"Este exact timpul de a certa Moscova și China": SUA sunt încurajate să acționeze

De ce SUA este cointeresată să certe două mari puteri ale lumii - Rusia și China - aflați din materialul Sputnik.

America s-a încurcat definitiv în strategia sa referitor la China și Rusia. Secretarul de stat al SUA Iată că și Antony Blinken se plânge pe Moscova și Beijing – acestea, cică, mint despre SUA, vor să discrediteze o țară măreață:

"Autoritățile din China și Rusia, printre altele, demonstrează, atât în mod public, cât și individual, că SUA înregistrează declin și este prioritar de a-și lega viitorul de viziunea lor autoritară asupra lumii, decât de a noastră democratică. Noi <...> reamintim într-un mod sau altul, că rămânem în continuare o țară extrem de puternică după o largă varietate de indicatori".

Enumerând părțile forte ale Americii, inclusiv faptul că "că rețeaua noastră de alianțe și parteneriate cu alte state nu are analogie, forțele noastre armate sunt cele mai puternice și pregătite militar de pe planetă", Blinken, a recunoscut totuși că adversarii strâmtorează câte puțin SUA pe plan mondial și că Statele trebuie să investească în "înnoirea interioară", dat fiind că țara s-a pomenit deja pe locul 13 în lume în ceea ce ține de calitatea infrastructurii și pe locul 9 în ceea ce ține de volumul investițiilor în inovații în raport cu produsul brut (dar Trump îndemna ca ”să se facă totul ca America să redevină măreață” – atunci de ce el a fost criticat dur pentru asta?).

Repetându-i același lucru lui Biden, Blinken pare a fi alarmat, pentru că "democrația în prezent este în pericol în toată lumea, iar autoritarismul și naționalismul este în ascensiune", dar "SUA duc zilnic o luptă dreaptă pentru libertatea politică, libertățile și drepturile omului". Astfel, la Washington nimeni nu are de gând să renunțe la pretențiile referitor la dominarea globală (dacă e să spunem lucrurilor pe nume), recunoscând și existența problemelor interne, dar, în același timp, din motive neclare, învinuind Moscova și Beijingul de discreditarea puterii americane. Dar ce importanță are agitația împotriva SUA, dacă America totuși este influentă și încrezătoare în misiunea sa?

Dar tocmai aici este și cauza – că nu este puternică și nu este încrezătoare. E adevărat că potențialul financiar-economic american continuă să-l depășească pe cel chinez, iar Forțele Armate sunt mai puternicele decât cele ruse.

Dar și influența geopolitică a Statelor încă este uriașă, însă lumea tot mai rapid alunecă printre degetele americane. Nu se întâmplă din motiv că Rusia și China le spune la toți cât de slabi sunt americanii, ci pentru că toată lumea poate vedea asta cu ochii proprii.

Vede criza strategiei globale americane – lumea în stil american nu s-a realizat. Observă încercările ratate de a restructura această strategie. Vede criza internă americană. Și, apropo, unul din indicele crizei date din SUA este însăși faptul că Washingtonul a început să se plângă de faptul că Rusia și China au țesut intrigi. Mai întâi s-au plâns de hackeri și implicarea în alegeri (la adresa Rusiei), de concurența neloială în comerțul și economia mondială (la adresa Chinei), iar recent și de faptul că China și Rusia le povestesc la toți despre declinul american. Nu le dați crezare, nu suntem slabi, suntem puternici, răspund cei de la Washington – pare a fi amuzant deja.

Mai ales că Moscova și Beijingul nu le povestesc nimănui despre criza americană – acest lucru este știut și fără aceasta. Ei proiectează o ordine globală nouă. SUA este în criză, ceea ce nu este dorința Rusiei și Chinei, dar o constatare a realității. Nu poți ști cât timp va dura declinul în SUA – fie un deceniu ori trei, însă acest proces nu poate fi evitat. Iar în tot acest timp Statele vor continua să rămână cea mai mare putere din lume, în plus vor încerca să-și păstreze controlul asupra Occidentului unificat.

