Washingtonul a transmis un mesaj secret Moscovei

Pe 26 ianuarie, ambasadorul SUA la Moscova, John J. Sullivan, a adus la Ministerul Afacerilor Externe al Rusiei două scrisori.

Era vorba de răspunsurile oficiale la propunerile Rusiei din decembrie cu privire la garanțiile de securitate. Unul de la Washington, al doilea – din partea NATO.

Opinia publică nu cunoaște cu exactitate ce scrie acolo. Însă, în cadrul conferinței sale de presă, secretarul de stat al SUA, Antony Blinken, i-a asigurat pe toți că nu vor exista niciun fel de surprize. “SUA nu fac concesii”, formulează presa poziția autorităților americane.

“Rusia trebuie să se abțină de la utilizarea forței, retorică agresivă și atacuri asupra aliaților noștri și altor popoare, a declarant Blinken. Rusia trebuie să-și retragă unitățile din Ucraina, Georgia și Moldova, unde sunt desfășurate fără acordul acestor state”.

Nu e clar în ce parte a Ucrainei secretarul de stat al SUA a găsit trupe rusești, însă e clar că două celelalte cazuri este vorba de Transnistria și Osetia de Sud.

Blinken a confirmat că livrările armamentului american în Ucraina vor continua, și „dacă va fi nevoie, aceste arme vor fi utilizate”. Acesta a promis ajutoare economiei ucrainene, fapt care a sunat cu un cinism deosebit. Anume Washingtonul, atrăgând Ucraina în aventuri militare, prăbușește valoarea hrivnei și ceea ce a mai rămas din economia națională. Acum, aceiași oameni promit ucrainenilor ajutoare financiare, doar să-și continue provocările.

La conferința de presă, a secretarul de stat a enunțat retorica anostă despre “porțile deschise ale NATO”, loialitatea față de aliați, în general și față de Ucraina, în particular.

“Nu vom face compromisuri în ceea ce privește principiile de securitate ale alianței noastre și a securității Europei și Americii de Nord, a menționat Blinken. Dreptul popoarelor de a alege propria cale trebuie respectat”.

A vorbit mult despre sancțiunile împotriva Rusiei – Blinken din nou a adus vorba de spre “controlul exportului” în Rusia. Totodată, urmând logica secretarului de stat, dacă Rusia “pedepsită” va îndrăzni să limitele exportul de resurse energetice în Europa și “să utilizeze gazul ca o armă”, atunci va fi “pedepsită” din nou. Însă le va reduce în mod inevitabil, odată ce americanii planifică să interzică Nord Stream 2.

Am auzit de nenumărate ori acest disc stricat. Tentativele de a reduce cerințele existențiale ale Rusiei la problema Ucrainei provoacă oboseli. E curios altceva. Ce anume a răspuns Washingtonul la propunerile Moscovei? Aceasta era prima întrebare a jurnaliștilor la conferința de presă: “Ați răspuns cu un Nu hotărât la cerințele Moscovei de a nu accepta Ucraina și Georgia în NATO și de a retrage trupele NATO de la frontierele Rusiei?”.

Iată că aici secretarul de stat al SUA, lingându-și periodic buzele și vădit iritat, a început să evite răspunsul. “Nu aș vrea să intru în detalii”, a spus el și a trecut lent la niște chestiuni abstracte despre “porțile deschise ale NATO”, “fidelitatea principiilor”, “am reiterat public în mai multe rânduri” și restul.

În legătură cu acest fapt apare o întrebare firească. Dacă răspunsul SUA la propunerile Rusiei au fost elaborate în spiritul “nicio cedare”, de ce americanii insistă pe solicitarea de a nu publica acest text? Ce diavol se ascunde în aceste detalii?

Oricum, orice formulări sofisticate ar fi fost utilizate acolo, în esență nu există niciun fel de progrese. În textul scrisorii partenerii americani au ocolit dibăcie orice garanții de neextindere a NATO spre Est. Despre acest lucru a declarat ministrul Afacerilor Externe, Serghei Lavrov: “În ceea ce privește principala problemă, în acest document nu există o reacție pozitivă. Principala problemă este poziția noastră clară despre inadmisibilitatea extinderii NATO spre Est și desfășurarea unor arme ofensive, care ar putea reprezenta o amenințare pentru teritoriul Federației Ruse”.

În locul unor garanții de renunțare la extindere, Rusiei i se propun niște concesii mărunte și nesemnificative. În Wall Street Journal s-a strecurat informația că administrația președintelui SUA discută despre crearea unor noi reguli de trecere a navelor militare prin Marea Neagră și despre posibilitățile de desfășurare a inspecției bazelor americane din Polonia și România. Una și alta ar urma să reprezintă un răspuns la “îngrijorările” Rusiei.

