Despre problemele opoziției din Moldova

Problema opoziției, fie ea de dreapta sau de stânga, este că încearcă de fiecare dată să se justifice și să demonstreze că nu sunt împotriva "parcursului european", chiar dacă sunt critici față de politica actualei guvernări.

Or, adoptând o astfel de poziție defensivă, doar legitimează partidul puterii. O bună parte a oamenilor, chiar și cei care nu se interesează activ despre viața politică, își dau bine seama că tot discursul despre "integrare europeană" e o bulă de săpun, o serie de campanii de PR pe plan intern și extern, care acoperă toate eșecurile și incompetențele.

Europenizare nu se mai asociază cu modernizarea, ci cu multă demagogie și delăsare. Noul discurs politic, pe care îl așteaptă societatea moldovenească, este reorientarea de la PR la fapte palpabile și de la politici externe, la problemele interne. "Europa", "parcursul european", "integrare europeană" trebuie eliminate din discursul public, iar locul lor să fie luat de "banala" normalitate (drumuri normale, infrastructură normală, justiție normală, educație normală, sate normale etc.). Nu există niciun fel de "parcursul european" în Moldova.

Există doar o degradare care este mascată cu un discurs despre "viitorul luminos" pentru care toți trebuie să se sacrifice azi. Iar dacă acum câțiva ani această manipulare își avea efectul, azi nu mai sensibilizează pe nimeni. Pentru PAS menținerea discuțiilor despre "europenizare" este convenabilă, pentru că e terenul în care se simt ca peștele în apă, iar această mitologie definește rolurile în spațiul politic, în care ei continuă să fie "partea luminoasă" a istoriei.

Limbajul definește realitatea, iar dacă continui să legitimezi discursul hegemonic, atunci legitimezi și pe cei care îl emit. Iată de ce opoziția de toate culorile trebuie să înceteze tentativele de a deveni un PAS 2.0 (cochetând cu ambasadele și emisarii străini, cerșind binecuvântare) și să treacă la nuanțarea problemelor reale, care exprimă o altă stare de lucruri. Credința că cineva va acumula politic prin a demonstra că este "mai european decât PAS" (sau nu este chiar atât de anti-european) e o naivitate. Adversarul trebuie atras în circumstanțele, în care armele lui devin inutile, exact așa cum Ștefan cel Mare atrăgea turcii în zone mlăștinoase sau zone cu relief specific care nu permiteau desfășurarea trupelor masive și acolo îi bătea de le suna apa-n piuă.

Următoarea bătălie trebuie să fie nu între între pro-europeni și anti-europeni (sau cine e mai european), ci între adecvați și inadecvați. Dar, nu exclud că ne-am putea trezi cu o luptă pe viață și pe moarte între mai multe tabere total inadecvate. E cel mai sumbru scenariu.