Dovedit: Uniunea Europeană își bagă coada în justiția moldovenească

Astăzi avem dovada clară, palpabilă a unui lucru pe care mulți îl bănuiau: Uniunea Europeană intervine în mod direct și brutal nu doar în procesul politic din Republica Moldova, ci și sistemul de Justiție, chiar cu mâna ambasadorului său.

Toată lumea a auzit și a citit astăzi care sunt acuzațiile pe care procurorul general, Alexandr Stoianoglo, le-a făcut în adresa fostului reprezentant al Uniunii Europene în Republica Moldova, Peter Michalko. De aici reiese cât se poate de clar că Peter Michalko a tras sforile în procesul de numire a procurorului general în 2019.

Stoianoglo face publice implicările directe pe care că le-a avut Peter Michalko în procesul de numire a procurorului general, "decodăm și descifrând corespondența de pe unul din telefoanele utilizate de către Viorel Morari", lucrul care s-a făcut, după cum afirmă procurorul general, "în condiții legale" și, foarte important, "cu suportul experților EUROPOL".

Deci, probele aduse de Stoianoglo sunt autentice, sunt cu adevărat probe. Și acest lucru îl confirmă chiar guvernanții moldoveni, dar și Delegația Uniunii Europene la Chișinău.

De ce? Pentru că până la această oră Delegația Uniunii Europene nu a ieșit cu o dezmințire, să spună categoric că Peter Michalko nu a purtat asemenea declarații cu Viorel Morari, unul dintre procurorii regimului oligarhului Vladimir Plahotnic, cel mai corupt și criminal al Moldovei, care a instituit dictatura, statul polițienesc.

Și culmea nu au făcut acest lucru nici guvernanții moldoveni, complicii lui Peter Michalko.

Îl vedem pe vicepremierul și ministrul Afacerilor Externe și Integrării Europene, Nicu Popescu, cu o reacție în acest sens pe pagina sa de Facebook, în care nu neagă discuțiile purtate de Michalko cu Morari, ci îl amenință pe Stoinoglo pentru că le-a făcut publice, îl amenință că a dat în vileag adevărul.

„Procesele de investigație urmează să țină cont cu strictețe de prevederile Convenției de la Viena privind relațiile diplomatice și să evite orice fel de acțiuni care periclitează integritatea comunicării diplomatice sau care ar prejudicia statutul personalului diplomatic acreditat în Republica Moldova”, a scris Nicu Popescu.

Halucinant, nu?

Același lucru îl face și ministrul Justiției, adică proliferează amenințări.

„Despre faptul că el va fi ”alesul” se știa înainte de începerea acestuia. Este clar că a fost numire şi nu alegere şi că această numire a fost rezultatul unui târg politic cu Dodon...Stoianoglo a trecut o linie roşie, folosind funcţia pe care o deţine în interes propriu şi acesta este un caz de corupţie şi trafic de influenţă calificat. Or, încălcarea dreptului la viață privată se admite doar în interesul urmăririi penale și nicidecum în interesul personal al individului care încă mai deţine funcția de Procuror General”, a scris Sergiu Litvinenco.

Ce mai contează cine și cum l-a numit pe Stoianoglo, dar nu l-a ales? Ceea ce contează este cum ministrul Justiției comentează faptul că în procesul de alegere a procurorului general al țării noastre s-a implicat activ, a tras sforile însuși ambasadorul Uniunii Europene, în condițiile în care un diplomat nu poate face asta, dar dacă o face asta înseamnă implicare în afacerile interne ale țării noastre.

Și cine ne învață pe noi democrație, stat de drept, ne pune note, ne scoate în fața clasei și ne dă nota doi la reforma justiției? Uniunea Europeană?

Asta-i culmea ipocriziei și a ticăloșeniei noilor noștri frați mai mari!