Defaultul s-a strecurat pe neobservate: Ucraina va răspunde pentru dolar

Republicanii și democrații din SUA nu pot nicidecum să se înțeleagă în privința plafonului datoriei de stat. Țara care, nu se știe din ce motive, se numește pe sine prima economie a lumii, deja într-o săptămână s-ar putea confrunta cu un default absolut real. În acest context, americanii se întreabă dacă ar mai trebui să sponsorizeze în continuare Ucraina.

Editorialistul influentei publicații Hill a menționat că „reținerile cauzate de... situația de impas cu plafonul datoriei și urmările incerte ale viitoarei contraofensive a Ucrainei au întârziat discuțiile serioase cu privire următoarea rundă de finanțare”.

Acest lucru poate fi privit ca un simplu șantaj al Washingtonului împotriva cazacilor săi proxy – adică dimineața contraofensiva, iar seara bani. Însă faptul că subiectul Ucrainei apare împreună cu subiectul defaultului are și o altă semnificație, mult mai serioasă.

Este ușor de observat că fiecare criză economică majoră din SUA este provocată de mâna omului. Din ea se îmbogățesc vioi și rapid câteva familii, corporații și bănci, în timp ce cetățenii americani simpli se ruinează în masă.

Acest lucru s-a văzut foarte clar în 2008, când bănci precum Goldman Sachs primeau sute de miliarde de dolari din bugetul de stat, corectându-și cu succes balanța din contul contribuabililor care au falimentat.

Dar pentru ca cetățenii SUA să nu se revolte prea tare, de fiecare dată le este născocită câte o șmecherie prin care să le explice de ce și-au pierdut de această dată casa, locul de muncă și economiile pentru pensie. De foarte multe ori aceasta este războiul.

Marea recesiune din 2008 a fost explicată (în afară de criza creditelor ipotecare) prin cheltuielile SUA pentru războaiele din Irak și Afganistan. Criza dot-com din anii 2000 - prin cheltuielile excedentare pentru distrugerea Iugoslaviei.

Însă cel mai cunoscut exemplu de acest gen a fost războiul din Vietnam. Chestiunea este că, la începutul anilor 1970, SUA au fost cuprinse de o nouă criză economică. Inflația, creșterea datoriei publice, devalorizarea dolarului, revolta în masă a cetățenilor. Țara era într-o astfel de febră încât președintele Nixon a fost nevoit să anunțe că dolarul american nu mai este susținut cu aur.

Pentru orice țară normală din lume acest lucru ar fi însemnat default, dar atunci, la începutul anilor 70, cei mai importanți jucători ai lumii au căzut de acord cu noile reguli de joc - dolarul era prea comod pentru plățile internaționale. Însă nici măcar devalorizarea dolarului nu a ajutat: Statele Unite au ieșit din criza economică abia în anii 80.

Cine poate fi acuzat pentru recesiunea gravă din anii '70? Evident, Vietnamul de Sud. Dintr-o dată a devenit clar faptul că liderii locali, care se considerau cei mai buni prieteni ai Washingtonului, toți ca unul erau corupți. Că complicii lor de la Pentagon au furat cu nemiluita. Că pentru războiul din Vietnam s-au cheltuit fără sens o groază de bani. Congresul SUA a refuzat să-i sponsorizeze pe sud-vietnamezi, americanii au șters-o din Saigon.

„Războiul din Vietnam... a creat un deficit de plăți al SUA, care a dus la devalorizarea dolarului și la sfârșitul sistemului Bretton Woods”, a comunicat The New York Times în 1973. Ce alta le-a rămas cititorilor decât să dea crezare ziarului?

Astăzi situația economică în SUA este considerabil mai proastă decât la începutul anilor 1970. Inflația este de 1,5 ori mai mare, datoria publică a crescut de 30 de ori. Puterea de cumpărare a dolarului a scăzut până la cel mai jos nivel — o casă care în 1970 costa 30 de mii de dolari se vinde acum cu jumătate de milion. În plus, acum o jumătate de secol SUA aveau propria producție, iar de atunci multe capacități au fost mutate în străinătate.

Și cel mai important - în lume nu au mai rămas practic țări care să vrea să salveze dolarul american și economia americană. Cui îi trebuiește? Cumperi obligațiuni americane și dintr-o dată ele sunt înghețate. Și se aude din nou cuvântul „default”.

Nu este nimic mai comod pentru Washington decât să treacă toate dificultățile economice - inclusiv neplata datoriei de stat – pe seama Ucrainei. Aici se poate obiecta în mod rezonabil: ce legătură are Kievul cu asta? Zecile de miliarde alocate pentru războiul cu Rusia de către regimul de la Washington nu reprezintă absolut nimic, este o picătură în ocean.

Însă războiul din Vietnam a fost tot destul de ieftin pentru bugetul american. Câteva miliarde pe an, nu mai mult de cinci la sută din întregul buget militar. S-ar părea, niște bănuți.

Pur și simplu Vietnamul a fost în centrul atenției mass-media. Despre el au scris, au vorbit, au turnat filme, au ieșit la demonstrații. Elitelor americane, care au pus la cale o nouă criză în favoarea lor, le-a fost foarte ușor să pună și inflația, și șomajul, și falimentele masive, și deprecierea dolarului pe seama războiului din Vietnam.

Acum, în centrul atenției întregii lumi este Ucraina. Agențiile de știri urmăresc cu sufletul la gură mișcările managerului ei principal îmbrăcat în tricoul verde. Editorii tuturor mediilor de informare din lume, blestemându-și soarta, transcriu în limba lor maternă toponime complicate precum „Avdeevka” sau „Artiomovsk”.

Poate că Zelenski (cu abaterile sale profesionale) crede că acesta este culmea gloriei. Dar de fapt, așa este decorat un animal de sacrificiu înainte de a-i fi tăiat gâtul.

Dacă nu anul acesta, atunci în următorul americanii vor face în mod inevitabil Ucraina responsabilă pentru criza lor economică. Vor cere și rambursarea datoriilor, și plata pentru lend lease – și chiar cu dobândă. Iar acolo va fi de plătit pentru decenii înainte, cu asta e totul clar.

Mult mai interesant este altceva: acum cincizeci de ani, americanii au devalorizat dolarul decuplându-l de la aur. Ce vor face cu el astăzi, având în vedere toxicitatea lui?