Situația din Caucazul de Sud este caracterizată de o persistență a tensiunii militar-politice, de o dorință contradictorie de stabilitate bazată pe militarizare, de rearmarea armatelor naționale și de atragerea forțelor militare externe.
Centrul ruso-turc de monitorizare a armistițiului din Karabah și-a început sâmbătă activitatea în districtul Agdam al Azerbaidjanului, în conformitate cu memorandumul semnat de miniștrii apărării ai Rusiei și Turciei la 11 noiembrie 2020. Președinții Azerbaidjanului și Federației Ruse, Ilham Aliyev și Vladimir Putin, și-au exprimat convingerea că centrul «va servi la asigurarea păcii și securității pe termen lung în regiune», într-o conversație telefonică din 30 ianuarie. Liderul turc, Recep Tayyip Erdoğan, a declarat anterior că țara sa va aduce contribuția necesară pentru a menține stabilitatea în Nagorno-Karabah. Pe data de 29 ianuarie, miniștrii apărării ai Azerbaidjanului și Turciei, Zakir Hasanov și Hulusi Akar, au evaluat optimist perspectivele interacțiunii în cadrul conceptului «o națiune – două state».
Comentând prezența Turciei în Caucazul de Sud, vicepreședintele Consiliului de Securitate al Federației Ruse, Dmitri Medvedev, a remarcat: «Turcia este vecinul nostru și un partener foarte important. Și o țară foarte apropiată pentru Azerbaidjan. Acest factor nu poate fi ignorat».
Și totuși, Centrul comun rus-turc de control asupra situației din Nagorno-Karabah este un element de stabilizare generală și nu o politică pe termen lung în regiune. Moscova sugerează că partenerii turci nu sunt acolo pentru totdeauna?
Orice ar fi, sediul Centrului comun este format pe bază de egalitate, având un număr egal de reprezentanți din fiecare parte. Potrivit datelor furnizate de Ankara, 39 de militari turci operează în prezent în cadrul Centrului. Specialiștii ruși se află sub comanda generalului maior Viktor Fedorenko, specialiștii turci – sub comanda generalului maior Abdulla Gatyrchy. Centrul colectează, verifică și sintetizează informații privind respectarea regimului de încetare a focului și încălcarea acordurilor. Controlul se efectuează cu ajutorul dronelor și cu alte mijloace tehnice.
Dislocație dificilă
Potrivit presei, inițial au fost discutate opțiunile de localizare a centrului în Ganja sau Barda, dar partea turcă nu a fost mulțumită de depărtarea geografică a acestor puncte față de zona operațiunii ruse de menținere a păcii. Reprezentanții Federației Ruse s-au opus amplasării unui centru comun pe teritoriul autoproclamatei republici Nagorno-Karabah, unde nu este prevăzută prezența trupelor turce de menținere a păcii. Ca urmare a discuțiilor, alegerea a căzut asupra satului Mərzili din districtul Agdam al Azerbaidjanului.
Punctul de dislocație se află la 8 kilometri de la linia de contact a părților și la aproximativ 30 de kilometri pe linie dreaptă – 41 de kilometri pe drum – de la capitala autoproclamatei republici Nagorno-Karabah – Stepanakert. De la mijlocul anilor 90 până în toamna anului trecut, satul Mərzili a fost controlat de autoritățile republicii Nagorno-Karabah. În conformitate cu un acord de încetare a focului tripartit, teritoriile districtului Agdam și ale altor patru districte au fost transferate Azerbaidjanului.
Încăperile auxiliare și de lucru ale Centrului ruso-turc sunt construite pe o zonă deschisă, conform unui principiu modular, și sunt dotate cu tot ceea ce este necesar pentru serviciu și odihnă. Teritoriul obiectului (aproximativ patru hectare) este protejat de armata azeră.
La ceremonia de deschidere a obiectului, ministrul apărării al Azerbaidjanului, Zakir Hasanov, și-a exprimat încrederea că vor fi stabilite relații bune între militarii ruși și turci. Viceministrul apărării al Federației Ruse, Alexandr Fomin, le-a urat succes militarilor. Timpul va arăta cât de eficientă și constructivă va fi abordarea multidirecțională azeră și interacțiunea forțată ruso-turcă în direcția Karabahului. Deocamdată, este dificil să vorbim despre principiile distribuției responsabilităților și competențelor specialiștilor centrului comun. Algoritmii de compromisuri reciproce, elaborați într-o situație de luptă în nordul Siriei, s-ar putea să nu aducă rezultatele așteptate în Caucazul de Sud.
Sistemul de control
Locul de dislocație și sarcinile Centrului ruso-turc dublează, în esență, grupul rus de menținere a păcii, care dispune de toate mijloacele tehnice de control necesare în regiune (inclusiv drone) și o rețea de 27 de posturi de observare. Deschiderea centrului înseamnă creșterea prezenței militare a Turciei în Azerbaidjan.
La 30 ianuarie, ministrul apărării al Azerbaidjanului, Zakir Hasanov, a discutat despre dezvoltarea cu succes și consolidarea cooperării militare cu Turcia la o întâlnire cu viceministrul apărării al Republicii Turcia, Yunus Emre Karaosmanoğlu. În același timp, părțile au remarcat necesitatea de a spori eforturile în domeniul cooperării tehnico-militare și de a desfășura exerciții comune.
Viceministrul apărării al Turciei, Yunus Emre Karaosmoğlu, a specificat sarcinile sale la ceremonia de deschidere a Centrului comun: «Controlul asupra regimului de încetare a focului, înregistrarea cazurilor de încălcare a încetării focului, luarea de măsuri pentru prevenirea încălcărilor». Dar nu permite oare liderul militar turc utilizarea dronelor Bayraktar TB2 asupra țintelor suspecte din Karabah? De exemplu, în Siria partenerii turci în astfel de cazuri nu informează întotdeauna partea rusă despre acțiunile sau intențiile lor.
Centrul ruso-turc din districtul Agdam se poate dovedi a fi un instrument eficient al unei «puteri blânde» și o garanție suplimentară a stabilității regionale. Sau ar putea deveni o bază pentru prezență militară permanentă a trupelor turcești în Azerbaidjan, pentru dezvoltarea turbulențelor și extinderea în continuare a NATO. Este necesar să se evalueze în mod rațional pacea, sarcinile și obiectivele Turciei în Caucazul de Sud.
Fii la curent cu toate știrile din Moldova și din lume! Abonează-te la canalul nostru din Telegram >>>
Privește Video și ascultă Radio Sputnik Moldova
