„Discoteca” anilor 1960: complexul antiaerian HAWK pentru Forțele Armate ale Ucrainei

În cursul operațiunii militare speciale, în teatrul de operații ucrainean, armata rusă domină necondiționat la sol și în aer. Livrările de armament occidental către regimul de la Kiev secătuiesc treptat și devin în mai mare măsură ritualice, fără a influența desfășurarea operațiunilor de luptă. Sistemul arhaic de apărare antiaeriană HAWK de producție americană, cu rază de acțiune de până la 40 km, este un exemplu viu de imitare a edificării unui nou sistem ucrainean de apărare aeriană.

Pe 25 octombrie, agenția Reuters a comunicat în „exclusivitate”: SUA examinează posibilitatea livrărilor sistemelor de apărare aeriană HAWK către Ucraina pentru „a o ajuta să se apere împotriva atacurilor dronelor și rachetelor de croazieră rusești”.

Informația este ușor expirată. Încă din 12 octombrie, președintele Statului Major Comun al SUA, Mark Milley, a menționat între altele sistemele de apărare aeriană cu rază medie de acțiune HAWK, care, potrivit acestuia, au fost solicitate în mod expres de guvernul Ucrainei.

O zi mai târziu, secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a anunțat despre livrarea către Kiev a patru sisteme HAWK din Spania.

Numărul sistemelor de apărare aeriană în lotul american nu este cunoscut deocamdată, însă mai importantă este calitatea, capacitatea complexului arhaic de a detecta și intercepta rachetele de croazieră rusești moderne.

Sub atacurile aeriene de înaltă precizie ale Forțelor Armate Ruse, pe care chiar și Occidentul le recunoaște ca fiind „competente și eficiente”, infrastructura din spate frontului a FAU și NATO în Ucraina tinde spre valoarea zero. Pe fondul sancțiunilor antirusești (crizei energetice), economia UE intră încet în colaps, iar asistența militară occidentală acordată regimului de la Kiev, în mod justificat, a început să cam sece.

În timpul vizitei sale în Ucraina, pe 25 octombrie, președintele Germaniei, Frank-Walter Steinmeier, i-a promis omologului său Vladimir Zelenski, într-un subsol de la Cernigov, două sisteme reactive de lansare multiplă MARS și patru dispozitive de artilerie autopropulsate Panzerhaubitze 2000 - nu prea mult pentru o linie a frontului de 1000 de kilometri.

Disputa care ia amploare în Occident cu privire la posibilitatea unei intervenții militare directe a SUA și NATO în conflictul din teatrul de război ucrainean mărturisește, în primul rând, despre „situația dezastruoasă” a FAU.

Însă nu toți americanii au uitat că după debarcarea în Normandia din vara anului 1944, armata SUA suferea pierderi de până la 100 de mii de oameni pe lună - până în mai 1945. Armele nucleare tactice și strategice ale Federației Ruse îi garantează oricărui inamic pierderi de luptă de câteva ori mai mari. Lansările practice ale rachetelor balistice intercontinentale ”Iars” și ”Sineva” în timpul exercițiilor de miercuri ale Forțelor strategice de descurajare rusești i-au amintit Occidentului: nu trebuie pusă soarta la încercare.

Ucrainei nu-i merge așa cum trebuie

Scrisoarea congresmenilor democrați către președintele american Joe Biden cu apelul la diplomație cu Rusia a apărut în câmpul public și apoi a dispărut deloc întâmplător - balanța istoriei oscilează.

Publicația The American Conservative menționează: „În escaladare domină Moscova, nu Washingtonul”. Fără luptători străini și soldați polonezi în uniforme ucrainene, Ucraina nu prea are cu ce să înfrunte ofensiva rusească în iarnă.

Seria de contraatacuri ucrainene din ultimele două-trei luni a costat Forțele Armate ale Ucrainei zeci de mii de militari instruiți care nu pot fi înlocuiți rapid.

Pronosticul publicației americane: „Barosul rusesc care ar urma să se prăbușească asupra regimului Zelenski în noiembrie sau decembrie... va zdrobi tot ce a rămas din forțele ucrainene”.

