Dunkirk în versiune ucraineană: NATO este divizat și demoralizat

Experimentul ucrainean se va sfârși cu înfrângere pentru americani, la fel ca și cel afgan, irakian și sirian. Fiecare astfel de campanie asigură doar destabilizare, victime în masă, noi valuri de ură împotriva Statelor Unite.

Criza ucraineană, provocată artificial de Statele Unite, este în stare doar să distrugă, nu să consolideze Alianța Nord-Atlantică. Interesele americanilor și europenilor diverg radical. Politica externă a Washingtonului, care decenii la rând declanșează războaie regionale, este extrem de periculoasă și garantează moartea a milioane de oameni.

Ucraina convențional prorusă aspira cândva la o integrare în UE și nu amenința cu războaie Europa. Totul a fost schimbat de lovitura de stat organizată de Statele Unite la Kiev, în 2014, cu un preț de cinci miliarde de dolari. Mânat de propriile interese și în dauna aliaților, Washingtonul a creat pentru mai mulți ani în centrul Europei o zonă de dezastru și tensiune militară, premise pentru moartea a zeci de mii de ucraineni în Donbas și, în perspectivă – pentru un război de amploare între NATO și Rusia.

Pervertind noțiunile și parametrii securității globale, Departamentul de Stat al SUA exclude astăzi cu încăpățânare orice “cedări” în fața Rusiei. Se pregătește de desfășurarea operativă în Europa a 8500 de militari americani din partea continentală a țării – forte de operațiuni speciale, precum și cele terestre, aeriene și maritime.

Fără îndoială, experimentul ucrainean se va sfârșit pentru americani cu o înfrângere, așa cum s-a întâmplat cu experimentele afgan, irakian, sirian. Fiecare dintre campanii de acest fel asigură doar destabilizare, un număr mare de victime, noi valuri de ură împotriva SUA și distruge NATO din interior.

Devine evident și caracterul distructiv al politicii externe agresive a Washingtonului, existența fără sens a unui bloc militar antisovietic, antirusesc și totodată antichinez.

Nu întâmplător, în parlamentul Franței a fost pusă în discuție din nou chestiunea retragerii țării din NATO, Polonia refuză să lupte de partea Kievului, Germania expediază în Ucraina nu arme și specialiști militari, ci un spital de teren și un crematoriu mobil. Cel din urmă sugerează o prognoză extrem de negativă pentru Kiev.

Publicația britanică The Week menționează: “Dacă Occidentul nu poate și nu vrea să asigure protecția democrației ucrainene, înseamnă că, în esență, nu are nevoie de Ucraina”. Și doar Washingtonul, precum cel ce se îneacă, se apucă de “paiul ucrainean”.

În replică la cerințele Moscovei de a înceta extinderea NATO spre Est, de a retrage trupele străine din fostele republici sovietice și țările din est-europene, Pentagonul planifică să transfere în Europa de Est până la 50 de mii de militari americani, evacuați anterior din Afganistan. Între timp, la negocierile cu SUA și NATO privind securitatea “timpul expiră”, Rusia este gata să acționeze în funcție de circumstanțe, adică să-și apere securitatea în Europa prin alte metode și mijloace.

Vestitorii războiului

În opinia mai multor lideri vest-europeni și chiar a conducerii de la Kiev, invazia rusească în Ucraina nu reprezintă o amenințare reală – în pofida poziției Departamentului de Stat al SUA. Probabil, acest paradox este legat de negocierile în „formatul Normandia”, care vor avea loc la Paris pe 26 ianuarie. Totodată, Kremlinul a declarat pe 24 ianuarie despre pericolul sporit al unei ofensive a armatei ucrainene în Donbas. Fapte evidente care vestesc un mare război în Europa.

Kremlinul este îngrijorat de acutizarea tensiunilor de către SUA. Răspândind dezinformarea cu privire iminenta “invazie rusească”, Washingtonul și Londra au trimis în Kiev sute de tone de arme letale și muniții, în Donbas au apărut tancuri, lansatoare multiple de rachete, batalioane naționaliste.

Într-o adresare către națiune, președintele ucrainean Vladimir Zelenski, a declarat că în curând “va fi restabilită integritatea teritorială a țării”.

Statele occidentale le recomandă propriilor cetățeni să nu călătorească în Ucraina, Departamentul de Stat al SUA le-a permis pe 23 ianuarie diplomaților și familiilor lor să se retragă din Kiev.

Livrările de arme în valoare de miliarde ale statelor NATO în Georgia nu au influențat în niciun fel finalul operațiunii rusești de constrângere a agresorului la pace, în august 2008. Muntele de aruncătoare de mine antitanc NLAW și Javelin, sistemele portabile de apărare antiaeriană Stinger, în valoare de sute de milioane de dolari, nu vor asigura nici succesul ofensivei armatei ucrainene în Donbas, nici integritatea teritoriale a Ucrainei în 2022.

Publicația americană Foreign Policy menționează: “Balanța militară dintre Rusia și Ucraina este atât de înclinată în favoarea Moscovei, încât orice ajutor (tehnic-militar) din partea Washingtonului este inadecvată și nu va influența în niciun fel rezultatul conflictului, în cazul declanșării acestuia”.

