O nouă trădare la PSRM, Lupașcu repetă gestul lui Durleșteanu

Politica moldovenească este un fel de teatru al absurdului. Mai întâi Mariana Durleșteanu se răzgândește subit și nu mai vrea să fie candidatul majorității desemnat la funcția de premier, iar astăzi Boris Lupașcu nu mai vrea să fie magistrat CCM.

Boris Lupașcu, care a fost numit de majoritatea parlamentară judecător la Curtea Constituțională în data de 23 aprilie și care a solicitat astăzi anularea hotărârii care a stat la baza desemnării sale în funcția de magistrat la Înalta Curte, i-a pus într-o situație, cel puțin, incomodă pe cei care l-au votat, în special de deputații socialiști.

Lupașcu a adresat o scrisoare Parlamentului Republicii Moldova și Curții Constituționale, în care solicită anularea mandatului prin care a fost numit judecător, exact cu jumătate de oră înainte ca Curtea Constituțională să înceapă ședința la care să examineze constituționalitatea hotărârii deputaților privind revocarea mandatului de judecător la CC a Domnicăi Manole și de numire a unui nou judecător - anume a lui Boris Lupașcu.

Trebuie să spune că gestul lui Lupașcu vine să arunce o umbră de îndoială asupra legalității respectivei hotărâri a Parlamentului. Dar și amintește cumva de felul în care a procedat Mariana Durleșteanu, cea pe care majoritatea parlamentară a socialiștilor și aliaților lor au propus-o la funcția de premier și care s-a lepădat de ei chiar în momentul în care președintele Maia Sandu discuta, în data de 16 martie, cu fracțiunea PSRM în vederea desemnării unui candidat la funcția de premier.

Vedem că Partidul Socialiștilor, dar și aliații lui de moment, Partidul Șor și Pentru Moldova, traversează o perioadă politică nefastă, cu un șir succesive de ghinioane, începând cu pierderea alegerilorprezidențaile.

Și aici avem două explicații. Întâi, este evident că au dat-o de mai multe ori în bară sau, cel puțin, nu au fost suficient de inspirați cei car îl consiliază pe Igor Dodon. Dar nu mai puțin important, este abilitatea celor care consiliază tabăra adversă a Maiei Sandu și știu cum să valorifice orice greșeală a PSRM.

Și nu este vorba doar de consultanți, dar și de specialiști nițel din alte domenii și nu doar din țară, ci și de peste hotare.

Gurile rele spun că Mariana Durleșteanu nu s-ar fi răzgândit ea cu capul ei să mai fie candidatul majorității la funcția de premier, ci ar fi fost convinsă de niște oameni din exterior să facă asta. Acum nu putem ști dacă nu s-a întâmplat exact același lucru și cu Boris Lupașcu.

Și pentru că am vorbit mai sus de asemănări. Parcursul pe care îl au astăzi PSRM și majoritatea parlamentară (PSRM-Partidul Șor și Pentru Moldova, în total 54 de mandate) amintește de cel al PCRM în 2009, care având 60 de mandate în Parlament a cedat puterea pentru că i-a lipsit unul ca să aleagă președintele țării, iar cei care i-au succedat pe comuniști la putere nu s-au mocoșit prea mult cu "cadrul legal", ci l-au instalat pe Nicolae Timofti în funcția de șef al statului depășind orice termen și normă legală și constituțională, ceea ce le-au permis să guverneze țara și să fure bine mersi ani la rând. Oare se repetă situația?

Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova