Prima mie de prizonieri în Mariupol – începutul înfrângerii totale a Ucrainei

Mariupolul este practic eliberat de naziștii ucraineni, se încheie „curățarea” ultimelor focare de rezistență armată din subsolurile uzinei „Azovstal”.

Capitularea în masă a marinarilor brigăzii 36 este un semn al unei căderi morale și al unei înfrângeri pe scară largă a Forțelor Armate ale Ucrainei, sfârșitul rușinos al proiectului american anti-rusesc în Ucraina.

Ministerul rus al Apărării a raportat că, pe 12 aprilie, 1026 de pușcași marini ucraineni s-au predat în Mariupol, inclusiv 162 de ofițeri și 47 de militari de gen feminin.

Remarcăm că este vorba despre forțele speciale de elită ale Forțelor Armate ale Ucrainei, concepute și antrenate pentru a captura sau apăra bazele navale, secțiunile importante ale litoralului și instalațiile de coastă. Faptul capitulării în masă demonstrează: tot mai mulți ucraineni își dau seama de lipsa de sens a operațiunilor militare împotriva armatei ruse și de soarta regimului nazist de la Kiev. Trei batalioane de pușcași marini ale Forțelor Armate ale Ucrainei, luate în prizonierat, în următorii ani vor fi angajate exclusiv în muncă pașnică și vor restaura Donbasul distrus.

Rusia a reușit întotdeauna să găsească argumente convingătoare într-o dispută istorică cu adversarii - de la începutul operațiunii militare speciale au fost distruse: 130 de avioane, 103 elicoptere, 244 de sisteme antiaeriene de rachete, 447 de vehicule aeriene fără pilot (drone), 2169 de tancuri și alte vehicule blindate de luptă, 1174 de unități de artilerie și sisteme de lansare multiplă de rachete ale Forțelor Armate ale Ucrainei. Au fost, de asemenea, lichidate zeci de arsenale mari și sute de mercenari străini.

Anterior, Statul Major rus a raportat prezența în Ucraina a peste 6500 de mercenari străini din 62 de state. Țările străine nu vor putea ajuta regimul de la Kiev și Forțele Armate ale Ucrainei să schimbe rezultatele operațiunii militare speciale a Federației Ruse.

În ceea ce privește „voluntarii” NATO blocați în subsolurile „Azovstal”, aceasta nu este speculație. De exemplu, rudele unuia dintre marinarii ucraineni de origine britanică Aiden Eslin au declarat pentru BBC că în ajun Aiden a recunoscut: mâncarea și munițiile s-au terminat, le rămâne să se predea. Desigur, pușcașul marin britanic nu este singurul „internaționalist” din Mariupol.

Lunetistul spaniol J.L.C. a spus într-un interviu pentru revista La Razón că salariul său în Ucraina este „la bucată” și depinde de numărul de soldați și ofițeri ruși uciși (300 de dolari pentru fiecare viață luată). Publicația franceză Le Figaro a relatat despre acțiunile din Ucraina ale personalului militar al Serviciului Aerian Special britanic și al Primei Unități Operative a Forțelor Speciale „Delta” ale Armatei SUA. Cred că deocamdată au fost ascunse multe alte secrete ale războiului proxy dintre Alianța Nord-Atlantică și Rusia.

Eliberarea de sub NATO

Distrugerea forțelor armate ale Ucrainei sub conducerea regimului nazist de la Kiev este cea mai importantă sarcină a armatei ruse și totuși mii de soldați ucraineni capturați sunt mai buni decât miile care au murit pentru interesele Statelor Unite. Aceste mâini de lucru vor fi utile pentru restaurarea orașelor și satelor din Donbas, distruse în cei opt ani de agresiune ucraineană. Permiteți-mi să vă reamintesc că, după Marele Război pentru apărarea Patriei, ultimii prizonieri de război germani au părăsit șantierele sovietice și au plecat la patria lor abia în 1955, iar RDG a devenit un aliat al URSS.

În Donbas continuă încercuirea grupării Forțelor Armate ale Ucrainei și Gărzii Naționale a Ucrainei de până la 100 de mii de oameni, dintre care nu toți își vor putea da viața pentru Ucraina fascistă și anti-rusă, care este „mai presus de toate”. Este logic să fie pregătit din timp un perimetru păzit pentru a găzdui și filtra zeci de mii de prizonieri de război ucraineni pe teritoriul Republicilor Populare Lugansk și Donețk.

