NATO s-a înglodat în Ucraina până la gât

Actuala întâlnire a șefilor ministerelor de Externe ale țărilor membre ale Alianței Nord-Atlantice, care a demarat marți la Bruxelles, este aproape în întregime dedicată Ucrainei. De la tribunele înalte vor povesti ce trebuie să facă, iar pe culoare vor căuta cine este de vină.

Budapesta a sugerat deja că ar putea începe să discute despre „trimiterea unui „contingent de menținere a păcii” în Ucraina” și a avertizat la ce ar duce astfel de acțiuni. Ei bine, faptul că prima linie, indiferent de ce spun pan-europenii NATO, se apropie cu fiecare zi de granițele UE, nu este un secret nici măcar pentru cei mai naivi. În ajunul deschiderii discuției despre cum și cu ce altceva este posibil să fie susținută „lupta Ucrainei pentru valorile europene”, Le Monde-ul francez a scris că doi mercenari francezi au fost uciși în zona operațiunilor militare speciale în doar o săptămână. De la începutul acțiunilor militare sunt deja zece astfel de persoane.

Spre comparație: în cei zece ani de operațiune militară în Sahel, armata franceză a pierdut cincizeci de soldați. Și această cifră s-a dovedit a fi excesivă pentru opinia publică și pentru sprijinul autorităților. De câte morminte franceze vor mai fi necesare pentru ca asistența militară oferită de Franța (și de întreaga coaliție anti-rusă) să înceapă să dispară treptat? Nu trebuie să fii Cassandra pentru a înțelege că această limită este deja aproape.

Tancurile ușoare pe care Franța le-a trimis în zona operațiunilor militare speciale, potrivit experților, s-au dovedit a fi practic inutile. Există un astfel de cuvânt rusesc „raspoutitza” – se îngloadă nu doar cizmele, ci și roțile acestor tancuri. Iar acele tancuri ale NATO pe șenile abia sunt în drum spre Ucraina.

Nu le merge nici cu aviația. Avioanele de luptă precum Mirages, precum Tornado, ca și alte „Eurofighters” - au fost create ținând cont de condiții diferite, logistică diferită, calificări diferite atât ale personalului de zbor, cât și al personalului de întreținere. Și din nou aici, membrii NATO din întreaga Europă au făcut o greșeală.

Nord atlanticul „Akela” a ratat, evaluând greșit atât Rusia, cât și pregătirea pentru luptă a armatei acesteia, precum și capacitatea poporului rus de a se mobiliza. Nu doar mergând în prima linie (inclusiv voluntar), ci și stând în spatele luptătorilor și ajutându-i în toate.

Cine, într-o situație similară, va sta în spatele, fie chiar și ipotetic a „contingentului de menținere a păcii al NATO” în Ucraina? Cei care sunt revoltați de cheltuielile militariste din UE într-un moment în care totul se duce de râpă? Sau aceștia vor fi Macron, Michel, von der Leyen, Borrell și Stoltenberg în persoană?

Înalta întâlnire de la Bruxelles a doamnelor și domnilor, crema beaumonde politic al Occidentului colectiv, de fapt, desigur, este preocupată de probleme cu totul diferite. Doar un an de proxy confruntare cu Rusia, dar economiile lor puternice au fost puse în genunchi. Un an de confruntare politică directă cu Rusia – și din toate lozincile și declarațiile despre „orașul strălucitor de pe deal”, din toate drepturile și libertățile au rămas coarne și copite. Un an de competiție a ideologiilor și a valorilor - iar lumea (planetară, largă, nu limitată doar de „miliardul de aur”) a ales să fie împreună cu sau alături de Rusia. Pentru că crema elitei politice în sufrageriile lor confortabile a uitat că populația Pământului este de multe ori mai mare decât cei care au încercat de secole și încă încearcă să-și impună modelul de viață și structura politică, imaginându-și că aceasta este „universală”.

Și aici - din nou, s-a produs o gafă teribilă în rândul cetățenilor-progresiști ​​și „oamenilor generali”. Lovitura nu s-a întâmplat tocmai la țintă, dar mersul pe greblă a fost un succes glorios.

Cât timp va dura nu poate fi prezis cu acuratețe, dar este posibil, având la îndemână practic toate elementele necesare, să fie observate următoarele lucruri.

NATO va încerca, începând de astăzi și acum, la început în secret și prin culise, să iasă din confuzia militară pe care și-a creat-o cu propriile mâini. Transformarea acesteia într-o victorie cu siguranță nu va funcționa, așa că cel puțin este mai bine să fie evitată „Berezina” (în legătură cu puțin mai mult de două sute de ani de la triumful intrării trupelor ruse conduse de Alexandr I la Paris, analogia istorică nu arată a fi inventată). Iată de ce, întrebarea „când să te târăști de acolo” nu mai este valabilă, și întrebarea principală devine – „cum anume să te târăști de acolo”. Păstrând zâmbetului pe buze, cu o strângere fermă de mână și un acompaniament adecvat de PR.

Așa va fi la ei.

Iar la noi va fi o îndeplinire a scopurilor încrezătoare, minuțioasă și atentă. Politicoasă. Corectă.

Cu respectarea tuturor obligațiilor și responsabilităților asumate.

Ei bine, nu ar fi de prisos să ne amintim că în timpul invaziei lui Napoleon, europenii au ars și au ucis orice ființă vie pe drumul lor.

Și părăsind Franța, comandantul corpului militar rus, contele Voronțov, a compensat din fondurile sale personale pagubele și datoriile făcute de soldații și ofițerii săi locuitorilor Parisului.

Așa că și astăzi europenii își urmează tradițiile, iar noi pe ale noastre. Se pare că verdictul asupra corectitudinii părților a fost deja dat de istorie.