Cum să ieși dintr-o relație toxică: Sfatul specialistului

Ce acțiuni trebuie să întreprindem pentru a ne vindeca de codependență, acțiuni care ne vor ajuta să evităm persoanele toxice sau să rupem relația cu partenerii toxici.

CHIȘINĂU, 16 nov – Sputnik. Relațiile și oamenii toxici din viața noastră nu ne pot face decât rău. Odată ce nu vom renunța la codependență, viața noastră nu va fi niciodată cea pe care ne-am fi dorit-o.

Jurnalista Maria Dimineț, trainer în programare de neurolingvistică ne explică, prin propriul exemplu, că pentru a ne putea vindeca de relații și oameni toxici, trebuie să înțelegem mai întâi care sunt cauzele codependenței. Mai exact, ce evenimente din trecutul nostru ne determină în prezent să fim alături de cineva care ne face să suferim. Este vorba, în primul rând, de deficitul de dragoste, atașamentul nesănătos, copilul-trofeu și abuzul emoțional.

Maria Dimineț ne învață că nu putem ieși dintr-o relație toxică, până nu ne clarificăm cu problemele noastre interioare. Asta înseamnă să descoperim ce traume avem și să le vindecăm. Trebuie știut că procesul este unul de durată.

„De cele mai dese ori, persoana codependentă nu se poate descurca fără tratament psihoterapeutic, susțin specialiștii. Totuși, eu am reușit să parcurg singură acest proces de reabilitare, ceea ce înseamnă că nu este imposibil. De aceea, vreau să vă împărtășesc acțiunile pe care le-am întreprins în acest scop și care m-au ajutat să scap de codependență. Se întâmpla după o relație toxică care m-a depersonalizat și mi-a adus multă suferință. Dar în același timp, m-a motivat să revin în trecut și să repar ceea ce au distrus în mine părinții mei”, explică jurnalista.

Așadar, trecem la primul pas, care este analizarea relației și stabilirea tuturor aspectelor care nu ne plac, pe care nu le pute accepta și care chiar ne fac rău în interacțiunea cu partenerul. După, este bine să stabilim și să descriem cum ar trebui să arate o relație în care ne simțim iubiți, liniștiți. Prim prisma relației toxice vom analiza, ne vom întreba și ne vom răspunde sincer dacă mai e posibil de îmbunătățit ceva.

„Dacă răspunsul este nu, dacă ai făcut deja mai multe încercări pe această direcție, înseamnă că renunță să trăiești în iluzii și pune punct relației toxice”, ne explică Maria Dimineț.

Trainerul în programare neurolingvistică precizează că după ce am analizat relația vom încerca să identificăm cauza codependenței. Iar în acest scop vom evalua relația cu părinții, mai ales în primii ani de viață. Ne vom întreba ce necesitate importantă nu ne-a fost satisfăcută în copilărie, astfel încât în prezent ne aflăm într-o relație care ne face rău sau tolerăm comportamente distructive.

„Să admitem că nu ai primit atenție suficientă, iar ca urmare te-ai simțit ignorat. Deci asta e problema ta, vrei să contezi în viața cuiva. Și crezi că dacă îi faci pe plac partenerului/partenerei, îți vei primi doza te atenție pe care nu ți-au dat-o părinții. Eu îți propun să depui efort să contezi tu pentru tine însuți, să-și acorzi tu atenția pe care nu o primești în relație. Cum? Simplu, îți faci singur (ă) favoruri – cumperi lucruri care îți fac plăcere, mergi în locuri care te inspiră, interacționează cu oameni optimiști și realizați în viață, practică un hobby care ți se potrivește, citește etc. Să nu te oprească gândul că nu ai suficiente resurse. Abordează situația din perspectiva că alternative mereu există. Dacă nu ai venituri, îți cauți un job, dacă ai venituri mici, te gândești cum să le majorezi. Eu exact asta am făcut și am reușit. Deci, se poate!”, ne-a mai explicat Maria Dimineț în „Jurnalul Intim”.

După identificarea cauzei codependenței vine și rândul pentru aplicarea tehnicilor psihoterapeutice, care pot fi făcute individual sau cu ajutorul unor specialiști.

Jurnalista spune că una din tehnici, pe care a aplicat-o chiar ea, este tehnica psihoterapeutei germane Stefanie Stahl. Aceasta se referă la revenirea imaginară în trecut, într-o situație concretă din copilărie, unde ne-am simțit foarte răniți din cauza lipsei de atenție sau iubire a părinților.