Pe acest fundal dur, Pentagonul intenționează să-i arunce demonstrativ regimului de la Kiev care se duce la fund vechiul „pai” - MIM-23 HAWK (cinism militar-politic).

Sistemul de rachete antiaeriene HAWK (Homing All-the-Way-Killer) a intrat în dotarea Armatei SUA în 1960 și a fost scos din uzul armatei în urmă cu 20 de ani, după trei modernizări.

Din 1982, Pentagonul a trecut treptat la sistemul de apărare aeriană Patriot, care îi ceda semnificativ în ceea ce privește caracteristicile de luptă omologului său sovietic - sistemul de apărare aeriană S-300.

Complexul HAWK a fost dezvoltat inițial pentru distrugerea avioanelor, mai târziu a fost modernizat pentru interceptarea rachetelor. Distanța maximă de nimicire a țintei la depărtare este de 40 km, iar în înălțime este de 18 km. Greutatea focosului este de 75 kg – nu-i promite nimic bun Kievului, echipajele FAU ratează deseori. Raza de detecție declarativă este de până la 80 km (sau până la 110 km la altitudine mare).

Versiunea de bază a sistemului de apărare aeriană putea ataca doar o țintă aeriană. În situație de luptă, acest lucru a fost făcut pentru prima dată de echipajele israeliene când și-au doborât din greșeală propriul avion de luptă Dassault MD450 Ouragan. Probabilitatea de a lovi ținta cu o rachetă a fost declarată la nivelul de 50%, însă în timpul Războiului Doomsday (1973), sistemele israeliene de apărare aeriană HAWK au lovit 12 avioane inamice cu un consum de 75 de rachete.

Eficiența complexului în lupta împotriva dronelor și rachetelor de croazieră moderne nu a fost dovedită în niciun fel.

Veteranul american reprezintă o „caravana” impresionantă: un vehicul de transport-încărcare, mai multe tractoare și remorci tractate cu radar și rachete MIM-23. Într-o baterie sunt 6 lansatoare a câte trei rachete sol-aer, în total 18 rachete (în 12 containere de transport - încă 36 de rachete).

Cele mai bune vremuri pentru HAWK, când acest complex era livrat în zeci de țări ale Europei, Asiei și Africii, au trecut de mult. Experții menționează că sistemul de apărare antiaeriană HAWK este instabil la interferența cu sistemele moderne de război electronic.

Pe 25 octombrie, reprezentantul Centrului American pentru Studii Strategice și Internaționale (CSIS) a menționat cu sinceritate că complexele HAWK sunt în esență „exponate de muzeu”, dar în lupta cu avioanele și elicopterele este util „efectul descurajant” al prezenței sistemelor de apărare aeriană.

Washingtonul parcă ar fi gata să-i furnizeze Kievului sisteme de apărare aeriană mai moderne și mai scumpe, cum ar fi sistemul de apărare aeriană Patriot, însă nu există din acestea în plus. Lipsa obiectivă a unui sistem integrat de apărare aeriană-apărare antirachetă în țările NATO europene și pe teritoriul Statelor Unite nu permite „proiectarea forței” în spațiul aerian ucrainean.

SUA au transmis forțelor armate ucrainene primele două sisteme NASAMS cu rază de acțiune de până la 25 km și aceasta este încă o încercare de a simula apărarea aeriană. Producția necesită timp, de aceea FAU pot conta doar pe exemplare singulare ale sistemelor NASAMS norvegian, IRIS-T german (le-am examinat anterior) și un anumit număr de HAWK americane scoase anterior din inventarul depozitelor de păstrare îndelungată.

Astfel de livrări subliniază că regimului de la Kiev este condamnat.

Ținând un discurs pe 25 octombrie în Croația, președintele Camerei Reprezentanților SUA, Nancy Pelosi, a reafirmat angajamentul SUA de a finanța necesitățile militare și umanitare ale Ucrainei „până la victorie”. Evident, Pelosi avea în vedere victoria incontestabilă a Rusiei.