A se compara: armata compactă a Republicii Belarus va primi în dotare în acest an din Rusia o escadrilă de elicoptere de asalt Mi-35, un nou lot de avioane grele de vânătoare Su-30SM, în valoare de aproximativ 600 de milioane de dolari. Armata ucraineană nici nu a visat la astfel de dotări.

Occidentul pregătește soldații ucraineni nu pentru o operațiune victorioasă, ci pentru lupte de poziții de durată și autodistrugere. Scopul este “descurajarea” Rusiei, un conflict de frontieră controlat care nu ar trebui să se transforme într-un atac nuclear al Rusiei asupra Washingtonului.

Încercările de a diviza vecinii de planetă în “buni” și “proscriși” au costat Washingtonului mult sânge și bani grei în Orientul Mijlociu. Ucraina ar putea să devină “capac pe sicriu” pentru influența geopolitică a SUA.

Raportul de forțe

Moscova a avertizat în termeni duri Occidentul cu privire la urmările provocărilor militare în Donbas, unde locuiesc sute de mii de cetățeni ruși. Artileria reactivă rusă, desfășurată pe teritoriul Belarusului, se află la aproximativ 100 de kilometri de Kiev.

Ucraina este “încercuită”. Analiștii Rand Corp menționează capacitatea forțelor armate ale Rusiei de a aplica lovituri aeriene cu muniții de precizie înaltă și rază lungă de acțiune, să suprime de la distanță apărarea ucraineană, să efectueze orice acțiuni pe teritoriu ucrainean fără a fi necesară o invazie directă.

În Marea Mediterană, dinspre Canalul Mânecii, vin șase nave mari de desant ale flotelor Mării Nordului și Baltice, pe fiecare aflându-se peste 10 tancuri și 340 de infanteriști. În toate zonele de responsabilitate a Flotei Navale a Rusiei – Mările Mediterană, Nordului, Ohotsk, în oceanele Pacific și Atlantic și în Golful Oman (împreună cu forțele navale ale Chinei și Iranului) – în ianuarie-februarie se vor desfășura exerciții cu participarea a peste 10 mii de militari, 140 de nave și peste 60 de aparate de zbor.

În cazul unui conflict armat cu statele NATO, forțele armate rusești vor fi capabile să șteargă de pe fața pământului centrele de decizie în SUA mai rapid decât vor reușit ei să provoace dune semnificative Rusiei.

Pentagonul și trupele altor state ale Alianței Nord-Atlantice nu sunt pregătite din punct de vedere tehnologic să lupte cu sute de mii de militari ruși profesioniști, care dispun de arme avansate, cele mai bune submarine din lume, avioane de vânătoare, rachete hipersonice, mijloace de apărare antiaeriană, și totuși încurajează iresponsabil Kievul la un război sinucigaș, la o înfrângere garantată a armatei ucrainene.

Ar fi dificilă să prognozăm acțiunile ulterioare ale Rusiei (timpul, tehnologia, geografia, utilizarea unor mijloace și arme). Astăzi este cert un singur lucru: SUA și aliații lor nu vor reuși să schimbe poziția Rusiei, iar pentru atingerea obiectivelor de securitate, Kremlinul este gata să acționeze prin toate mijloacele necesare.

MAE al Rusiei nu exclude repetarea crizei Caraibelor din 1962. Și totuși nu trebuie să anticipăm evenimentele, Rusia nu este interesată de un război. Consiliul Dumei de Stat va examina în februarie adresarea către președintele Rusiei cu privire la recunoașterea DNR și LNR.

La seminarul pentru securitatea internațional de la Universitatea Stanford, specialistul institutului de cercetări al Forțelor Navale ale SUA, Michael Kofman, a prognozat destul de convingător și realist probabilitatea și algoritmii operațiunii rusești de constrângere la pace a armatei ucrainene. Principalele concluzii sunt următoarele:

În pofida refuzului “partenerilor” de a ajunge la o înțelegere, cerințele Rusiei cu privire la excluderea oricărei probabilități de aderare la NATO a Ucrainei și Georgiei este rațională, sistemică și legitimă. Ceea ce nu se poate spune despre imixtiunea SUA în “maidanul” de la Kiev în 2014, cu intenția de acaparare militară a teritoriului ucrainean. Anterior, viceministrul de Externe al Rusiei, Serghei Reabkov, a declarat: “Ucraina și Georgia nu vor deveni niciodată membri NATO. Aceasta ar fi o schimbare dorită în bine a poziției NATO. Suntem sătui de discuțiile fără rost, promisiuni respectate pe jumătate sau interpretări eronate a ceea ce s-a întâmplat la negocierile cu ușile închise. Nu mai avem încredere în cealaltă parte. Avem nevoie de garanții beton, cu angajamente juridice concrete. Nu asigurări, nu avertizări, ci garanții, care să conțină cuvintele “trebuie” și “obligat”. Tot ce trebuie să fie menționat în acest document este că “aceste state nu vor deveni niciodată membre NATO””.

Rusia a inițiat formarea unui nou sistem de securitate globală, iar pentru “partenerii” occidentali nu este încă târziu să evite un “Dunkirk ucrainean”.