Un pas greșit: Occidentul nu este pregătit să confrunte Rusia pe termen lung

"Nu trebuie umilită Rusia, astfel încât în ​​ziua încheierii ostilităților, să putem găsi o cale de ieșire prin canale diplomatice. Sunt convins că rolul Franței este de a fi o putere intermediară", un citat dintr-un interviu cu Emmanuel Macron pentru presa regională.

Actualul lider de la Palatul Elysee, care și-a reînnoit recent mandatul de cinci ani, a vorbit cu jurnaliştii cu două săptămâni înainte de primul tur al următoarelor voturi - de data aceasta urmând să fie aleasă noua componenţă a Camerei Inferioare a Adunării Naţionale.

Valul de comentarii ulterioare a arătat clar, fără echivocuri sau alte interpretări, că, de fapt, astăzi societatea franceză, ca europeană, de altfel, nu mai este interesată de cursul operațiunii militare speciale pe care Rusia o desfășoară în Ucraina. Nici soarta persoanelor strămutate, dintre care majoritatea au primit azil în țările Europei continentale, ci „când totul se va termina”.

Cuvântul „aceasta” se referă la consecințele tuturor acelor decizii geopolitice și economice luate atât de autoritățile naționale, cât și de Bruxelles pentru stoparea, potrivit lor, „agresorului rus”, astfel încât acesta „să se retragă și să se predea”. Ei bine, a experimentat, desigur, „rușine și pocăință” în fața întregului „miliard de aur”, acela care și-a însuși rolul de paznic al tuturor celor mai frumoase, strălucitoare și chiar undeva ideale.

Acesta a fost proiectul. Realitatea, după cum a fost surprins să constate întregul public occidental progresist, care visa să vadă Rusia cu capul plecat, contrazice tot ce a fost scris. Și încă cum contrazice.

Atâta timp cât în Rusia arde lumina, de la robinete curge apă caldă la temperatura cerută de cel care deschide robinetul, în Europa robinetele sunt închise la orice apă, caldă sau rece, lumea se gândește cum să treacă la mâncare uscată pentru a nu porni din nou aragazul cu gaz sau electric și, de asemenea, se gândesc ce să facă dacă, de exemplu, în sezonul de vacanțe care vine va fi o lipsă de combustibil pentru automobile.

Faptul că aceasta nu este o ipoteză, nu un proiect, nu un scenariu, ci cea mai reală realitate, a fost afirmat nu de un trecător dintr-o stație de autobuz pe blogul său confortabil de internet, ci de șeful Agenției Internaționale pentru Energie, Fatih Birol.

În special, el a spus că „din cauza începutului verii și a călătoriilor asociate cu această perioadă a anului, este posibil să ne confruntăm cu o penurie de motorină, benzină și kerosen (de aviație).

Dându-și seama că astfel de declarații motivante – în toate sensurile – în ajunul alegerilor parlamentare din Franța pot duce la consecințe nu mai puțin colorate la secțiile de votare sub forma rezultatelor votului, oficialii francezi au încercat să infirme cele spuse de Birol.

Ca principală teză, care, în opinia lor, ar trebui să liniștească societatea panicardă, dar care totuși păstrează încrederea în progres și democrație, a fost propusă următoarea: „Pentru următoarele trei luni, să nu existe probleme cu combustibilul pentru avioane și combustibil pentru mașini, deoarece stocul este garantat pentru un trimestru.

Se va putea pleca cu mașina, se va putea chiar întoarce, dar pentru ceea ce se va întâmpla în septembrie, octombrie, noiembrie și, cel mai important, în decembrie, când va fi frig și când embargoul asupra petrolului rusesc, care are a fost puternic promovat în presă, va începe să fie aplicat, nimeni, desigur, nu ia curajul asupra sa.

Birol, între timp, trece peste adevăr, subliniind că deficitul de energie pentru consumatori - atât persoane fizice, cât și companii - va dura mai mult decât celebra criză energetică de acum jumătate de secol.

În 1973, nu doar la cozile de la benzinării era o busculadă mai curată decât cea „pentru cizme bune la magazinul universal central”, ci și întreaga creștere economică a țărilor în care trăiește astăzi „miliardul de aur”, a dispărut fără urmă. Pentru multe decenii ulterioare.

