu prețul achitării unor taxe (de către părinții lor) și a timpului pierdut în zadar în respectivele instituții.

De ce de la an la an, avem tot mai puțini studenți

Un alt aspect extrem de important care mie mi se pare că autoritățile îl neglijează este cel ce ține de numărul în descreștere a studenților de la an la an. De dragul adevărului trebuie să menționăm că, în ultima perioadă, numărul de studenți s-a redus de peste două ori: de la 128 de mii în anul de studii 2006-2007, la 60 de mii în anul de studii 2018-2019.

Impresia mea este că Ministerul Educației justifică reducerea numărului mare de instituții publice de învățământ superior prin numărul în descreștere a studenților. Adică, dacă avem studenți mai puțini, să avem și universități mai puține. Această abordare ar fi corectă dacă reducerea numărului studenților ar fi determinată, să zicem, doar de niște factori obiectivi, cum ar fi de scăderea natalității și a emigrării în masă a moldovenilor, inclusiv a celor care sunt la vârsta în care emerg la universitate.  

Problema este că numărul în descreștere a studenților este determinat în mare măsură și de faptul că universitățile din Moldova nu rezistă concurenței celor de peste hotare.

Universitățile din Moldova nu rezistă concurenței celor de peste hotare

Scăderea numărului studenților atestă faptul că astăzi Republica Moldova se află într-o situație extrem de proastă. Asta înseamnă că natalitatea are în continuare un trend accentuat negativ, că oamenii continuă să plece masiv peste hotare pentru a se stabili cu traiul acolo, nu doar pentru a munci, pentru a câștiga un ban.

Mai grav este că, în ultima perioadă, mulți tineri pleacă la studii peste hotare dat fiind că acolo calitatea studiilor este mult mai înaltă. Odată ce obținerea studiilor a devenit o chestie costisitoare, care necesită și un considerabil efort financiar, nu doar intelectual, de ce să-ți rozi fundul pantalonilor într-o universitatea din Republica Moldova, obținând niște cunoștințe precare și să ai și niște șanse îndoielnice de a te angaja la muncă cu aceste studii? Este logic că tinerii moldoveni preferă să meargă să învețe în universitățile din România, în primul rând, pentru că este foarte aproape și unde au un șir de avantaje, dar și din Rusia, Italia, Franța, Marea Britanie, Olanda. Din păcate, universitățile de la noi nu rezistă concurenții celor de acolo.

Temerea mea este că doar închiderea unor universități fără creșterea calității studiilor în cele care vor continua să activeze va genera probleme și mai mari, mult mai grave în anii următori.

Prima consecință nefastă a închiderii unor universități va fi faptul că numărul tinerilor care vor merge să facă studii peste hotare va crește și mai mult. Asta înseamnă că va crește și numărul celor care vor rămâne să muncească și să locuiască peste hotare după absolvirea facultății.

Profesorii universitari părăsesc masiv universitățile și, în curând, vor părăsi și țara

A doua consecință gravă a faptului că unele universități vor fi închise este că vor pleca peste hotare nu doar tinerii care vor să-și facă studiile, dar și mulți dintre profesorii universitari care vor rămâne fără locul lor de muncă. Și mulți vor rămâne fără acest loc de muncă pentru că nu vor putea fi reangajați toți în instituțiile care vor absorbi universitățile închise. Dacă se va proceda astfel, atunci chiar nu mai înțeleg care este rostul acestei reforme. S-ar părea că disponibilizarea profesorilor ar fi o problemă minoră, dar eu sunt sigur că este una extrem de gravă. Și asta pentru că va avea loc un nou val de emigrare a materiei cenușii.

Chiar dacă am avea să le reproșăm multe lucruri unor reprezentanți ai acestei categorii sociale și profesionale, totuși, profesorimea este una dintre cele mai instruite și culte categorii din Republica Moldova. Și iată că există pericolul real să rămânem și fără această categorie profesională, așa cum am rămas, spre exemplul, fără ingineri. 

Trebuie să mai adăugăm că, dacă profesorii universitari sau o bună parte a loc vor rămâne fără locuri de muncă și își vor lua lumea-n cap plecând peste hotare, cu ei vor merge și membrii familiilor din care ei fac parte, adică iarăși copiii.

De fapt, angajații din universități deja pleacă masiv din domeniu. Potrivit unui raport mai vechi al BNS, în 2018, în instituțiile de învățământ superior și-au desfășurat activitatea 4,5 mii de persoane (personal de bază), cu 6,1% mai puțin comparativ cu anul de studii 2017-2018. Și asta în condițiile atunci nu avea loc închiderea universităților în lanț, proces care a demarat acum.

Economisirea banilor publici nu poate fi ținta unei reforme în domeniul învățământului universitar

Eu admit și, mai ales, sper că reforma învățământului universitar, dacă este cu adevărat o reformă, demarată de autorități nu presupune doar reducerea mecanică a numărului universităților în scopul reducerii cheltuielilor publice. Aceasta ar trăda o abordare mercantilistă, perfect liberală, care are drept consecință dezintegrarea și ruinarea definitivă a societății noastre. Asta ar însemna repetarea experienței triste din sistemul ocrotirii sănătății, când ani la rând s-au închis spitalele de ne-am pomenit astăzi, în plină pandemie, în situația critică în care suntem.

Dacă autoritățile vor să demareze o reformă în învățământul universitar, trebuie să se ghideze de faptul că scopul acesteia nu trebuie să fie economisirea banilor publici sau profitul, ci binele comun, binele întregii societăți – educarea și instruirea elitelor, care astăzi practic ne lipsesc. Iar reducerea mecanică a numărului universităților nu are cum să atingă acest țel.   

Opinia autorului ar putea să nu coincidă cu cea a redacției Sputnik Moldova.