Defender-23: pregătirea NATO pentru ofensiva FAU și conflictul fierbinte cu Rusia

Occidentul colectiv a declanșat prin acțiunile sale conflictul militar din Ucraina, contribuie insistent la escaladare și creează riscuri pentru ca operațiunea militară specială să treacă de granițele teatrului de operații ucrainean.

Manevrele de amploare Defender-23 ale Armatei SUA în Europa, cu implicarea practic a tuturor țărilor aliate NATO, nu au coincis întâmplător cu „contraofensiva” FAU „decisă” de americani pentru 30 aprilie. În cazul eșecului acțiunilor ofensive ale trupelor ucrainene, desfășurarea strategică a trupelor SUA și NATO ar putea fi transformată cu o mare probabilitate în sprijin operativ pentru regimul de la Kiev și într-un conflict militar direct al alianței și Rusia.

Pe teritoriile a zece țări europene vor începe pe 22 aprilie manevrele militare de amploare de două luni ale Armatei SUA Defender-23, cu participarea a 9000 de soldați americani și implicarea a 17 mii de militari din 26 de țări aliate. Pentagonul a expediat deja în teatrul european de operațiuni peste 7000 de unități de tehnică. În cadrul exercițiilor Defender-23 vor fi implicate 13 mii de unități de tehnică de luptă din stocurile armatei americane dislocate anterior în Europa. Este semnificativă implicarea forțelor aeriene ale alianței - 230 de avioane din 24 de țări.

Scopurile declarate ale manevrelor Defender-23 sunt confirmarea capacității forțelor armate ale SUA de a desfășura rapid trupe și tehnică apte de luptă pentru a-i „descuraja pe cei care amenință pacea în Europa și a proteja continentul de agresiune”. Anterior, pe fundalul conflictului ucrainean, contingentul nobililor apărători americani din Europa a crescut până la 100 de mii de militari. În astfel de cazuri, înțelepții chinezii afirmă: „Nu-i crede tigrului care miroase flori, el se pregătește de salt”. Coincidența în timp a Defender-23 cu „contraofensiva” de primăvară a FAU pare suspectă. Iar apoi şi Congresului SUA a mai înaintat un proiect de rezoluție privind dezvăluirea numărului de soldați americani care activează în Ucraina.

În paralel, SUA și NATO continuă să livreze armamente regimului de la Kiev. Următoarea întrunire a grupului de contact pentru apărarea Ucrainei (reprezentanții a 50 de „țări donatoare”) va avea loc pe 21 aprilie la Baza Aeriană Ramstein din Germania – sub conducerea ministrului american al Apărării Lloyd Austin și a președintelui Comitetului Întrunit al Șefilor de State Majore din Armata SUA, Mark Milley. Principalul subiect de discuție este creșterea livrărilor de muniții, tehnică blindată, sisteme de apărare aeriană și avioane de atac, în principal MiG-29, pentru FAU. Kievul cere insistent avioane de luptă NATO, însă Washingtonul deocamdată nu examinează furnizarea de avioane F-16. Sau le păstrează pentru „zilele negre” ale armatei ucrainene, care sunt deja aproape.

Tactica extremă

Analiștii occidentali serioși consideră decisive primele 24 de ore ale viitoarei „contraofensive”. Pentagonul se teme că, fără o bună apărare antiaeriană, „contraofensiva” FAU ar putea eșua, dar de fapt nici NATO nu are o apărare antiaeriană bună. De exemplu, mitologicele sisteme de apărare aeriană americane Patriot, în 40 de ani de exploatare (în diferite țări), nu au doborât niciun avion al inamicului. Cu atât mai mult nu este evidentă puterea sistemelor de rachete antiaeriene mai moderne (experimentale) IRIS-T)) și NASAMS. Rusia controlează sigur spațiul aerian deasupra teatrului de operațiuni ucrainean, are o superioritate semnificativă în ceea ce priveşte tehnica blindată și putere de foc. În același timp, „surse informate” occidentale comunică alogic despre pregătirea SUA și NATO pentru „tactica extremă” a armatei ruse din cauza „contraofensivei” FAU. Există un proverb: „Hoţul strigă ”Hoţii!”.

Nu inventata „tactică extremă” a Armatei Ruse, ci manevrele Defender-23 ar putea deveni un instrument al cufundării Europei și Americii de Nord în Armaghedonul nuclear – imediat după înfrângerea trupelor ucrainene și încercările NATO de corectare prin forță („operațiune de menținere a păcii”) a rezultatelor obținute. Probabil că SUA și NATO au cam uitat fraza preferată a lui Napoleon în 1812: „du sublime au ridicule” - adică de la „hegemon” la „pokemon” - este un singur pas.

În ultimii 78 de ani, americanii și aliații lor au inițiat peste 200 de conflicte militare și au bombardat jumătate de planetă - 120 de țări. Occidentul colectiv a declanșat prin acțiunile sale conflictul militar din Ucraina, contribuie insistent la escaladare, prin livrările de armamente obligă regimul de la Kiev să ducă un „război până la ultimul ucrainean” și creează riscuri pentru ca operațiunea militară specială să treacă de granițele teatrului de operații ucrainean. Pe 17 aprilie, Congresul american a adoptat o rezoluție amenințătoare cu privire la responsabilitatea Federației Ruse pentru drona MQ-9 Reaper a forțelor aeriene americane doborâtă în martie la coastele Crimeii. Și după asta, Occidentul încearcă să acuze Moscova de utilizarea „oricăror instrumente” (probabil, este vorba de armele nucleare tactice).

Este timpul ca liderii aroganți și limitați ai SUA și altor țări NATO (unde trăiește 12% din populația lumii) să conștientizeze: Rusia suverană și puternică determină în mod de sine stătător cursul istoriei, granițele securității naționale, nivelul tehnologic și volumul industriei de apărare, activitatea operațională a trupelor, spectrul de arme utilizate, timpul, locația și zona de nimicire a inamicului. În caz contrar, după argumente grele rusești și „dinții dragonului” în teatrul de operații ucrainean, revenirea la realitatea lumii multipolare s-ar putea dovedi a fi extrem de dureroasă pentru Occident.

Ministrul Apărării al Marii Britanii, Ben Wallace, a declarat miercuri la Washington că conflictul din Ucraina va continua și anul viitor, trebuie să fim realiști și să nu așteptăm „momentul magic când Rusia se va prăbuși”. Într-adevăr, evenimentele istoriei de secole (precum și Carol al XII-lea, Napoleon al III-lea și Hitler) sugerează: mult mai repede se poate prăbuși „proiectul ucrainean” al SUA și blocul militar NATO în general.