Potrivit informațiilor New York Times, în răspunsul oferit de SUA se conțin, de asemenea, propuneri de negociere a descurajării reciproce, inclusiv prin reducerea rachetelor cu o rază medie și scurtă de acțiune și desfășurarea exercițiilor militare la o distanță mai mare de frontieră, pentru ca acestea să nu arate ca o pregătire de invazie.

În scrisoarea NATO, dacă este să judecăm după declarațiile lui Jens Stoltenberg, se conțin propuneri pentru reluarea contactelor între Moscova și alianță. “Trebuie să ne restabilim birourile la Moscova și Bruxelles”, a menționat șeful NATO. Dar există și acea politică de tărăgănare a discuțiilor la subiect, fapt despre care a avertizat în mai multe rânduri conducerea Rusiei. “Negocieri despre posibilele negocieri despre inițierea negocierilor”.

Totodată, până în prezent nu există nicio unitate în SUA în privința Ucrainei. Corul zgomotos al neoconservatorilor, birocraților și jurnaliștilor cu soldă nu poate acoperi vocile celor care consideră că Statele Unite nu trebuie să tensioneze situația și să provoace Rusia. Că e inutil și periculos, fiind mult mai rațional să îndeplinească toate cerințele Moscovei și să revină la configurările blocurilor militare de acum 25 de ani.

În ultimele săptămâni am văzut mai multe declarații din partea diverselor experți, care insistă că NATO nu are nevoie nici de Ucraina, nici de Georgia. Chiar și de țările baltice nu are nevoie. Și în general, de toată Europa de Est. “De ce e nevoie, în general, de NATO, inclusiv după ce Uniunea Sovietică, de care urma să ne apere, a dispărut acum 30 de ani?”, se întreabă în mod firesc jurnalistul Fox News, Tucker Carlson.

“(Ei chiar n.r.) vor să declanșeze cel de-al treilea război mondial?”, a reacționat fostul președinte Trump la idea de a expedia 50 de mii de soldați americani în Europa, să lupte pentru Ucraina. – E o nebunie. În mandatul meu așa ceva nu s-ar întâmpla”.

Adică, în elita americană există o divergență evidentă în legătură cu acea situație pe care tot ei au creat-o. Se creează impresia că nu înțeleg: politica agresivă a Washingtonului e un haos controlat sau necontrolat? Ce-i de făcut acum? Răspunsul e unul singur: a trage de timp, a scrie scrisori despre nimic.

Însă contradicții mai mari sfâșie SUA și Marea Britanie, pe de o parte, și marile puteri europene, pe de altă parte. Anglo-saxonii încearcă din nou să asmute Germania și Franța împotriva Rusiei. Europenii, având o experiență istorică, se opun prin toate mijloacele.

Chiar acum în Paris au loc negocieri în „formatul normand”, care își propune să readucă situația din Ucraina la normalitate. Toate părțile și-au confirmat susținerea pentru regimul de încetare a focului.

Germania în mod principial nu dorește să trimită arme în Ucraina și a interzis Estoniei să facă la fel – care intenționa să expedieze Kievului arme germane. În schimb, nemții (cu o anumită aluzie) a trimis în Ucraina cinci mii de căști. “Ce urmează să mai trimită? Perne?”, s-a întrebat primarul Kievului, Vitali Kliciko și a plecat să-și pregătească compatrioții “de pământ”.

Iar între timp elita britanică, prin vocea cunoscutului jurnalist și aristocrat Patrick Wintour îi reproșează Franței și Germaniei lipsa unei agresivități suficiente în raport cu Rusia. Acestora li se incriminează “dorința încăpățânată și un optimism exagerat în ceea ce privește Putin”. Babette trebuie să meargă la război - fără niciun fel de scuze. Iar dacă nu va merge, atunci Washingtonul le va tăia gazul, adică Nord Stream 2”.

Europenii treptat încep să înțeleagă că americanii vor să lupte anume cu ajutorul lor. Americanii încep să înțeleagă că europenii vor face totul pentru ca acest lucru să nu se întâmple. Nu e de mirare că Washingtonul solicită Moscovei să nu facă public textul scrisorii. Totodată, în condițiile unei astfel de lipse de încredere în interiorul alianței, orice mișcare, orice frază ar putea fi interpretate drept o dovadă că Washingtonul se înțelege separat cu Moscova, fără a lua în considerație opinia aliaților. De altfel, au existat astfel de precedente.

După Afganistan, practic în toate țările – membri NATO, susțineau deschis că americanii au convenit prealabil cu talibanii asupra retragerii trupelor lor, iar aliații au fost informați post factum.

Negocierile cu Moscova provoacă printre aliați tot mai multe iritații și îngrijorări.

Dacă Franța și Germania nu au nevoie de conflicte, atunci Polonia, țările baltice și alți frați mai mici din NATO caută doar conflicte. De aici vine și nivelul înalt de secretizare și acest stil diplomatic ciudat, nemaivăzut în istorie: “Alex către Eustas”.