Marea Depresiune de la începutul anilor treizeci, chiar și atunci, în anii șaptezeci ai secolului trecut, arăta ca o poveste de Crăciun cu un deznodământ bun, iar astăzi, pentru un public progresist, obișnuit cu latte cu lapte de migdale și chifla fără gluten, va începe iadul fără înștiințări prealabile. Întreruperile de curent ar putea deveni o realitate dură în această toamnă, la fel cum prețul cerealelor fără gluten ar putea atinge plafonul și acea chiflă s-ar putea vinde la prețul unei linguri de caviar de sturion.

Occidentul colectiv, care trăia extrem de satisfăcător și foarte prosper, nu cunoștea nici limitări, nici foamete, nici suferințe în ultimele două sute de ani, folosindu-se de munca celor pe care i-a exploatat în colonii în cel mai crunt mod, folosind practic munca de sclavi și plătind mai nimic pentru resursele naturale, și-a pierdut capacitatea de a gândi critic și de a evalua corect perspectivele de dezvoltare a crizelor.

Orice crize, nu numai cele geopolitice.

Toată lumea își amintește ce s-a întâmplat în SUA și în Europa, atât insulară, cât și continentală, în timpul pandemiei. Și la ce număr de decese a dus ceea ce s-a întâmplat. Covid-ul a scos în evidență lejeritatea neobișnuită în gândirea celor pentru care agerimea minții și capacitatea de a anticipa consecințele fac parte din abilitățile profesionale necesare.

Frivolitatea, la granița cu demența, establishmentul politic al Occidentului colectiv a decis că, din moment ce el și marea sa societate sunt pentru progres, atunci nimic rău nu se va întâmpla în țările acestui bloc.

Atacuri teroriste? Nu. Ciumă în masă de la o infecție? Suntețo nebuni. Trezirea a fost foarte violentă. Și a costat multe mii de vieți.

S-ar părea că mândria acestor politicieni a primit o lovitură puternică în burtă și a dispărut de la vedere. Însă nu este așa.

Actuala exacerbare a crizei geopolitice din Europa a arătat încă o dată aroganța nemaiauzită a celor care iau decizii. În visele lor au văzut Rusia „săracă, la sapă de lemn, cu o economie ruptă în bucăți”. "benzinărie" regională de mâna a doua. Și din nou trezire - ca după o mahmureală monstruoasă. Cine dintre cei care au introdus primul, al doilea și următoarele pachete de sancțiuni pe listă știa că Rusia și Belarus controlează împreună, de exemplu, aproape jumătate din întreaga producție mondială de îngrășăminte minerale? Și cine din aceeași companie neoliberală călduță a sugerat că vinificatorii europeni ar putea rămâne fără capace din aluminiu pentru sticle, din moment ce materiile prime erau furnizate de ruși? Aceste exemple sunt din diferite părți ale spectrului viitorului tsunami economic, care este pe cale să afecteze „miliardul de aur”.

Dar cea mai importantă greșeală de calcul, după cum s-a dovedit, nu este în sfera materială. Și în lumea ideilor. Personaje nefericite unice din detașamentul de „piloți doborâți” le-au aburit mințile acelor politicieni occidentali care și-au plecat urechile la istoriile despre confuziile puternice și tulburările din societatea rusă. Societatea însă s-a dovedit a fi unită. Și-a dat seama foarte repede cine își apără principiile și valorile și cine este gata să facă schimb de principii și valori. Alegerea taberei în această bătălie a fost făcută instantaneu.

În ceea ce privește răbdarea Rusiei și capacitatea Rusiei nu numai de a intra într-o luptă, ci și de a o câștiga, păstrând atât onoarea, cât și demnitatea și obținerea victoriei, nu au fost luate în considerare deloc. Dar în cele din urmă, acest factor s-a dovedit a fi decisiv. Sau una dintre cele decisive.

Văzând ce a adus deja criza geopolitică în Europa și în Statele Unite, începând să înțeleagă ce va aduce, Occidentul colectiv, obosit de propriul război de sancțiuni împotriva Rusiei, încearcă să-și mențină aroganța de odinioară. Dar el (deși încet) își schimbă retorica. Apropo de „sfârșitul ostilităților”. Precum Macron. Și chiar numind țara care va ieși învingătoare – și practic fără pagube – din agravarea actuală.

Fără surprize - aceasta este Rusia.

Editorial publicat de RIA Novosti