SUA „au spart ușa” armei hipersonice: cu ce s-au ales?

Pentagonul consideră că hipersunetul se va lăsa cucerit inevitabil de americani până în 2025, în pofida problemelor sistemice și a rămâneri în urmă semnificative față de liderii mondiali - Federația Rusă și China.

De dragul creșterii alocărilor bugetare, conducerea Pentagonului este gata pentru multe, inclusiv pentru „spargerea ușilor” armei hipersonice. Și totuși, în spatele acestor uși începe realitatea în care rachetele hipersonice americane practic nu zboară, menționează observatorul militar Sputnik Aleksandr Hrolenko.

Secretarul Forțelor Aeriene ale SUA, Frank Kendall, le-a spus pe 27 aprilie congresmenilor că decizia de a cumpăra rachete hipersonice cu bazare aeriană ARRW va fi luată după finalizarea activității cu prototipurile.

Declarația patetică a Forțelor Aeriene ale SUA despre „spargerea ușilor armei hipersonice” (adică, despre o realizare tehnologică revoluționară) a fost făcută la câteva săptămâni după anunțul oficial cu privire la închiderea programului AGM-183A ARRW.

Contradicția evidentă poate fi explicată doar prin dragostea imensă a Pentagonului și întreprinderilor complexului militar-industrial pentru sumele mari de bani, a căror alocare depinde de deciziile Congresului SUA și nu de cursul testărilor.

Se știe că lupta Pentagonului împotriva extratereștrilor și a barierei hipersonice necesită anual miliarde de dolari, deși nu există rezultate vizibile ale muncii titanice. Testările costisitoare ale prototipului rachetei AGM-183A ARRW cu bazare aeriană vor continua, pentru „a ajuta programele hipersonice viitoare”.

În paralel și în mod similar, se dezvoltă proiectul HACM (un contract cu Raytheon Technologies în valoare de 985de milioane de dolari).

SUA dezvoltă concomitent aproape o duzină de programe hipersonice - Pentagonul cere 11 miliarde de dolari pentru cercetarea hipersonică în 2024. Și totuși, cantitatea nu trece în calitate.

Caracteristicile de proiectare ale ARRW (Air-launched Rapid Response Weapon) și HACM (Hypersonic Attack Cruise Missile) presupun un zbor de manevră cu viteza de până la Mach 7, o autonomie de 1000 km, respectiv 500 km.

Unele teste aparte le-au permis anterior modelelor să „atingă” limita inferioară a hipersunetului - Mach 5. Cum stau lucrurile cu manevrabilitatea și viteza nu se știe.

Dezvoltarea ARRW a fost dificilă, fiind însoțită de o serie de eșecuri. Proiectul HACM pare preferabil pentru americani, deoarece este capabil să „se integreze cu un număr mare de platforme”, dar totuși termenele de finalizare au fost amânate de mai multe ori.

Cele mai avansate două modele de produse ARRW și HACM sunt încă departe de zborul hipersonic durabil și controlat. Până la produsele de serie rusești „Kinjal” sau „Zircon” de a doua generație (Mach 10) este încă departe.

Voi aminti că trupele rusești folosesc cu succes rachetele hipersonice în zona operațiunii militare speciale din Ucraina.

O serie lungă de eșecuri

Anterior, Forțele Aeriene ale SUA i-au cerut Congresului 161 de milioane de dolari pentru a cumpăra primele 12 rachete ARRW în anul fiscal 2022. Apoi Pentagonul planifica să cumpere prima rachetă hipersonică cu bazare aeriană în 2023, cu 46,6 milioane de dolari.

Însă este imposibil să cumperi ceea ce nu există.

Faptele demonstrează că dezvoltarea tehnologiilor înalte în SUA nu are o legătură directă cu finanțarea. Pot fi tipăriți (și împărțiți) rapid miliarde de dolari, însă ei nu vor ajuta la depășirea barierei hipersonice.

Nu întâmplător, secretarul american al Forțelor Aeriene, Frank Kendall, este sceptic în ceea ce privește armele hipersonice - el consideră că pentru America „excepțională” nu este înțelept din punct de vedere financiar și strategic să concureze cu Rusia și China, care au demult în serviciul armatei sisteme de rachete hipersonice.

Corporația americană Lockheed Martin dezvoltă tehnologiile hipersonice de aproximativ 60 de ani și cel mai bun rezultat a fost obținut în ianuarie 2023, când modelul HAWC a fost lansat de pe bombardierul B-52 și a parcurs mai bine de 550 km la o altitudine de 18 km ( adică în stratosferă) cu viteza de Mach 5 - aproximativ 6100 km pe oră.

Totodată, atingerea țintei de către rachetă (machetă) nu a fost afișată. Producerea în serie a unui asemenea produs este prematură, lipsită de sens și inutilă.

Înainte mai sunt ani de muncă. Și totuși, lipsa armelor hipersonice nu împiedică Forțele Maritime ale SUA și corporația Lockheed Martin să „integreze” sistemul de rachete inexistent cu distrugătorul de clasa DDG-1000 ZUMWALT.

Forțele Maritime ale SUA și compania constructoare de nave militare Ingalls Shipbuilding au semnat în ianuarie un contract în valoare de 10,5 miliarde de dolari pentru moderniza distrugătorul stealth Zumwalt și distrugătorul USS Michael Monsoor (DDG-1001), în scopul amplasării pe acestea a câte 12 rachete hipersonice fără focos nuclear.

Pentagonul consideră că hipersunetul se va lăsa cucerit inevitabil de americani până în 2025, în pofida problemelor sistemice și a unei rămâneri în urmă tehnologice semnificative față de liderii mondiali - Federația Rusă și China.

Prețul a fost stabilit în avans - rachetele hipersonice în serie de diverse modificări vor costa contribuabilii americani câte 18-41 de milioane de dolari bucata. Programele hipersonice aparte vor costa de la 15 până la 18 miliarde de dolari, ținând cont de producția în serie a 300 de rachete de fiecare modificare.

Numai în interesul Forțelor Terestre și a Forțelor Aeriene, fără a lua în calcul achiziționarea rachetelor hipersonice pentru Forțele Maritime, Pentagonul a cheltuit din 2019 peste 8 miliarde de dolari pentru dezvoltările hipersonice și intenționează să cheltuiască încă 13 miliarde în cadrul planului de apărare pentru anii fiscali 2023-2027.

Generozitatea uluitoare a Congresului pare cu atât mai stranie, întrucât ”hipersunetului” american îi lipsesc acut integrarea noilor tehnologii, capacitățile de producție și oamenii de știință talentați.

Nu există măcar planuri concrete (complexe) de testare a produselor hipersonice în condiții obișnuite și dificile (confruntarea cu sistemele de rachete antiaeriene ale inamicului).

Probabil, circulația fluxurilor bănești la Washington este mai importantă decât securitatea națională și realizările științifice și tehnologice reală în domeniul armamentelor.