Deci, orice ar fi, ele (SUA - n. red) vor continua să fie numărul unu în plan global. Și cu cât mai slabe vor deveni, fără a renunța la mesianismul său, cu atât mai periculoși vor deveni pentru toți, inclusiv pentru propria populație.

Căci SUA demult nu mai este o țară națională, ci un punct de asamblare a proiectului atlantic global. Și Rusia și China conștientizează acest pericol: ne-ar conveni mai mult un apus treptat al erei americane, decât un colaps necontrolat - cu siguranță nu de un război cu un hegemon în cădere.

SUA nu doresc insistent nici să-și schimbe obiectivele, nici să se retragă în "apartamentele de iarnă", ele sunt tot mai mult obsedate de ideea de a antrena China într-o luptă decisivă. De a acționa cu anticipație, până când aceasta nu va deveni o putere globală comparabilă cu Statele Unite. Pentru realizarea acestui lucru, China trebuie îndepărtată de Rusia. Asta înțeleg strategii americani cât de cât conștienți, dar nimeni nu știe cum să pună în aplicare una ca asta.

Problema este că anterior Statele Unite au reieșit din conceptul că nu era posibil ca alianța ruso-chineză să fie constantă strategic. Nu întrebați de ce, era comod de a gândi așa, așa era nivelul de percepere a Chinei și Rusiei de către americani, așa era comanda politică. În plus, o astfel de opinie aveau unii analiști importanți chinezi și mai ales ruși din însăși țările noastre. „Importanți” pentru americani – adică acei pe care i-au considerat experți și analiști serioși și pe concluziile cărora și-au bazat ale lor concluzii și prognoze. Și dacă chiar la Moscova se scrie despre numărul de contradicții, explicite și ascunse, se află în calea apropierii ruso-chineze, asta demonstrează că așa și este.

Aceasta a continuat chiar și după 2014, când orientarea spre Est anunțată anterior de Rusia a fost stimulată de confruntarea Moscovei cu Vestul. Și ce dacă Putin și Xi se apropie, toate acestea sunt instabile. Totuși, rușii se tem de chinezi, iar elita rușilor este pro-occidentală și, în general, nu se va încheia asta cu nimic, și dacă va fi necesar vom întoarce cu ușurință Rusia spre noi.

La un moment dat, chiar se părea că americanii pur și simplu nu doreau să se accepte realitatea, și anume faptul că relațiile strategice dintre Moscova și Beijing nu depind deloc de voința și dorința Washingtonului. Mai exact, ele depind de un singur lucru – capacitatea Statelor Unite de a consolida în continuare legătura ruso-chineză. Pentru că practic tot ceea ce au făcut americanii în ultimii ani i-a convins doar pe Putin și Xi Jinping de corectitudinea acțiunilor lor, cimentând alegerea strategică a celor două țări.

Establishment-ul american nu l-a lăsat pe Trump nici măcar să încerce lansarea unei presiuni în creștere asupra Chinei și să reducă presiunea asupra Rusiei. A început presiunea asupra Beijing-ului – dar nici procesele față de Moscova nu a fost reduse. Adică, Washingtonul a continuat să favorizeze crearea unei alianțe ruso-chineze.

Mai mult ca atât, Biden a atașat aici și o bază ideologică (în cel mai serios mod) – iar acum se duce o luptă împotriva autoritarismului mondial, împotriva acestei hidre cu două capete, Moscova și Beijing. Astfel, America s-a privat complet de libertatea de manevră.

Dar se speră oricum la ceva acolo? Fără doar și poate – ba chiar este clar la ce anume. Americanii mizează că vor fi capabili să rupă alianța ruso-chineză din interior și, mai mult ca atât, din partea rusă. Ei speră să-i convingă pe ruși că nu este profitabil pentru ei să fie cu chinezii. Dar asta este o nebunie? Nu, este doar un calcul rece – desi provine dintr-o premisă eronată.