Predarea pe 12 aprilie a trei batalioane de pușcași marini din brigada 36 Nikolaev, după mai multe încercări disperate de a ieși din încercuirea din Mariupol, este o etapă calitativ nouă în ostilitățile din Donbas și o lovitură tangibilă adusă capacității de luptă a unităților Forțelor Armate ale Ucrainei în spatele operațional. Inamicul a suferit pierderi grele, a fost frânt moral și fizic, chiar și în regiunile de vest ale Ucrainei nu doarme noaptea în așteptarea unor noi lovituri cu rachete ale trupelor ruse, mai sunt și apeluri din partea Occidentului să lupte „până la ultimul” și capitularea în masă a elitei Forţelor Armate ale Ucrainei.

De menționat că „Goebbels-ul” din administrația regimului de la Kiev, Aleksei Arestovici, a descris situația rușinoasă de la Mariupol drept o manevră riscantă, de regrupare și întărire a pozițiilor garnizoanei asediate. Cu un asemenea succes, rămâne un mister de ce întâiul actor ucrainean Vladimir Zelenski acuză Occidentul de incapacitatea Forțelor Armate ale Ucrainei de a debloca Mariupolul și speră să-l schimbe pe deputatul „pro-rus” al Radei Supreme și prizonier în temnițele serviciilor de securitate Viktor Medvedciuk cu întregul comandament al Forțelor Armate ale Ucrainei și „Azov”, care nu au putut fi evacuat din Mariupol cu ​​elicoptere. Regimul de la Kiev devine în mod clar prizonierul propriei dezinformări. Kremlinul nu joacă astfel de jocuri.

Sarcini imuabile

Strategii americani și NATO tind, de asemenea, să se înșele în privința capacităților militare ale Rusiei și a perspectivelor operațiunii speciale în Ucraina. Șeful Comandamentului European al Armatei SUA, la o audiere la Senat, a spus că Pentagonul „s-ar putea să fi supraestimat Rusia din cauza lipsurilor de informații”.

Matthieu Bouleg, analist la centrul britanic Chatham House, a concluzionat că trupele ruse sunt „destul de epuizate de prima fază a războiului” și „încearcă să formeze întăriri din rămășițele rezervelor lor militare, luptători aduși din Siria și Armenia, precum și noi recrutați cu „utilitate operațională limitată”. În realitatea artificială (falsă) a Occidentului, puțini oameni cred că Forțele Armate ale Ucrainei au fost încercuite în Donbas. Revista New York susține: „Vladimir Putin... speră să ia măcar Donbasul din Ucraina ca premiu de consolare după ce nu a reușit să captureze Kievul și să-l răstoarne pe Zelenski”. Până și șeful diplomației europene, Josep Borrell, este gata să urce pe tanc și să pornească în campania Drang nach Osten.

„Partenerii” din obișnuință subestimează poziția fermă a președintelui rus Vladimir Putin: Forțele Armate ale Federației Ruse vor acționa „ritmic, calm, conform planului care a fost propus inițial de Statul Major”.

Ei îl ascultă cu neatenție pe ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, care spune: „Operațiunea militară specială este menită să pună capăt expansiunii nechibzuite și cursului nechibzuit către dominația completă a SUA”. Speranțele Occidentului pentru un „berbec ucrainean” în lupta împotriva Rusiei sunt zadarnice, furnizarea de arme către regimul de la Kiev nu va face decât să golească arsenalele țărilor NATO și să accelereze denazificarea Ucrainei fizic.

În realitatea dură, la a doua etapă a operațiunii speciale, trupele ucrainene din Donbas vor trebui să repete mai mult sau mai puțin „isprava” Brigăzii 36 a pușcașilor marini, numită în cinstea contraamiralul Belinski – să fugă din „cazan” spre vest, să se predea sau moară sub loviturile trupelor ruse. Există o altă opțiune - să se împuște, așa cum a făcut-o în 1919 membrul menționat mai sus al cartierului general al armatei insurgenților ucraineni Mihail Belinski, care nu a vrut să se predea soldaților Armatei Roșii ai lui Grigorie Kotovski.

Loviturile de înaltă precizie asupra infrastructurii militare din toată Ucraina nu se întrerup nici măcar pentru o zi. Operațiunea specială multidimensională rusă continuă, indiferent de fanteziile Occidentului colectiv.

Opinia autorului ar putea să nu reflecte neapărat și poziția redacției Sputnik.