„Odată ce ai descoperit și imortalizat acest moment, încearcă să retrăiești emoțiile negative de atunci. Tot ce simțim în copilărie rămâne înmagazinat în subconștient, ca urmare nu va fi o problemă să reanimi amintirile. În timp ce vizualizezi scena, te deplasezi imaginar în acel loc, în postură de adult, și îi iei apărarea acelui copil. Îl îmbrățișezi, îl spui că îl iubești și că de azi înainte îi vei acorda toată atenția și dragostea de care are nevoie. De asemenea, vizualizezi cum îți manifești afecțiunea și protecția față de el. Tehnica trebuie aplicată de cel puțin două ori pe zi, o perioadă mai îndelungată, dar și de fiecare dată când simți disconfort emoțional în momentele în care ești ignorat”, ne învață trainerul în programare neurolingvistică.

Următorul pas în vindecarea codependenței este depășirea fricii. Este unul dintre cei mai grei pași. Din cauza codependenței ne este frică că ne vom pierde fără partener/ă, că nu vom găsi altul/alta mai bun/ă și vom rămâne toată viața singur/ă. Frica ia amploare mai ales dacă ești dependent/ă financiar în relație.

„Eu m-am întrebat ce mi se poate întâmpla cel mai rău decât ruperea unei relații codependente? Cel mai grav a fost pentru mine să-mi imaginez că am o boală incurabilă și că mor. Din fericire, eram perfect sănătoasă și vie. Când conștientizezi că ți se poate întâmpla ceva terifiant, ceva care literalmente te lasă fără alternative, reușești să-ți controlezi teama și să te eliberezi de ea. Când compari o frică mică cu una imensă, nu contează că este imaginară, atunci aceasta își pierde din intensitate. Cea mai bună metodă pentru a depăși frica este să o înfrunți. Există și o poveste terapeutică pe acest subiect, scrisă de psihologii Mircea și Jana Grecu, pe care o recomand și adulților. Se numește "Căpcăun cel Fioros", destinată pentru prevenirea apariției sentimentului de frică la copii. Povestea ne sugerează să întâmpinăm acest sentiment cu zâmbete și râsete. Eu am aplicat și funcționează. Știți de ce? Pentru că sentimentul pozitiv este mai puternic decât cel negativ. Și asta e demonstrat științific, nu e doar o poveste”, povestește Maria Dimineț în „Jurnalul Intim”.

Rugăciunea este, de asemenea, o tehnică eficientă pentru a învinge frica, ne spune specialistul. Aici se referă la construirea unui dialog cu Dumnezeu, dar nu la lecturarea automată a textelor din cărțile religioase.

„Personal, rugăciunea mi-a pus gândurile în ordine, mi-a adus liniște în suflet, m-a ajutat să învăț să trăiesc în prezent și mi-a dat curaj să renunț la oamenii sau situațiile care mi-au făcut rău”, își amintește jurnalista.

Ieșirea din zona de confort nu este o sarcină ușoară, dar este obligatorie în combaterea codependenței. Specialistul în comunicare publică asociază această situație cu reabilitarea după un Accident Vascular Cerebral, când pacientul învață din nou să meargă, să comunice și să-și satisfacă singur necesitățile fiziologice.

„Eu am stabilit beneficiile pe care le voi obține după părăsirea zonei de confort. Apoi am estimat dificultățile prin care voi trece, în prima perioadă după luarea acestei decizii. Am realizat și m-am resemnat cu ideea că obstacolele sunt parte din viață și că ne însoțesc de fiecare dată când începem să acționăm. Când suntem în căutarea noilor oportunități, impedimentele sunt inevitabile. Avantajele asociate ieșirii din zona de confort m-au motivat să găsesc în interiorul meu răbdare și forță pentru a face față greutăților”, ne mai explică Dimineț.

Dacă reușim să ieșim din zona de confort, principala forță motivațională a unei persoane este să găsească sensului vieții. Asta ne va ajuta să facem față suferinței.

Conform tehnicii, orice încercare de refacere a forței interioare a unei persoane trebuie începută cu identificarea unui scop în care să creadă. Potrivit psihiatrului Victor Frankl, sensul vieții poate fi descoperit prin creație și acțiune, iubirea și grija față de o persoană și prin atitudinea în fața suferinței inevitabile. Cu referire la suferință, psihiatrul afirmă că „felul în care omul își acceptă destinul și suferința, îi oferă ample posibilități - chiar și în cele mai crunte circumstanțe. Poate să rămână curajos, demn și altruist, sau lupta amară pentru conservare îl poate face să uite de demnitatea umană și să se transforme în animal. În asta constă șansa omului de a trage foloase din circumstanțele sale de viață sau dimpotrivă de a rata oportunitățile de a face față unei situații dificile. Forța interioară îl poate ridica pe om de-asupra destinului”.

În concluzie, Maria Dimineț ne îndeamnă să descoperim ce traume avem și să le vindecăm. La început este greu, dar odată ce pornim pe acest drum, al autocunoașterii, începem să înțelegem de ce suntem dependenți de partenerul toxic, ce experiențe dureroase din trecut ne forțează să trăim cu un om care ne abuzează psihologic și fizic.