"Rusia și China nu prezintă parteneri firești și organici; istoric aceste țări au concurat una cu alta. Kremlinul simte acut raportul real de forțe și înțelege prea bine că o Rusie slabă, care este populată de 150 de milioane de oameni, nu se compară deloc cu dinamica Chină (care are în jur de un miliard și jumătate de oameni). Economia Chinei este de aproximativ de zece ori mai mare decât cea rusă și China reprezintă o ligă total diferită, dacă vorbim despre tehnologii noi și inovații. Inițiativa Chinei "Centura și calea" a pătruns adânc în sfera tradițională de influență a Rusiei în Asia Centrală, iar cei din Kremlin sunt alarmați motivat de faptul că China tot are planuri de a explora regiunea Arctică.

Acel fapt că Rusia rămâne fidelă Chinei, în pofida unei asemenea asimetrii, este un semn clar de nemulțumire a Moscovei de Vest. Dar în timp disproporția doar va crește și va deveni o sursă și mai mare de disconfort pentru Kremlin.

Washingtonul trebuie să profite de aceasta și să convingă Rusia că din punctul de vedere geopolitic și economic este mai bine să evite riscurile de dependența exagerată de China din contul apropierii de Occident".

Acest citat este din articolul publicat recent în Foreign Affairs "Este bine dacă Washingtonul ajută Moscova să desfacă un mariaj nereușit". Autorul Charles Kupchan nu este doar profesor la Universitatea Georgetown și colaborator științific superior al Consiliului pentru Relațiile Internaționale – el este și ex-membrul Consiliului pentru Relațiile Internaționale din timpul președinției lui Obama. Cu alte cuvinte, fără exagerare, se poate afirma că dispunem nu doar de o părere a unui expert, ci de poziția unei părți componente importante a "mlaștinii din Washington".

Nu, Kupchan nu își face iluzii referitor la faptul că Rusia poate fi ușor dezlipită de China, însă este convins că este necesar și este posibil să se încerce realizarea acestui fapt. Nu are rost să analizăm exemple ale punctelor slabe în relațiile ruso-chineze, pe care le propune să fie folosite Kupchan. Unele dintre ele sunt pur și simplu amuzante, precum mitul despre colonizarea Estului Îndepărtat de către chinezi și fobia rușilor față de aceasta. Aici, americanii s-au prins în capcana propriei propagande: ai noștri, „propriii occidentali”, promovează atât de insistent tema "expansiunii chineze" (mizând astfel să încurajeze în Rusia o atitudine negativă față de chinezi și să-l discrediteze pe Putin care a "vândut totul Chinei"), că cei din Washington nu sunt capabili deja să facă diferență dintre adevăr și minciună.

Sunt eronate și alte afirmații ale lui Kupchan. Spre exemplu, acele că cooperarea ruso-chineză "se sprijină pe un fundament fragil și nu este suficientă încredere reciprocă, precum era încredere în cadrul parteneriatului chinezo-sovietic la începutul Războiului Rece". Sau faptul că "relațiile celor două state sunt personalizate la maxim și depind mult de legăturile imprevizibile dintre cei doi lideri: Xi și Putin". Este ciudat să numești imprevizibile relațiile celor doi lideri care au remarcat în repetate rânduri caracterul lor de încredere și strânsa legătură. Este ciudat să te plângi de lipsa de încredere reciprocă dintre două țări care au făcut o alegere strategică conștientă pentru a face mai durabile relațiile sale.

Dar în articolul lui Kupchan este curios un alt fapt, modul în care propune de a apropia Rusia de Vest. Există un set complet de acțiuni aici, pe care trebuie să le întreprindă Statele Unite pentru "a schimba calculul strategic mai extins al Kremlinului, demonstrând că o colaborare mai strânsă cu Occidentul va ajuta Rusia să scape de vulnerabilitatea în creștere, reieșind din cooperarea strânsă cu China". Poți găsi de toate aici!

Și refuzul de a formula strategia SUA în "nuanțe alb-negru", gen "democrația contra autocrației", "dacă e să reducem totul la o confruntarea dintre ideologii, este posibilă o apropiere și mai mare dintre Rusia și China".

