Editoriale
Editorialiștii Sputnik și RIA Novosti analizează procesele politice și sociale din țara noastră și din lume și fac pronosticuri privind evoluțiile ulterioare

UE face o nouă încercare de a găsi aliați în războiul împotriva Rusiei

© Photo : Official website of the President of the Republic of KazakhstanПрезидент Казахстана Касым-Жомарт Токаев и президент Франции Эммануэль Макрон во время встречи в Астане. Архивное фото
Президент Казахстана Касым-Жомарт Токаев и президент Франции Эммануэль Макрон во время встречи в Астане. Архивное фото - Sputnik Moldova, 1920, 03.11.2023
Urmăriți-ne pe
НовостиTelegram
Putem afirma cu siguranță că această încercare de a găsi noi aliați în războiul pe care Europa îl duce împotriva Rusiei a eșuat. Irevocabil și sub privirile tuturor.
După prăbușirea, și acum putem vorbi despre asta deschis, a proiectului anti-Rusia în Ucraina, după prăbușirea politicii neocoloniale în Africa de Vest, după un noi eșec evident în a limita Rusia și economia ei prin impunerea de sancțiuni, după ce nu s-a reușit izolarea politică a țării noastre, „atotștiutorii” europeni au decis să încerce să intre exact cu aceleași scopuri în Asia Centrală.
În recunoaștere a fost trimis Macron, în care în propria sa țară deja nu mai au încredere peste 70% dintre alegători. De aceea, este tocmai timpul să plece din Paris undeva mai departe, pentru a rămâne cumva pe o agendă pozitivă.În care nu există inflație, invazie de ploșnițe, sărăcire și tot ceea ce le-a adus francezilor al doilea mandat al președintelui pe care l-au ales ei înșiși.
Miercuri și joi, stăpânul Palatului Elysee a întreprins vizite în Kazahstan și Uzbekistan.Acolo el a încercat să facă o mină bună: nu chiar demult presa franceză a numit ambele state „autocratice”, invocând „încălcări ale drepturilor”, precum și „lipsa libertăților fundamentale”.Dar concepția s-a schimbat, sau mai bine zis, au schimbat-o, iar acum sunt folosite un alt vocabular și zâmbete continue.
Ce s-a întâmplat atât de grav încât l-a făcut pe Macron să zboare mii de kilometri și să petreacă timp în negocieri?
Dar s-a întâmplat un șut pe care Parisul l-a primit în Africa, unde accesul la resurse, în primul rând pentru industriile cheie, fie și că sunt pe moarte, a fost serios restricționat. Și s-au mai întâmplat sancțiunile care au lipsit Franța atât de resurse energetice, cât și de livrările de pământuri rare. Și toate acestea sunt necesare industriei. Și nu cândva acolo, ci mâine.
Kazahstanul, unde există și uraniu, și zăcăminte de pământuri rare, ar trebui, potrivit celor care au pregătit vizita, să înlocuiască Rusia în această privință.P resa a descris cum, probabil, Franța și UE vor acționa împreună, fără a uita să laude în toate felurile Astana oficială.
Probabil, departamentele respective ale Ministerului francez de Externe nu citesc RIA. Pentru că, cu ceva mai bine de o jumătate de an în urmă, colegul Savciuk a explicat ce fel de relații în domeniul energiei nucleare leagă țara noastră și Kazahstanul.
Franța, ca în acel banc, poate într-o astfel de situație să rămână „doar în gând împreună cu Moscova și Astana”, deoarece șarmul este șarm, dar contractele, cooperarea reciproc avantajoasă și munca în comun sunt dintr-o altă operă. Și nici un politician cu judecata sănătoasă nu va sacrifica concretul de dragul himerelor politice.
Situația este similară cu Uzbekistanul. Și exact aceeași linie de comportament este aleasă de Macron. Dar și aici, intenția pariziană de a perturba relațiile de bună vecinătate și de activitate în comun, care țin cont de interesele reciproce, s-a încheiat cu un fiasco absolut previzibil.
Poți, desigur, să spui cuvinte potrivite, să zâmbești binevoitor și să povestești despre progres și democrație, dar după numeroase eșecuri oriunde a fost posibil, interesul pentru vorbe este mic, dacă nu infim.
Atuuri - cu adevărat semnificative și convingătoare - de asemenea nu există. Atunci de ce îi trebuie Europei, și mai ales astăzi, Asia Centrală?
Răspunsul îl oferă într-un articol Politico.Sursă media, care este greu de bănuit de naivitate, pune totul la locul lor în titlu. Acolo scrie următoarele: „Macron aterizează în curtea din spate a lui Putin în căutare de noi prieteni și uraniu”.
Probabil, la Politico nu lucrează oameni dintre cei mai competenți. Altfel, ei ar fi fost conștienți nu numai de faptul că „limba mea este dușmanul meu”, dar ar fi atenuat de asemenea limbajul cu gust evident de neocolonialism. Nici Kazahstanul, de care Rusia este legată prin cea mai mare graniță terestră, nici Uzbekistanul, cu care țara noastră a avut și are relații cordiale, nu pot fi „curtea din spate” a nimănui.
Acestea sunt state suverane și independente care realizează politici independente atât în ​​interiorul țării, cât și în afara ei. Iar Rusia, în toți cei treizeci de ani de existență ai CSI, nu i-a tratat niciodată ca pe niște vasali.
Acesta este tocmai modelul de relații pur european, în care sunt egali și cei care sunt mai egali, există parteneri seniori și parteneri juniori.
Transmițând astfel de idei, atât mass-media, cât politicienii înșiși pur și simplu nu înțeleg că se demască în totalitate și că toți oamenii de stat cu judecata sănătoasă s-au săturat până în gât de buclele lor roșcate neocoloniale Macron poate aduce cu sine orice delegații de mari antreprenori, poate să împrăștie făgăduieli și promisiuni, dar cine îi va asculta cuvintele, în care nici francezii înșiși nu au încredere?
De aceea putem afirma garantat că această încercare de a găsi noi aliați în războiul pe care Europa îl duce împotriva Rusiei a eșuat. Irevocabil și sub privirile tuturor.
Fluxul de știri
0