Și "să găsim punctele de tangență cu Moscova referitor la un șir larg de aspecte, inclusiv în stabilitatea strategică, securitatea cibernetică și schimbul climateric".

Și să "exercităm presiune asupra aliaților săi democratici, pentru ca și ei în mod analogic să schițeze dialogul cu Rusia". De fapt, subiectul include nu doar Europa, dar și India, spre exemplu. care este capabilă "într-o măsură mai mare comparativ cu alții, să reușească să demonstreze Moscovei avantajele de a-și păstra autonomia strategică în fața pericolului potențial al relațiilor prea apropiate cu Beijingul". Pentru a "încuraja India să ajute Rusia să se distanțeze de China", Kapchan vine cu un sfat să se "anuleze sancțiunile contra Indiei din motiv că a achiziționat din Rusia sistemul de apărare antiaeriană C-400".

Este necesar și să fie "ajutată Rusia să reducă dependența sa crescândă față de China" – iar acest proces trebuie realizat împreună cu tot Vestul. Biden este apreciat aici de către Kapchan pentru unda verde dată Nord Stream 2, zicând că prezintă "o investiție înțeleaptă în vederea stimulării relațiilor de comerț mai intense dintre Rusia și Europa".

În plus, Washingtonul trebuie să "încurajeze Moscova să faciliteze procesul de blocare a influenței în creștere a Chinei în lumea în curs de dezvoltare, inclusiv în Asia Centrală, Orientul Apropiat și Africa". La ce bun servește asta pentru ruși? Cum la ce bun? — doar "pe măsură ce Beijingul își dezvoltă influența economică și strategică, Moscova începe să înțeleagă că anume China, și nu Statele Unite, în mod regulat reduce influența Rusiei în multe din regiuni".

Aici, fără îndoială, Kapchan prezintă dezirabilul drept realitate – mai exact, intenționat schimbă sensul noțiunilor. Rusia și China pot avea divergențe în anumite regiuni – dar ele sunt diferite de cele pe care le au ele cu SUA. Și pentru că nici Rusia, nici China nu mizează pe împiedicarea dezvoltării reciproce și pentru că ele sunt cointeresate să alunge SUA și anglo-saxonii din Euroasia.

La mod general, sfaturile lui Kapchan nu au ceva revoluționar în sine – ele se remarcă doar prin perceperea unui pericol iminent al unui război ideologic cu Moscova și Beijing, pe care mizează o parte din administrația lui Biden. Realismul lui Kapchan nu anulează caracterul nerealist al mesajului său ca atare, deoarece Washingtonul nu are nicio posibilitate de a rupe Moscova de Beijing sau Beijingul de Moscova.

Cu excepția uneia – acelei pe care Kapchan o menționează mai aproape de finalul articolului său. Posibilitatea dată este una simplă ca doi ori doi: și se numește "trădarea elitelor naționale".

Nu este adevărat, Kapchan nu numește astfel. El scrie doar despre:

"Rusia poate, eventual, continua cursul său actual, până când Putin, într-un final, își va părăsi postul. Dar pe fundalul avântului impresionant și avansării în plan geopolitic a Chinei, este exact timpul să certăm China și Rusia, mai cu seamă în rândurile generației tinere a funcționarilor ruși și angajaților budgetari, care vor prelua pârghiile puterii după ce Putin va părăsi arena politică".

Da, totul este chiar așa cum spunem — trebuie să facem așa ca generația administrației ruse post-Putin să schimbe parteneriatul strategic cu China pe apropierea de Vest. Altfel spus, să renunțe la interesele naționale, să le trădeze, astfel schimbând cursul de dezvoltare a țării.

Aici este de spus doar una – acest lucru nu se va întâmpla niciodată. Dintr-un simplu motiv – deoarece elita națională nouă, pe care o formează Putin, va fi lipsită de dependența față de Occident și nu va aluneca în dependență față de Est.